PERSPECTIVE CRESTINE

Avem acum posibilitatea de a transfera pe Hard Drive informaţii de pe iPoduri, de pe memoria aparatelor de foto, de pe tot felul de chestii, apoi avem posibilitatea de a şterge memoria respectivă pentru a o refolosi.  Minunat!  cardul aparatelor mele de foto sunt mereu golite şi nu trebuie să-mi fie frică că nu mai pot fotografia!  Mă satur de cântecele de pe MP3 player, le şterg pe cele vechi şi înregistrez altele noi!  Mare minune!

Dacă ar fi şi mintea ca memoria unui card (compact flas, xd, sd, sau altceva), ce ai prefera să ştergi din ea?  Şi dacă ai şterge ceva, unde ai tranfera informaţia?  Sau nu ţi-ar mai păsa să păstrezi nimci din cele vechi?  Ai şterge probabil amintirea răului pe care ţi l-a făcut persoana aceea.  Cel divorţat, ar şterge amintirea certurilor şi a violenţei din trecut.  Unii copii ar şterge amintirea unui părinte rece şi nepreitenos.  Alţii ar şterge ruşinea unei nereuşite.  Când te-ai făcut de râs în public, de-ai spus lucrurile acelea, sau ai făcut pe nebunul.

Am şterge păcatele de odinioară, care ne mai urmăresc, deşi am fost iertaţi!  Ele mai sunt pe hardul minţii noastre, şi din când în când apar la suprafaţă!  De aceea, chiar dacă ai fost iertat de Tata, nu te poţi ierta pe tine însuţi.  Am şterge dezamăgirile de odinioară, experimentate din cauza noastră sau a altora.  Am şterge nereuşitele….

Dar e oare necesar să ştergem trecutul?  Nu am şterge oare împreună cu ceea ce a fost rău şi dureros, şi ceea ce a fost bine şi util?  Doară răul nu există (în cazul acesta vorbind) decât în tandem cu binele.  Adică, doar cunoscând adevărul recunoaştem răul!  Doar pentru că ştim ce a fost bine, etichetăm unele lucruri ca fiind „rele”.  Deoarece atunci când am fost rănit de „prietenul” acela de odinioară, am descoperit un alt prieten, care a fost şi este minunat!  Atunci când am dat-o în bară am învăţat să fiu mai atent.  Când am căzut la examen, am învăţat să… învăt mai bine şi să mă pregătesc pentru data viitoare.  Pentru că după un 4 a urmat un 10, după o cădere cu bicicleta au umat ani de zile de ne-cădere…  Oare nu aş şterge reuşitele împreună cu nereuşitele, bucuriile împreună cu durerile?

Noi suntem ceea ce suntem astăzi ca un rezultat al tuturor lucrurilor ce ni s-au întâmplat, bune sau rele.  Ba mai mult, când m-a durut rana provocată de cineva, am învăţat să nu rănesc pe altcineva.  Când am fost lovit, am învăţat să nu lovesc.  Când am căzut, am descoperit că e ruşinos să cazi, şi am învăţat să am mai mult har pentru alţii care cad.  Atunci când cazi, eşti singur!  Aşa că, dacă mă gândesc bine, nu aş şterge din memorie nici lucrurile rele.  ba poate că avem ocazia ca să învăţăm mai multe din ele, decât din cele bune!

* **

The Memoria by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.