on 
on 
on 
Efeseni 4:12 …pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire... „Nu mi-ar place să fiu păstor!” îmi spunea cineva nu de mult. Afirmaţii de-astea vor să spună că dacă nu eşti păstor, atunci nu eşti nimic! Ca şi când a fi păstor este apogeul a ceea ce poate face cineva pentru Domnul!
Textul de mai sus spune că noi suntem implicaţi cu toţii în lucrarea de slujire. Şi suntem puşi într-un proces de echipare (termenul „desăvârşire” se poate traduce astfel) în vederea acesrei lucrări de slujire. Echiparea nu-i uşoară: ne sunt purificate dorinţele, gândurile, voinţa, ambiţiile şi practicile. În timpul procesului ni se descopere la ce suntem chemaţi. De obicei, devenim utili într-un fel sau altul în trup, dar faţă de lume devenim ambasadorii lui Isus, agenţii ce aduc vindecare şi transformare.
De chestia asta de la urmă nu scăpăm niciunul. Şi asta e mai mult decât a fi păstor. asta, venind de la un… păstor!
