on 
on 
on 
2 Petru 1:5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa... Nu ştiu dacă credinţa este o călătorie a cunoaşterii sau a încrederii. Petru aduce în acest lanţ cunoştinţa ca o consecinţă parcă a unirii credinţei cu faptele. Pentru mine, credinţa este ca o scară pe care urci. Cunoaşterea este ca o călătorie pe care o faci într-o pâlnie, călătorind de la capătul îngust către cel larg. Cu cât înaintez, cu atât mai mare este necunoscutul, misterul. Cu cât mai mare este misterul lui Dumnezeu, cu atât mai atras sunt către El, şi cu atât mai mult doresc să-L cunosc pe El!
Domnul s-a descoperit suficient de mult pentru a mă aduce la credinţă, dar suficient de puţin pentru a mă provoca să-L cunosc şi mai mult. Cu cât mai mult înţeleg, îmi dau seama că cu atât mai mult există de descoperit. Cunoaşterea lui Dumnezeu va fi preocuparea noastră de-o veşnicie, marea temă de casă pentru ceruri.
The Credinţa şi cunoaşterea by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
Related posts:
- Credinţa şi iubirea, realitatea şi imaginea Noi ne ajustăm mereu imaginea şi ne-o alcătuim pe baza...
- Dumnezeu este cu noi (3) 3. Cel atot-ştiutor este cu mine în ignoranţa mea. Există...
- Goliciune fără ruşine! Geneza 2:25 Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi...
- Ciocan, cleşte, cuie, şi alte unelte rudimentare Poate aţi mai auzit-o… Se spune că un om moare...
Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.
Ted
Reply:
May 29th, 2009 at 2:38 pm
Chris,
de acord. Unii care au ajuns la „credinţă” cred că au sosit şi la cunoaştere. Să ne ferească Dumnezeu de cei ce se bat cu pumnul în piept că-L cunosc pe El!