PERSPECTIVE CRESTINE

T-shirt popular prin Egiptul zilelor noastre.  El spune, „Obama, noul Tutankhamon al lumii”.

* **

Hugo Chavez a spus recent, într-un show televizat în care discuta cu Fidel Castro, că „tovarăşul Obama” este mai de stânga decât cei doi dictatori comunişti, şi dacă nu au ei grijă, o să se trezească mult la dreapta „tovarăsului Obama”.  Vorbeau despre naţionalizarea companiei GM, unul dintre simbolurile economiei americane.

Începe să-mi pară foarte rău după Bush!  Preferam să fie considerat prost (deşi nu era), decât să am un comunist la conducere, pe care Chavez îl consideră mai de stânga decât el şi Castor!

* **

Un fermier avea ceva căţei de vânzare, aşa că a pus un semn la stradă.  Pe când prindea pancarta în cuie, simţi cum cineva-l trage de pantaloni.  Uitându-se-n jos, fermierul văzu un băieţel.  „Nenea, aş dori să cumpăr un căţeluş”.

„Bine – spuse fermierul – dar căţeii aceşti au părinţi campioni şi costă o groază de bani”.  Copilul păru descurajat o clipă, apoi băgă mâna în buzunar şi scoase un pumn de mărunţiş.  „Am aici 39 de cenţi, credeţi că pot măcar să mă uit la căţei pentru banii aceştia?”

„Desigur” raspunse fermierul.  Apoi fluierând, strigă „Dolly, vino-n coace!”

Dintr-o cuşcă ieşi o căţea având în urma ei patru ghemotoace de blană; erau patru căţeluşi drăgălaşi.  Băiatul îşi sprijini faţa de gardul de sârmă, privimd cu un zâmbet satisfăcut.  Apoi, privi din nou spre cuşcă, de acolo văzându-se mişcare.  Un alt căţel, mult mai mic şi nedezvoltat, târându-şi picioarele din spate după el, încercând să ţină pasul cu frăţiorii lui, dar fără succes.

„Eu îl vreau pe acela!” exclamă băieţelul.  Fermierul îngenunchie lângă băiat, şi-i spuse „Tinere, tu nu ai nevoie de căţelul acela.  El are un defect la picioarele din spate, n-o să poată alerga niciodată, şi nu te vei putea juca cu el cum te-ai juca cu un căţel sănătos!”

Băieţelul se îndepărtă puţin de gardul de sârmă, se aplecă, îşi ridică pantalonaşii şi dezveli o pereche de picioare slăbuţe, atât de slabe încât avea tije de metal de-o parte şi alta a fiecărui picior.  „Vedeţi nenea – zise el – nici eu nu am picioare prea bune iar căţelul acela are nevoie de cineva care-l înţelege”.

* **

Băieţi de 14 şi 15 ani, cântând cu dezinvoltură „O Sole Mio!”

* **

Porţiuni ale postului nu sunt pentru cei sub 18 ani, nici pentru cei slabi de înger!

Acum după uciderea lui Tiller, cel ce a provocat se zice 60 de mii de avorturi în trimestrul al treilea, un prieten de-al lui, dr. Carhart s-a oferit să continue cu avorturile…  Numai că nu are unde, deoarece familia lui Tiller a închis clinica particulară.  Dar durerea de inimă a lui carhart nu-i că nu poate ucide pruncii, ci că este penurie de medici care să ştie cum să provoace avorturile în trimestrul al treilea.

Cât despre aceste avorturi, deoarece fătul este mare, după ce se provoacă dilatarea cervixului femeii însărcinate, se introduc chimicale în trupul fătului pentru a-i înmuia ţesuturile.  Apoi se provoacă travaliul.  Fătul va fi scos cu picioarele înainte, lăsând în uter doar capul lui.  Deoarece majoritatea feţilor sunt încă vii, se face o gaură în craniul lor, la baza capului, se extrage creierul, apoi se scoate cadavrul fătului şi se aruncă.

Mă bucur că nu se găsesc medici şi clinici pentru procedura de mai sus.  Ea pare ruptă din experimentele lui Mengele şi-mi lasă impresia că sămânţa hitleristă nu a pierit.

* **

Când eram copil, fotbalul cu ceilalţi copii din cartier era o preocupare permanentă de primăvara până toamna.  Numai mirajul zăpezii ne întrerupea jocul cu mingea.

Nu am fost un jucător bun…  Ce, se miră cineva?  Că m-aş fi mirat eu!  Dar în apărare, nu trecea jucător de mine.  Dacă nu nimeream mingea, dădeam la cotoane, şi dădeam tare!  Cred că acesta era singurul motiv pentru care, cei ce alegeau echipele, după ce alegeau pe cei doi mai buni din cartier, de o parte şi de cealaltă, mă alegeau pe mine.

Nu alegea nimeni pe cel mai slab jucător.  Acela rămânea la urmă şi nimerea unde apuca.  Nu tot aşa este cu Dumnezeu.  Lucrul acesta este dovedit cu prisosinţă dacă privim la ucenici, şi la afirmaţia lui Pavel din 1 Corinteni 1:26 De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu Sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dumnezeu apără pe cei fără apărare, ajută pe cei fără ajutor, ridică pe cei ce nu au pe nimeni, devine tatăl orfanilor, apărătorul văduvelor, prietenul celor fără prieteni!

Dar pe lângă alegerea unor „nimeni”, Dumnezeu alege de asemenea să lucreze într-un mod ciudat.  Intervine de obicei în ultima clipă!  Când nu mai există nici o nădejde.  Este specialist în chestia asta.  Nu se grăbeşte niciodată.  Vine la un slăbănog după 38 de ani, la sfârşitul aşteptărilor şi răbdării acestuia.  Vine la Lazăr când acesta e mort de 3 zile.  La ucenici când furtuna e mai mare.  Nu spune nimănui nimic despre nevoia de a lua de mâncare, şi când oamenii-s gata să leşine, înmulţeşte pâinile.  Când se gată vinul, chiar când e apropae gata-gata să se facă de ruşine mirele, înmulţeşte vinul

Dar Domnul urăşte ceva.  Urăşte când noi avem şi alte opţiuni pe lângă El.  Când apelăm la El doar ca la una din opţiunile noastre, dar ţinem în mânecă asul cel tare, şi acesta nu este El.  Când noi „îl consultăm” pe Domnul cum am consulta pe oricine, dar vom alege noi ce vom face.  Când nu El e regizorul, ci doar un actor în teatrul nostru de acţiuni.  Atujnci să nu ne aşteptăm la nici o intervenţie spectaculoasă.  Nici la început, nici la urmă, nici în ultima clipă, şi niciodată.  Dacă eşti „sănătos” şi nu ai nevoie de doctor, El nu are ce-ţi oferi!  Dar dacă eşti neajutorat, El este Dumnezeul tău, dacă-L laşi.  Şi va interveni, fie şi-n ultima clipă!

* **