PERSPECTIVE CRESTINE

Trei musulmani slujesc în guvernul Obama, ajutând la realizarea afirmaţiei lui Obama, cum că America ar fi una dintre cele mai mari ţări musulmane din lume.  Iată dovada:

* **

Priveam un show care-i destul de popular pe meleagurile astea, „Kitchen Nightmares”.  Gordon Ramsey, un celebru proprietar de restaurante este invitat în restaurante în pragul dezastrului.  După ce Ramsey analizează afacerea, dă sfaturi şi pune mâna la reabilitarea restaurantului.

În episodul cu pricina, Ramsey este la un restaurant italian din Londra.  Pentru a testa piaţa, pregăteşte nişte pizza vegetariană.  Din greşeală, unul dintre bucătari pune ceva carne într-una dintre pizza.  Toţi vegetarienii care gustă feliile de pizza apreciază pizza cu carne ca cea mai gustoasă.  Niciunul dintre ei nu ştia că pizza aceea conţinea carne.  Când li se spunea despre conţinutul pizzei, şi dacă ar abandona vegetarianismul, ei spuneau cu toţii că nu, nici gând.

Vegetarienii sunt fanatici pentru stilul de viaţă însuşit.  Convinşi că vegetarianismul este singurul fel de viaţă acceptabil, numărul vegetarienilor a crescut într-atât încât companiile producătoare de mâncare au variante vegetariene pentru burgeri, pizza, şi alte mâncăruri.  Personal am fost servit cu sarmale vegetariene (umplute cu orez, porumb, morcovi, şi alte elemente neidentificate).  Fără să cochetez cu stilul de viaţă vegetarian, din curiozitate am cumpărat şi hamburgeri vegetarieni.  În locul cărnii, umpluţi cu ceva alge marine, şi alte vegetale…  Brr!  Nu a fost bun deloc!

Cum poate cinneva să renunţe la carne?  Nu ştiu.  Ieri am mers la Walmartul local pentru a cumpăra ceva baterii.  În faţa magazinului erau mai multe mese la care diverşi oameni promovau fie produse de-ale lor, fie credinţe.  Erau doi care vindeau cărţile lui L. Ron Hubbard (Dianetics) şi testau nivelul de stress al subiecţilor.  Desigur, ei promovau religia stabilită de Hubbard – Scientologia.  La o altă masă, alţi doi indivizi promovau vegetarianismul, oferind mostre de mâncăruri vegetariene….

Este vegetarianismul sănătos?  Nu ştiu, nu-s de profesie.  Am citit doar că corpul uman are nevoie de proteine pentru a produce celule.  În timp ce proteinele animale (din lapte, ouă şi carne) sunt asimilate în proporţie de 75-100%, cele de provenienţă vegetală contribuie în proporţie de sub 60%.  E adevărat că vegetalele şi fructele conţin vitamine şi minerale, dar proteinele sunt absolut necesare organismului uman, şi dintre acestea, proteinele animale sunt mai bine asimilate.

Ştiu că aflat cu cancer la ficat, un prieten de-al meu a renunţat temporar la carne de orice fel, asigurându-şi proteinele necesare din soia, fasole şi alte vegetale.  Dar asta, spunea el, doar pentru a uşura sarcina ficatului, carnea solicitând mai mult ficatul decât vegetalele.  După tratament şi după ce i s-a refăcut, prietenul meu a revenit la consumul cărnii.  La peste 15 ani de la boală, el este încă sănătos.

Poate mă lămureşte cineva ce-i cu vegetarianismul?

* **

„Este semnul unei minţi educate de a fi în stare să considere un gând, fără a-l accepta” – Aristotel

* **

Îi vezi pretutindeni.  Băieţii de peste 19 ani, care participă regulat la templu, care se roagă, citesc regulile bisericii, care dau zeciuială, care sunt capabili şi sănătoşi, sunt încurajaţi să participe ca voluntari pentru o perioadă de doi ani de misionarism.  Doi câte doi, cum şi-a trimis Isus ucenicii, îmbrăcaţi fără excepţie în costume negre, cu cămăşi albe şi cravate negre, pe jos sau pe biciclete, cu sacoşe în spate sau pe umăr, mergând de la uşă la uşă, îşi duc credinţa înainte.

Mă uimeşte rigoarea lor şi a religiei ce-o reprezintă.  Oamenii au găsit întotdeauna mai uşor de respectat un cod de legi precise şi s-au încadrat mai bine într-o rutină.  De aici probabil şi puterea de ţinere a tradiţiilor în viaţa noastră.  Harul este greu de înţeles, pentru că eliberează şi omul se găseşte dintr-o dată străin într-o lume în care nu înţelege constrângerile iubirii după ce a fost limitat de cele ale legilor, obiceiurilor şi tradiţiilor.  Din acest punct de vedere, în timp ce apreciez la maxim harul, mi-ar place să văd şi-n bisericile evanghelice o mai multă rigurozitate în ceea ce priveşte aspectul acesta al mărturisirii credinţei.

Dar, am divagat!  Cum zilele trecute a fost vreme frumoasă, m-am întâlnit pe stradă cu cel puţin 4 grupuri de câte doi misionari.  M-am întrebat, oare ce au ei în sacoşe?  Le-am văzut ecusoanele pe reverele hainelor, bibliie în mână, dar ce-or fi având în sacoşe?  De unde sunt?  Din localitatea în care misionează, sau din altă parte?  Dacă-s din altă parte, unde dorm?  Cine le plăteşte cheltuielile?  Poate mă lămureşte şi pe mine cineva

* **