on 
on 
Matei 5:5 Ferice de cei blînzi, căci ei vor moşteni pământul!
În „fericiri”, conceptul prezentat de Isus este că omul nu se poate ajuta pe sine însuşi. În cuvintele lui Pavel, omul este mort în păcate şi greşeli. De aceea este sărac şi plânge; plânsul nu este de ciudă, nici emoţional, nici de neputinţă. Este disperarea celui pierdut, celui ce şi-a supărat Făcătorul. Dar slavă Domnului, Dumnezeu intervine şi de aceea, omul devine blând. El ştie de unde vine şi cum a ajuns aici. Nu are nici un merit. Şi în starea aceasta de abandonare totală în mâna Domnului, apare blândeţea. O stare de mulţumire, de satisfacţie, fără pretenţii faţă de Domnul, fără mândrie faţă de ceilalţi membri ai familiei cereşti şi faţă de ceilalţi oameni.
Starea aceasta de blândeţe te face să priveşti mereu spre mâna Domnului, cum privesc ochii robilor la mâna stăpânilor (Ps 123:2). Adesea, blândeţea este însoţită şi de oanumită stare de nemulţumire, cum că nu eşti acolo unde ar trebui să fii, că nu eşti adecvat, că nu eşti suficient. De aceea, speranţa şi încrederea ta nu este în abilităţile tale, ci-n Domnul. Sentimentul inadecvenţei nu provine din şoapta diavolului, cum zic unii, ci din faptul că ştii că nimic bun nu locuieşte în tine, adică în firea ta pământească (Rom 7:18). Atunci, în umilinţă priveşti la Isus care devine pentru tine tot ceea ce eşti şi ai nevoie: înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare (1 Cor 1:30).
În clipa aceea, nu ceri dreptatea lui Dumnezeu, ci mila lui Dumnezeu. Vrei ca Dumnezeu să nu te trateze cum meriţi, ci după mila Sa. Dacă cineva te vorbeşte de rău, te gândeşti că despre tine s-ar putea spune mult mai multe rele decât se spun. Nu te mai dai de exemplu de virtute, pentru că îţi cunoşti slăbiciunile. Ştii că de nu te-ar fi salvat Dumnezeu, ai fi fost cel mai mare dintre păcătoşi.
Toţi oamenii blânzi ai Bibliei au suportat din partea lui Dumnezeu anumite încercări şi experienţe traumatice, care i-au „îmblânzit”. Moise este unul dintre exemplele cele mai clasice în acest domeniu. Anii de pustie l-au făcut să fie cel mai blând dintre oameni. Blândeţea lui Moise a însemnat că el a acceptat din mâna lui Dumnezeu tot ce a trimis sau permis Dumnezeu, inclusiv cârtirile, nemulţumirile şi certurile poporului iudeu, şi mai târziu, interdicţia de a intra în Ţara Făgăduită.
The Blândeţea by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
No related posts.
Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.
Ted
Reply:
May 10th, 2009 at 9:59 am
Damaris,
nu cred ca am cicit-o. Ti s-a parut interesanta?