PERSPECTIVE CRESTINE

Ioan 11:6 Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era.

La prima vedere, Isus este insensibil.  Un prieten e bolnav, trebuie cel puţin vizitat, dacă nu şi vindecat (ţinând cont de faptul că Isus este …vizitatorul).  Încă încercăm să-L înţelegem pe Isus.  Îşi numeşte mama „femeie”, îi reproşează că El nu are nimic de-a face cu ea, ca apoi în secunda următoare, când vin slugile cu vestea că nu mai este vin, să facă exact ceea ce probabil aştepta mama Sa să facă.  Pe o altă femeie o face „câine” ca apoi să-i îndeplinească rugămintea de a-i vindeca copilul.  Pe cel ce vrea să-L urmeze dar mai întâi cere voie să-şi îngroape părinţii îl jigneşte, punându-i părinţii în rând cu… morţii!

Acum, Lazăr!  Lazăr e bolnav, dar Isus zice, „şi ce dacă!  Hai să mai stăm pe-aici puţin!”  Şi mai stau.  Şi dacă nu am citi mai departe, am închide cartea aici şi am pleca frustraţi în drumul nostru.  Dar dacă continuăm citirea, observăm că a fost în avantajul Mariei, Martei, a lui Lazăr, a ucenicilor şi în ultimă instanţă a lui Isus această întârziere.  Cineva spunea că dacă Domnul vrea să facă un fir de iarbă, îl face în câteva săptămâni, dar dacă vrea să facă un stejar, îi trebuie 20 de ani.  Această întârziere a produs cea mai mare minune posibilă în întregul univers: învierea din morţi!  Întârzierea lui Isus a fost cu folos.  Jignirea cananencei a avut rolul de a dovedi din ce fel de material este credinţa acestei femei.  Reproşul adus mamei sale avea rostul de pune punct definitiv relaţiei mamă-fiu, relaţie de care Maria se mai agăţa încă.

Domnul face totul cu un scop.  Şi are răbdare.  Multă răbdare când lucrează la ceva.  Aşa că, mă mir când văd pe câte unul grăbindu-se la „lucrare”.  Câte unul care vrea să facă ceva fără să fie nimic.  Câte unul care nu are răbdare, sau gândeşte că a avut deja suficientă răbdare.  Precum copiii din maşină, întrebă la fiecare 3 minute „are we there yet?”

Acesta este motivul atâtor „lucrători” de mâna a patra şi a cincea.  Sau a noua sau a zecea (că de-aia am primit 10 degete la mâini, să putem număra cât de departe de ideal sunt unele lucruri).  Nu putem să ne plângem că nu apar ca un răsărit de soare puternic.  Dar nici nu se face amiază, şi deja cerul se înorează şi vine ploaia.  Ne întrebăm unde sunt sorii ce au răsărit atât de minunat?  Sorii ce ne-au dat atâta speranţă că va fi frumos, că va fi bine, că n-a pierit sămânţa apostolilor, sau măcar aceea a diaconilor de tipul lui Ştefan…  Nu!  Sorii aceştia, răsăsritul acesta promiţător se sfârşeşte în negură şi mohoreală.  Lucrătorii aceştia ajung să se vândă o duzină la doi bani, dar nu dă nimeni pe ei nici un ban.

Prefer pe cel ce se formează încet, în timp.  Pe cel ce nu se grăbeşte în lucrare ca fata mare la măritiş.  Pe cel ce dovedeşte că-i făcut pentru maraton nu pentru 100 metri.  Că viaţa e un maraton, nu-i aşa?

* **

The La moment sau în timp by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.

Related posts:

1. Ajung şi eu la timp! Zilele acestea am fost cam „slow” cu scrisul.  Am călătorit...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.