on 
on 
on 
Apucă, foloseşte, culege ziua. Trăieşte prezentul.
Dacă socotesc bine, am trăit deja peste 20 de mii de zile! Puţin? Mult? Şi una şi alta, depinde de cine se uită. Când eram de 20 de ani, mă uitam la unul de 40 şi gândeam, ce multă minte are! Ce aşezat este! Apoi, am ajuns de 40 şi mă simţeam ca la 20. Doar parcă zilele au trecut… Câte oare le-am cules în coşul veşniciei? Câte au contat cu adevărat? Cu siguranţă, ziua de 12 August, 1966. Era vineri. Atunci m-a mântuit Domnul Isus şi mi-a dat o viaţă nouă. Nu voi uita niciodată. Şi cred că este cea dintâi zi din calendarul meu real. În seara aceea un bătrânel de vreo 60 de ani a primit şi el mântuirea. Zicea către mine, cu un zâmbet şugubeţ, că noi doi suntem deodată!
Ziua mântuirii este cea mai importantă zi. Atunci începe viaţa veşnică, atunci e întreruptă moartea. Zilele acestea mă sună cineva din ţară. Mă întreabă dacă-l cunosc după nume: Nelu L. Nu-l cunoşteam. Îmi zice dacă-mi amintesc de 17 ianuarie, 1987. Nu-mi aminteam. A fost sâmbăta, zice el. Şi am predicat la Elim, Timişoara. Şi el era în audienţă. Şi când am chemat oameni la mântuire, zice el, a fost unul din cei 65 veniţi în faţă. Era din Caransebeş şi venise la Timişoara să mă asculte. Săptămâna aceea era de evanghelizare, şi am fost invitat pentru miercuri, 14 ianuarie 1987. Atunci s-au întors la Domnul fratele său cu soţia. Sâmbătă trebuia să predice Dugulescu. Dar nu a mai putut merge, şi de joi am primit un telefon dacă vreau să merg şi sâmbătă. Pastor era Tudorică Codreanu. Am mers, iar Nelu a venit să vadă cine „i-a pocăit fratele”. Şi Domnul l-a pocăit şi pe el.
Astfel de zile, în car facem ceea ce am fost chemaţi să facem în Împârâţie, sunt zile culese. Trăite la nivelul aşteptării lui Dumnezeu. Nu că am fost „perfecţi”; nu, nici pe departe! Ci doar pentru că am muncit împreună cu Dumnezeu! Ziua în care ai oferit unui însetat un pahar cu apă rece, unei văduve un ban, unui orfan o haină, unui trist o îmbrăţişare, ziua aceea ai cules-o! Ai folosit-o! Ziua în care te-ai educat ca mai bine să-l poţi reprezenta pe Domnul, ziua petrecută pe genunchi în rugăciune, sau cu Biblia în poală, citind pe nerăsuflate, ai cules-o. Când te-ai aplecat lângă unul căzut între tâlhari, ziua aceea ai folosit-o!
Câte zile ai folosit? E mai bine să întreb aşa, deoarece dacă eşti ca mine, atunci am pierdut mai multe zile decât am folosit…. Carpe diem! Foloseşte ziua de astăzi!
