Conform unui articol din Washington Post, regimurile totalitare ale Chinei, Cubei şi Burmei au cenzurat ştirile din Iran. Nu de alta, dar istoria are caracterul de a se repeta. Noi ştim cum de-a ajuns să explodeze mămăliga românească pe la 1989, luîndu-se după polonezi, maghiari (ăştia de pe la 1956 se tot luptau cu totalitarismul), germani şi Perestroika lui Gorbaciov.
Păcat că suportul american a fost atât de târziu şi aşa de puţin! Mă gândesc că de aceea erau atâtea panouri şi afişe scrise în engleză, ca să le citească restul lumii şi SUA! Şi ce folos că am tăcut? Că acum, şi aşa Ahmadinejad dă vina pe SUA! Energia atâtor demonstranţi trebuie deturnată de la nemulţumirea cu distatoria la ura împotriva Americii! Şi poate că pentru moment, se va lăsa liniştea. Dar ştiu precis că dorinţa de libertate a omului e mai puternică decât orice oprimare şi încătuşare politică sau socială.
Sper că după plecarea americanilor din Irak, aceştia să-şi găsească un ritm propriu de manifestare a libertăţii. Şi sper de asemenea că ceea ce s-a început zilele trecute în Iran să ducă în cele din urmă la răsturnarea dictaturii prin ayatolahi şi la restaurarea unei democraţii.
China, Cuba şi Burma nu-s departe nici ele. După vizita recentă din China mi-am dat seama că temporal, chinezii sunt preocupaţi de dezvoltarea economică ce-a devenit posibilă prin relaxarea legilor privind proprietatea individuală şi schimburile comerciale. Dar majoritatea covârşitoare a chinezilor trăiesc în sărăcie şi-n apăsare socială. Poate că vom vedea în următorul deceniu o explozie a mămăligii (pardon, tofu-ului) chinezeşti şi a celei cubaneze.
Ceea ce nu înţeleg însă, este cum de mai existăp popoare fascinate de socialism, când acesta a fost falimentar în repetate rânduri şi-n atâtea ţări! Singura explicaţie este că, pe platforma socialismului este posibilă dictatura personală. De aici cred că provine atracţia liderilor. Iar masele, ele sunt dornice de … pâine şi circ! Dacă guvernul le promite gratuităţi, le-a prins! Masele! Proşti, da mulţi, sau mulţi, da proşti! Cum doreşti!
* 
**
În tot răul, şi-un bine! Unul dintre efectele pozitive ale economiei proaste este că multe familii ce erau în pragul divorţului şi-au reconsiderat opţiunile. Adică, au decis să participe în consiliere şi să salveze căsnicia. Un divorţ al unei familii cu un copil, ajuns în faţa judecătorului poate costa între $53 mii şi $188 mii în facturi pentru avocaţi, costul documentelor, şi necesitatea de a cumpăra/închiria apartamente sau case diferite pentru soţii divorţaţi. La polul opus, 10 sesiuni de consiliere costă în jur de o mie de dolari.
Curtea de Justiţie din Cook County din Illinois dă publicităţii o statistică conform căreia de la începutul anului s-au înregistrat cu 600 mai puţine divorţuri decât în aceeaşi perioadă a anilor precedenţi. Asta este o scădere cu 5%. În Miami-Dade County scăderea este cu 18%.
Unii sociologi estimează că din punct de vedere statistic, divorţurile au scăzut întotdeauna în vremuri de dificultăţi economice. E mai bine mai săraci şi mai împreună, cred eu. E bine şi pentru ambii soţi, dar mai ales pentru copii! Deşi, de partea cealaltă a ecuaţiei, problemele financiare cauzează şi ele destul probleme în căsnicie, şi sunt rsponsabile nu de puţine divorţuri. Adică, probleme financiare în contextul unei bunăstări generale. Când toată lumea este afectată de sărăcie, se pare că familia este încurajată să rămână unită. E bine şi aşa!
* **
După ani de zile de lupte şi discuţii pe tema admiterii păstorilor homosexuali şi adoptarea unor poziţii neortodoxe cu privire la Biblie, Biserica Anglicană din SUA (ACNA) a părăsit Biserica Episcopală. Adresându-se noii organizaţii, Rick Warren (de la Saddleback Church) a amintit celor din audienţă că Dumnezeu ne-a dat Marea însărcinare, şi doar onorând-o vom putea creşte o biserică puternică. „Noi vom sta solidari cu voi şi vom privi cum va lucra Domnul între voi” a spus Warren. El a continuat, „Dumnezeu nu a chemat ACNA (Anglican Church of North America) să fie un grup reacţionar. În primul rând, nu voi i-aţi părăsit pe ei”.
Să ne rugăm pentru cei ce s-au separat ca Domnul să le dea pace şi să stea tare lângă Scriptură. Ei au o şansă unică de a revigora Anglicanismul în America.
* **
on 
on 
