on 
on 
Ar fi fost bine ca Obama să fi zis măcar un cuvânt de încurajare în favoarea protestatarilor din Iran. Nu că oponentul lui Ahmadinejad ar fi mai bun, deoarece nu este! Dar el a oferit o speranţă mulţimilor: speranţa că se poate schimba ceva. Când eşti închis într-o cutie şi apare o breşă, o gaură undeva, prin care se strecoară o rază de lumină, se aprind dintr-o dată visele şi imaginaţia! Începi să-ţi închipui că ai putea scăpa, că breşa s-ar putea lărgi pentu a te strecura afară.
Poate să se fi copt vremea pentru reforme în Iran. Sau poate s-au inspirat de la vecinii irakieni… Cine ştie? SUA mai este încă o apărătoare a celor ce se luptă pentru libertate, şi un semn de aprobare ar fi contat mult. Dar acesta nu a venit, şi azi aiatolahul Khamenei a vorbit şi le-a spus protestatarilor să înceteze cu prostiile şi să-şi vadă de treabă, nu au fost fraude electorale! Şi ca de obicei, a încheiat cu un discurs împotriva Americii, ca să le ofere un ţap ispăşitor celor ce au prea multă ură.
Vom vedea ce va aduce ziua de mâine, dar părerea mea este că s-a irosit o ocazie de schimbare.
