Al doilea lucru căruia îi facem inventarul şi evaluarea este
Timpul. Cu ce ne petrecem timpul? Cum ni-l drămuim? Dacă ni-l împărţim! Că adesea, luaţi de vârtejul vieţii, uităm de valoarea timpului! Cred că Benjamin Franklin a spus, „nu risipi timpul, că este materia din care e alcătuită viaţa!” Suntem mereu în competiţie cu ceasul. Timpul nu ne ajunge niciodată. Ne mirăm cum pot unii realiza atât de mult într-o viaţă la fel cu a noastră. Noi stăm trezi până la orele mici ale dimineţii, ne sculăm devreme, mâncăm la volan, dormim la biserică… Ne uităm la Isus, care în aparenţă (şi-n realitate!) nu s-a grăbit niciodată. S-a uitat la păsări, şi la pământ, şi la copaci, şi s-a oprit lângă mai toţi necăjiţii, şi s-a adresat tuturor celor ce i-au dat voie să le vorbească. În puţin peste 3 ani, şi-a terminat activitatea şi a plecat la cer. Şi cei trei ani ai lui nu au fost mai lungi decât 3 de-ai noştri. Doar că a existat un plan precis pentru timpul său.
Timpul nu poate fi fabricat, nu-i elastic, nu-i nici mai comprimat… Timpul nu are personalitate, nu are memorie, nu are inteligenţă, nu are sentimente, pur şi simplu trece dinspre momentul alfa către omega în acelaşi ritm, afectând le fel pe toţi care-i trec pragul prin naştere. Nu-l poţi economisi, nu poţi lăsa moştenire timpul, nu-l poţi transfera. Îl poţi doar răscumpăra.
La fel ca şi banii, felul în care-ţi consumi timpul dovedeşte ce este important pentru tine. El poate fi investit, cheltuirea sa inteligentă şi profitabilă poate fi o mare sursă de binecuvântare. Dar poate fi şi pierdut. Între odihnă, educaţie, distracţie, timp cu familia, muncă, timpul este cheltuit continuu. Apariţia ustensilelor care să ne ajute să „economisim” timpul, ne oferă doar mai mult timp de… pierdut. Acelaşi progres tehnocologic care ne-a adus cuptorul cu microunde, ne-a dat şi internetul. În media, între 5 şi 6 pre sunt cheltuite zilnic la computer. Mare parte din timp, sărind de pe o pagină la alta, neînvăţând nimic, neconcentrându-ne la nimic veritabil şi folositor cu adevărat.
Apoi avem televizorul. Urmăream deunăzi un serial numit „out in the wild”. Un grup de 10 oameni obişnuiţi au fost lăsaţi în Alaska, în condiţii de teren şi climaterice de limită, pentru a ajunge pe cont propriu, cu unelte reduse, la civilizaţie. Unul dintre ei, s-a lăsat păgubaş cred că din prima zi. Nu avea condiţie fizică. Nu era gras, dimpotrivă, era slab şi părea că are fibră. Dar nu putea merge o milă, fără să se odihnească. Spunea el, că în ultimii ani, singurul exerciţiu fizic a fost să stea pe sofă la televizor şi să strige la jucătorii meciului la care privea. Şi, să ducă berea la gură. Mda. O mare parte din noi, petrecem prea mult timp în faţa televizorului.
Activităţile nefolositoare fură mereu din timpul primit ca dar de la Domnul. Deci, cum îl foloseşti? Ziceam deunăzi că viaţa veşnică este cunoaşterea lui Dumnezeu (după spusele lui Isus, şi cred că El ştia despre ce vorbeşte). Cât timp petrec zilnic pentru a-L cunoaşte pe El? Pentru a-L lăuda, a-I mulţumi? Aceasta este o evaluare necesară… cum ne petrecem timpul?

The Introspecţie (2) by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
Related posts:
- Introspecţie (1) E important ca din când în când să ne oprim...
- Criză, introspecţie, responsabilitate „Unul dintre voi Mă va vinde” – momentul crizei „nu...
- Introspecţie (3) Următorul aspect pe care-l evaluăm este cu privire la BANI....
Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.


on
on
on 