on 
on 
on 
Un tailandez povestea despre viaţa de dinainte de a fi mântuit.
„Când am fost un budist, mă simţeam parcă în mijlocul unui lac mare, cu apa adâncă, în care mă înecam fără să ştiu cum se înoată. Am ieşit la suprafaţă pentru a doua oară pentru a trage o gură de aer, când l-am văzut pe însuşi Buddha, stând pe malul apei. De departe lam auzit strigând, înoată, dă din mâini şi din picioare, hai, vino la mal! Ajută-te singur! Disperat, am încercat să-l ascult, dar m-am cufundat pentru a treia oară. Când am ieşit la suprafaţă, l-am văzut pe Isus fugind către apă. El nu s-a oprit pe mal, ci a sărit în apă, a venit până la mine şi m-a salvat. După ce m-a scos la mal, m-a învăţat cum să înot, pentru a putea salva şi eu pe alţii”.
Religia este o încercare omenească de îndreptare a vieţii, de aducere a acesteia în acord cu Dumnezeu. Metodele folosite sunt faptele bune, sacrificii, ritualuri, tradiţii strămoşeşti, şi bani, pentru mituirea divinităţii. Metodele acestea nu-s străine nici unei denominaţii, nici denominaţiilor protestante, nici neo-protestanţilor, nici aparţinătorilor bisericilor istorice. Creştinismul este invadarea omenirii de către Dumnezeu care s-a întrupat, pentru ca, de la nivelul de om să moară pentru omenire şi să o mântuiască. Mântuirea înseamnă o aducere a omului înapoi în familia lui Dumnezeu. Dumnezeu devine omului Tată, Stăpân şi Rege. Ştiu, „tată” e ok pentru mulţi… dar stăpân, rege… nu prea! Părerea ta, preferinţele tale nu au importanţă în domeniul acesta. E ca legea gravitaţiei: ai prefera ca vaza de cristal să nu-ţi cadă din mână şi să se zdrobească de podea. Dar, indiferent de preferinţa ta, pământul atrage spre sine şi zdrobeşte tot ce e fragil. Aşa că, Dumnezeu este Rege şi Stăpîn oricum. Dacă nu este peste viaţa ta, aceasta este doar temporar.
Isus vorbea depre Sine ca despre o piatră uriaşă: unii se vor lovi de ea şi se vor zdrobi (prin mântuire), peste alţii va cade piatra aceasta şi-i va zdrobi (la judecata finală).
Religiile învaţă pe oamenii ce se îneacă în mijlocul lacului cum să înoate, cum să se salveze. Poţi fi practicant sau nu, devotat sau nu, lacul acesta te va mânca până la urmă. Este marea de păcate, şi este atât de imensă, încât nici o religie nu salvează, şi nici un om nu se poate mântui nici măcar pe sine. A fost nevoie de însuşi Dumnezeu să salveze oamenii. De aici provine exclusivismul creştinismului. De aici intoleranţa de care suntem acuzaţi. E normal să fie aşa. Dar despre asta, altă dată.
The Creştinismul NU este o religie! by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
Related posts:
- Creştinismul la jumătate de normă Poate ar trbui să spun la mai puţin de 10%...
- Dumnezeu este cu noi (5) 5. Dumnezeu cel invizibil, este în mod vizibil cu noi. ...
- O afacere creştină în care nu poţi pierde! Luca 2:49 El le-a zis: „Dece M-aţi căutat? Oare nu...
- Dumnezeu este cu noi (1) 1. Cel veşnic este cu noi în micile noastre clipe...
- Dumnezeu este cu noi (3) 3. Cel atot-ştiutor este cu mine în ignoranţa mea. Există...
Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.
Ted
Reply:
April 28th, 2009 at 12:07 am
Syme,
Dumnezeu este „atrăgător” doar după ce „guşti şi te convingi că Domnul este bun”. Doar după ce-i iei iubirea în considerare, şi vezi că de fapt, în Chritos cel dispreţuit şi părăsit de oameni, omul durerilor, se ascunde cel mai frumos dintre oameni! După aceea, nu mai ai nici o reţinere în a găsi frumuseţea acolo unde păcatul te orbeşte s-o vezi.