- am reversa procesul prin care plantarea de biserici a devenit o „industrie” ce angajează evanghelişti de profesie, cu o infrastructură şi logistică ce funcţionează ca acele ale unei „afaceri”?
- am renunţa să mai facem ceea ce facem în biserici? Adică, am scoate instrumentele şi cântăreţii „de profesie” şi am încuraja participanţii să cânte? Adică, am renunţa la retroproiectoare, producţii multi-media, piese de teatru, pantomimă, etc? Dacă am înlocui băncile pluşate cu scaune simple, din lemn? Dacă am scurta drastic „programele”? Dacă am citi 1/2 oră din Biblie şi am explica doar 10 minute? Dacă am avea mai mult timp de părtăşie?
- am renunţa la clădirile ce sunt azi folosite doar un procent infim într-o săptămână? Sau dacă le-am transforma pentru majoritatea timpului în sală de mese pentru cei flămânzi, în spital pentru cei bolnavi, an loc de consiliere a celui zdrobit şi confuz? Dacă ne-am aduna numai în case, şi poate o dată pe lună cu toţii, într-o clădire închiriată pentru un astfel de timp?
- am renunţa la serviciile dintr-o întreagă duminică, pentru a ne dedica ajutorării celor în nevoie? Evanghelizării pe stradă, în cofetării, în restaurante, şi-n orice loc în care se află prietenii noştri, vecinii noştri, colegii noştri?
- am suspenda venirea la adunare a tuturor membrilor, şi permiterea reîntoarcerii lor doar în clipa în care au adus la Christos pe cineva?
- am fi pe stradă aşa cum suntem în adunare, şi-n adunare aşa cum suntem pe stradă? Dacă am înceta să ne mai prefacem şi să ne dăm drept alţii în afaţa oamenilor când de fapt ştie Domnul şi ştim şi noi cine suntem în realitate?
- ne-am mărturisi mereu păcatele în public şi am fi transparenţi?
- păstorul ar acorda la fel de mult timp şi interes familiei, cât acordă bisericii?
- nu ne-am mai ruga niciodată pentru noi, ci numai pentru alţii? Am avea încredere că cuiva îi pasă îndeajuns de noi, încât să fim convinşi că dacă nu ne mai rugăm pentru noi, vor fi mult mai multe rugăciuni în folosul nostru decât doar ale noastre?
- am acorda 90% din banii adunaţi la biserică misiunii, şi doar 10% nevoilor noastre?
- am urma pe Isus după mântuire, şi nu fără mântuire?
- am renunţa la a copia mereu modele contemporane „lucrative” şi am copia modelul din Faptele Apostolilor?
- am posti o zi întreagă de la televizor şi computer în casele noastre?
The Cum ar fi dacă… by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
No related posts.
Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.
on 
on 
on 
vorbesti serios, frate? ce s-ar alege de crestinismul de azi?
glumesc. am sa copiez mesajul, cu voia dumitale si il voi da mai departe. am auzit ieri o poveste draguta, poate o stii, cea cu ananasul. misionarul nostru era foarte suparat ca bastinasii ii tot furau ananasul din gradina. asa ca, disperat, s-a hotarat sa dea gradina lui Dumnezeu, sa aiba El grija de ea. iar bastinasii au observat ca el nu se mai supara si nu mai striga la ei, asa ca l-au intrebat: ai devenit crestin?
poate ca si noi ar trebuie sa ne re-nastem din nou. si sa scoatem lumea din crestinism… of! poate ca acum vorbeste doar frustrarea din mine… pentru ca la noi merg lucrurile ata de rau…
Ted Reply:
April 15th, 2009 at 11:07 pm
Elena,
mă gândeam cu voce tare… Câteodată sunt sătul de status quo-ul bisericii. Cum eşti şi tu, sunt convins! Dar de serios, desigur că vorbesc serios! În rest, îmi place povestea cu misionarul. Să te încreştinezi după atâţia ani de misiune… e o chestie!
Ideea e foarte buna si dupa parerea mea, una dupa Scriptura. Insa cred ca nu ar fi plauzibila intr-o societate ca a noastra, cand toate, inclusiv credinta, se invarte in jurul unui interes comun: banul.
Ted Reply:
April 15th, 2009 at 11:08 pm
Marcele,
Plauzibilă, sau posibilă? Pentru că, după mine, sunt şi una şi cealaltă. Numai trebuie să se apuce cineva să facă.