Romancierul H. G. Wells a considerat că bogăţia, faima, poziţia şi puterea nu constituie nicidecum măsura succesului cuiva. Adevărata măsură a succesului este dată de raportul dintre ceea ce am fi putut fi şi ceea ce am devenit. Cu alte cuvinte, succesul esterezultatul creşterii la maximum de potenţial personal.
S-a spus că potenţialul nostru este cadoul primit de la Dumnezeu, şi ce facem noi cu el, este cadoul nostru pentru Dumnezeu. Dar, în acelaşi timp, potenţialul nostru este şi cea mai mare resursă ne-explorată a noastră. Henry Ford a spus: „Nu există om în viaţă care să nu fie capabil de a face mai mult decât crede el că poate”.
Noi avem potenţial aproape nelimitat, şi totuşi doar câţive adintre noi încearcă să-l atingă. De ce? Răspunsul este ascuns în expresia „noi putem face orice, dar nu putem face totul”. O mulţime de oameni permit celor din jurul lor să le dicteze agendele de viaţă. Ca rezultat, ei nu decid niciodată cu adevărat scopul LOR în viaţă. Ei devin buni la de toate dar specialişti în nimic în loc de buni la câteva lucruri, focalizat asupra unui dingur lucru.
Dacă aceasta este o descriere fidelă a ta mai mult decât ţi-ar place ţie să fie, eşti probabil gata să faci paşi către schimbarea situaţiei. Există patru principii care te pot ajuta să te pună pe drumul către creşterea potenţialului tău:
- Concentrează-te asupra scopului principal
- Concentrează-te asupra unei îmbunătăţiri continue
- Uită trecutul
- Concentrează-te asupra viitorului
Când îţi cunoşti scopul în viaţă şi creşti în atingerea potenţialului tău, atunci deja păşeşti în direcţia de a deveni un succes.
- traducere liberă din Your Road Map for Success.
* 
**
Archived in the category:
Umor
110 case de creştini au fost vandalizate zilele trecute de reprezentanţii paşnici ai islamului. Un creştin (Sardar Masih) conducând un tractor, a rugat pe un musulman pe nume Muhammad Hussein să se dea la o parte şi să-l lase să treacă. Musulmanul nu a vrut (probabil că el consideră că toate drumurile duc, mai devreme sau mai târziu, la Mecca!) şi l-a bătut pe creştin. Apoi, s-a dus la clericul din localitate (un fel de popă ortodox ca aceia ce au ordonat baterea unor evanghelici prin diverse localităţi ale Romaniei, – vezi preotul Jianu din Slobozia de Argeş, Iadomir Lucian în Caraş-Severin, Sergiu Bisca din Calinesti-Botoşani, şi alţii), care a pornit o slujbă prin difuzoarele mocheii, slujbă de acuzare a creştinilor la blasfemie a islamului. Peste 500 de credicioşi paşnici de tipul Al-Qaeda s-au pornit într-o… (cum să-i zic? Cruciadă este pentru cei ce au cruce, să fie semilunadă pentru islamici?) şi au vandalizat peste 110 case ale unor creştini. Au scos în stradă diverse obiecte şi le-au dat foc (predilecţia pentru foc a musulmanilor să aibă ceva de-a face cu focul iadului?) şi au bătut femeile (halal bărbaţi!).
Acestea s-au întâmplat la 30 Iunie. N-au auzit pakistanezii aceia ce a zis Obama? Că trebuie să ne iubim unii pe alţii? Că trebuie să trăim în pace? Să ne respectăm unii pe alţii, în pofida diferenţelor de religie?
Nu, nu au auzit. Sau dacă au auzit, ştiau că mesajul este adresat mai ales occidentului. NOI suntem agresorii, NOI trebuie să recurgem la pace, NOI trebuie… Ah, mi-e lehamite! Când vor înţelege politicienii liberali ai lumii că indiferentă câtă pace areţi musulmanilor, ei tot te vor călca în picioare, tot îţi vor scoate dinţii, tot vor ucide neputincioşi, vor arunca în aer autobuze şi clădiri, întru slava profetului… Sunt amărât! Asta este!
Ştiri de acestea pot publica zilnic, le găseşti pe toate canalele (aha! ai crezut că de televiziune! Nu, nicidecum! Acolo nu ajung ele! Acolo suntem preocupaţi cu lucruri mai serioase, cum ar fi să cântăm o lălăitură de slavă la adresa celui mai iubit dintre pământeni! Dar, unde am mai auzit eu expresia asta?) online de astfel de ştiri. Mai citiţi şi voi (cum ştiu că faceţi) şi vedeţi în ce lume trăim şi ce vremuri (grele) ne aşteaptă!
Măcar, bine că dincolo de uşă, se aud nişte paşi profetici. Ai unui adevărat profet, nu fals, ca Mohamed.
* **
Economistul Andrew Lawrence a dezvoltat o teorie cu numele din titlul meu. Cercetarea sa l-a făcut să creadă că perioadele de construire a zgârie-norilor sunt înconjurate sau urmate de colaps economic. Aceasta şi din cauza Rezervelor Federale care reglementează ratele de dobânzi pentru împrumuturi bancare, în toate domeniile dar în special în cel al cumpărărilor de case şi proprietăţi.
Rata dobânzii este aceea care determină cât şi ce se va construi. În timp ce unii constructori se îndreaptă spre case în înţelesul clasic de „casă” (plasate pe o bucată de pământ, având între un nivel -majoritatea- şi cel mult trei, cu un garaj pentru 2-3 maşini), alţi constructori preferă construcţiile de tip „bloc” care găzduiesc sute de apartamente. Ele se înalţă la zeci de etaje deasupra pământului. Subsolul este rezervat parcărilor (de obicei o maşină pentru fiecare proprietar de apartament), nivelele 1-2 pentru magazine, restaurante, saună şi sală de sport (precum şi alte servicii comunitare), restul nivelelor fiind ocupate de apartamente. Ultimul etaj este aşa-numitul „pent-house level”, adică destinat unor apartamente cu extrem de elegante, cu suprafeţe cât 3-4 apartamente obişnuite din clădire, cu vedere spre munţi, centrul oraşului, apă, etc. În timp ce un apartament obişnuit costă între $300 mii şi $1,5 milioane (vorbesc de clădiri ale căror planuri le-am citit pentru a face oferta la instalarea de finisaje interioare, obiectul afacerii noastre), pent-house-ul poate costa oriunde la la $3 la peste $10 milioane de dolari.
Construirea de blocuri înalte se datorează şi sosirii la vârsta pensionării a „baby boomers”-ilor, adică a celor ce au fost născuţi imediat după al Doilea Război Mondial şi-n următorii zece ani. Aceştia s-au realizat cât de cât financiar, copii le-au plecat de acasă, doresc să abandoneze locuirea în case şi ceea ce presupune ea (întreţinerea proprietăţilor, distanţele relativ mari ale subrbiilor în care se află aceste case şi deci necesitatea de a călători cu maşina spre centrul oraşului, etc) şi să se mute la bloc, aproape de centrul oraşului sau de anumite centre comerciale.
Pe lângă blocurile înalte pentru locuinţe, centrele oraşelor au oferă prin virtutea locaţiei şi a penuriei de pământ construibil unele din cele mai ridicate preţuri pentru pământ. Este deci logic că pe o mică bucată de pământ, nu te poţi întinde pe orizontală cu contrucţia ta, deci te deplasezi pe verticală, în sus şi în jos.
Rezervele Federale au scăzut rata de împrumut atât de jos încât aceasta, beneficiind şi de cele două necesităţi descrise mai sus, au dus la contruirea a o mulţime de zgârie-nori. Oferta nu mai este reglată de cerere, cum se întâmplă în societatea capitalistă sau de consum, ci de uşurinţa de a obţine împrumuturi. Ne-am trezit astfel cu o inflaţie de locuinţe şi de birouri în clădiri înalte. Rezervele federale ajustează rata de împrumut, chestia aceasta produce o mulţime de falimente, se produce recesiunea, după care urmează ieşirea din recesiune şi redresarea economică. Modelul acesta economic este cunoscut sub numele de Teoria Austriacă a Ciclurilor Economice.
Zgârie norii sunt investiţii bune în general, pentru un termen lung, dar necesită o mulţime de capital. Afaceriştii investesc în bunuri le termen lung atunci când ratele de dobânzi sunt scăzute. Scenariul acesta este ideal pentru aşa zisa teorie a Indexului Zgârie Norilor.
Economistul Mark Thornton priveşte câteva perioade economice marcate de probleme financiare (cum a fost Marea Depresiune) şi crede că vede corelaţia dintre colaps economic şi clădirile până la ceruri (ca să nu mai amintim aici că, tentativa de a zidi un zgârie nori la Babel, pe vremea lui Nimrod, a dus la ceva mult mai mult decât o chestie economică: a împrăştiat pur şi simplu populaţia pământului, pe limbi, popoare, ţări, ş.a.m.d.). În perioada premergătoare Marii Depresiuni s-au planificat/construit clădirile 40 Wall Tower, Chrysler şi Empire State.
Anul 2008 a fost deosebit de bogat în construcţia de zgârie nori. Zece din cele mai înalte clădiri au fost cu peste 100 ft (30 m) mai înalte decât media precedentă de înălţime a zgârie norilor (Shanghai World Center şi Almas Tower – Dubai).
Dacă indexul acesta este sau nu corect, rămâne de verificat de către genraţiile viitoare. Dar cert este că amestecul artificial al guvernelor în afaceri (guvernele NU ŞTIU să facă afaceri!) duce mereu şi mereu la situaţii economice disperate. Aşa că nu-i de mirare că acum guvernul american deţine acţiuni în bănci, industria de automobile, cea de asigurări şi altele. Când rata de împrumut este scăzută, ar fi mai bine ca populaţia să economisească şi să se pregătească pentru zile negre. Zile negre, până la cer! SURSA
* **
În Ft Lauderdale, Florida, nişte atei au pus o pancartă într-un cartier. Mesajul acesteia spune, „nu ai nevoie de Dumnezeu pentru a fi un om bun. Nu crezi în Dumnezeu? Află că nu eşti singur”. Trecătorii şi oamenii din cartier, stânjeniţi de reclamă, au început să frecventeze tot mai puţin afacerile şi restaurantele din zonă. Proprietarii de afaceri au început să piardă bani; sunt puţini cei ce vor să facă afaceri cu.. ateii! Aşa că vecinii au cerut ca pancarta să fie dată jos. Mai laes, zic ei, când cartierul lor este o comunitate spirituală.
* **
on 
on 
