PERSPECTIVE CRESTINE

Tonusul standardelor (morale)

Ted, îți scriu un comentariu la postarea ta ”Standarde morale”, întrucît ai închise comentariile la postarea “Obama este un fel de dumnezeu…”, unde eu deplîngeam scăderea standardelor blogului tău de cînd sînt exhibate obsesiile antidemocratice și mai ales antiobamiene.

Din ce observ la celelalte postări, închiderea comentariilor pare a fi o setare automată în cazul postărilor mai vechi, ceea ce mi se pare o prostie, din perspectiva anumitor standarde, că tot îți place să faci caz de ele.

Astfel, dacă cineva observă o inexactitate (sau minciună) la o postare, cum se va repara aceasta ACOLO unde a apărut? Reparația este o procedură normală în etica laică dar mai ales dacă e vorba de standarde morale inspirate de etica creștină.

După cum știi, ai greșit numele castelului (de chibrituri), iar eu, care am făcut efortul să verific (și să mă delectez și cu celelalte realizări din chibrituri), am făcut precizarea de rigoare. Dar dacă aș fi văzut greșeala doar acum? Cînd sînt închise comentariile? Blogul tău ar fi rămas cu o greșeală. Cum rămîne cu standardele?

Revenind la “Standarde morale”, postarea ta se încheie astfel:

“…plângem şi recunoaştem formal o „greşeală” doar pentru a dori să o mcomitem din nou cu prima ocazie. Astea nu-s standarde morale vrednice de Dumnezeu! Vorbesc pentru noi, creştinii! Că lumea va avea parte de judecata ei! Doar că judecata va începe de la noi!”

Dacă zici că vorbești pentru noi, creștinii și standardele noastre morale, iată ce am împotriva ta:

Cu ocazia replicilor noastre de la postarea ”Obama este un fel de dumnezeu…”, mi-ai făcut o caracterizare caricaturală:

“Te plimbi prin mahala şi tragi nişte poze la două lăzi de gunoi şi trei copaci piperniciţi, apoi faci turul blogurilor, culegi statistici şi informaţii, întreţii zeci de bloguri la care le verifici zi de zi poziţia şi când înaintezi cu un loc mai scrii un post, cânţi osanale lui Mănăstireanu într-o zi şi afuriseşti pe Cruceru într-alta, şi treci pe la mine să-ţi strepezeşti dinţii în blogul meu.”

Nu am nici o dificultate în a demonta fiecare dintre aceste afirmații ale tale despre mine. Dar nu cred că aceasta este prima mea datorie. Prima mea datorie este să îți atrag atenția asupra standardelor morale care ți-au coborît în jos atunci cînd ai scris așa ceva în public. Ai scris minciuni despre mine. Într-un ton pamfletar interesant, e adevărat, dar cel puțin bădăran.

Spre deosebire de alții, ignoranți, tu cunoști destule activități ale mele din care poți să faci o cu totul altă caracterizare a mea decît cea caricaturală. Ai aplicat reflexele gîndirii ideologice și ai selectat DOAR ce ai vrut tu ca să-ți iasă formula dorită.

Sper ca într-o zi să ai decența de a-ți cere scuze publice pentru aceste răutăți pe care le-ai scris la adresa mea.

Am destul simț al umorului și gust ironia, dar consider că ai depășit anumite limite și ai renunțat la anumite standarde (morale).

Desigur, nu îți cădea bine să menționezi că Alin Cristea editează de 7 ani revista electronică confesional@, în care au semnat 100 de nume (ceea ce implică cultivarea relațiilor, nu-i așa?, și să am un nume care să nu poată fi ușor discreditat, doar nu ești primul care încearcă, și nici ultimul), sau că aproape 7 ani am editat cel puțin 3 newslettere SĂPTĂMÎNALE cu informații culturale sau alte aspecte din viața mea care îți sînt cunoscute. Numai în Oradea am colaborat cu 13 edituri evanghelice, oare crezi că asta se realizează la telefon sau pe Internet?

După cum vezi, ceea ce îți scriu nu e doar o părere, ci are de a face cu realitatea existenței mele pe pămînt, pe care ai găsit cu cale să o calci în picioare în public. Unde sînt standartele tale morale?

Nu e doar o părere a mea ceea ce îți scriu, ci o provocare să îți reasumi standardele morale. În același timp e o provocare și pentru mine și pentru cei ce citesc să ne reasumăm standarde morale. Asta înseamnă cu totul altceva decît PĂRERE. Asta înseamnă că sîntem implicați în războiul spiritual cu dracii iar în contextul terestru în polemici care pot să aibă consecințe benefice, personale și sociale, eclesiale și confesionale.

Mai ești și neatent și/sau șmecher, aducînd în discuție poziția mea politică. Nu poziția mea politică era în discuție (pe care nu mi-am exprimat-o niciodată, tu însuți scrii: “Nu ştiu şi nici nu-mi pasă ce fel de poziţie politică ai, sau dacă ai una.”), ci faptul că blogul tău are o calitate scăzută.

De ce atunci am ajuns să vorbim despre mine și nu despre blogul tău? De ce despre Obama (obsesia ta și a altor evanghelici obsedați, oare despre ce o să mai scrieți dacă o să moară Obama săptămîna viitoare?) și nu despre standardele morale ale noastre? Eventual fără să ne jignim și fără să îi facem pe cititori să dobîndească o imagine greșită despre mine, despre tine sau despre alții.

Nu despre politică e vorba în polemica noastră, ci despre Împărăția Cerurilor.

Frate, zăbovește cu darul înainte de a-l pune pe altar, că altceva trebuie făcut înainte pentru ca închinarea să fie primită.