on 
on 
Nu, nu Calvin Klein, „personaj” mult mai cunoscut de către majoritatea „creştinilor” din zilele noastre. Ci John Calvin, cel care a împrumutat numele său unei doctrine pe care unii o consideră adevărată iar pe care alţii o consideră falsă. Între cele două partide, un hău de netrecut.
John Calvin s-a născut în Noyon, Picardia, Franţa, la 10 Iulie 1509, deci acum 500 de ani. Personalitate extrem de complexă, cuprins în egală măsură de pasiuni omeneşti şi spirituale, Calvin a studiat la Universitatea din Paris pentru a deveni jurist. Cândva între anii 1528 – 1533 Calvin abandonează catolicismul şi se converteşte la protestantism. El trebuie să abandoneze Franţa din cauza unor conflicte religioase, şi după un periplu prin mai multe oraşe, se stabileşte în Geneva, Elveţia. La 1536 Calvin publică o carte (Institutes of the Christian Religion) carte pe care o va prelucra de câteva ori în timpul vieţii. În ea Calvin defineşte şi sistematizează doctrinele credinţei protestante.
Deşi Luther este iniţiatorul reformei, pe la 1540 Luther se plânge că reforma sa nu a avut efectul scontat în societate şi-n religie. Calvin devine omul potrivit pentru a continua reforma. Ideile sale găsesc teren propice într-un oraş independent şi cu majoritatea cetăţenilor de credinţă reformată pentru a crea o mişcare internaţională care va determina revoluţii religioase în Scoţia, Olanda, Anglia şi după unii, chiar şi-n America.
Calvin este cunoscut mai ales pentru doctrina predestinării (vezi aici o trecere în revistă a acestei doctrine). Doctrina aceasta este creditată, printre altele, de Max Weber ca fiind la baza capitalismului. Ascetismul faţă de lume şi munca asiduă care dovedeşte alegerea au dus la dezvoltare economică. Weber susţine că între ţările influenţate de calvinism şi celelalte, există o diferenţă pronunţată în ceea ce priveşte bogăţia şi etica muncii.
Rezultatele intelectuale ale lui Calvin şi moştenirea sa literară sunt impresionante. Pe lângă Institute care a ajuns în final o operă de peste 700 de pagini, Calvin a scris comentarii la mai toate cărţile Bibliei. A polemizat şi întreţinut o corespondenţă vastă; corespondenţa sa a fost colectată în multiple volume de cărţi. Infleunţa lui Calvin a fost nu doar în pretestantism ci şi-n societatea şi politica Genevei, şi nu numai. După Calvin, credinţa are şi trebuie să ocupe şi o dimensiune social-politică. Statul a fost creaţia lui Dumnezeu spre binele tuturor. Guvernarea trebuie să fie de către mai mulţi, şi oamenii trebuie să se opună tiraniei unui conducător sau a celor puţini. Calvin a întemeiat Bursa Franceză, care a devenit un model de ajutorare pentru bunăstarea tuturor locuitorilor Genevei. Între a550 şi a560 Calvin a ajutat pe ste 60 de mii de refugiaţi protestanţi. Geneva a fost condusă în timpul vieţii lui Calvin de două consilii, ale căror membri erau aleşi anual. Calvin nu a făcut parte niciodată din nici unul dintre consilii.
Calvin a acordat un rol extrem de important educaţiei individului. A întemeiat la 1559 Academia din Geneva, din care s-a dezvoltat mai târziu Universitatea din Geneva.
Idelile lui Clavin, deşi el le-a sistematizat şi compilat, şi acum îi poartă numele, nu au fost doar ale lui. Luther, Zwingli, Melanchton (deşi acesta a derivat mai târziu în Pelagianism), Bucer, Bullinger şi alţii au crezut în aceleaşi doctrine. Să nu uităm de Augustin, Owen, Whitefield, Toplady, Hodge, Dabney, Cunningham, Smith, Shedd, Warfield, Kuyper pe lângă ceilalţi.
Biserica încă culege roadele gândirii teologice ale lui Calvin. În loc să dispară, calvinismul a apărut nou şi proaspăt în zilele noastre prin emergenţa neo-calviniştilor John Piper, Mark Driscoll, Albert Mohler şi altii (vezi aici). Dar nu numai biserica a beneficiat de influenţa calvinismului, ci aşa cum am arătat succint mai sus, şi societatea omenească. Cred că nu greşim dacă afirmăm că lumea a devenit un loc mai bun din cauza lui Calvin. Şi aceasta ar fide dorit să se spună despre fiecare dintre noi.
