PERSPECTIVE CRESTINE

Situaţia economică a Americii a făcu ca preţul unei case de prin anumite zone să ajungă ridicol de scăzut.  Primele trei zone cu cele mai scăzute preţuri sunt Detroit Michigan, Phoenix Arizona şi Sacramento California.  Într-o zi, prietenul meu Dan şi cu mine ne decidem să ne ducem la Phoenix, să vedem cu ochii noştri ce se întâmplă, şi dacă nu putem cumpăra şi noi nişte case de-astea ieftine, aşa ca investiţie.  Zis şi făcut.

Phoenixul a ajuns dezolant în anumite zone.  Am văzut parcări de o mie de maşini goale de tot; magazinele din jur erau în faliment.  Case de peste $250 de mii au ajuns la $30-$40 de mii.  Am petrecut două azile acolo, uitându-ne la câte case de-astea am putut, şi am ales câteva la care am depus oferte.  În prima seara, tragem să dormim la prietenul meu, CS.  CS a rămas într-o casă uriaşă doar el şi soţia.  Copiii i s-au căsătorit sau au plecat de acasă la lucru prin alte oraşe.  Dan mă întreabă ce fel de om  este CS.  I-am spus că e un om extrem de vesel, că ne va hrăni bine şi ne va trata excelent şi că ne va şi întreţine cu poveştile lui până dimineaţa la 2-3.  Aşa că, va trebui să fim atenţi şi să ne retragem la culcare dacă dorim să fim buni de ceva a doua zi.

Spre mirarea noastră, CS nu a fost de loc „în formă”.  Am cinat, am povestit câteva minute şi ne-a spus că se duce la culcare.  Era clar, CS nu se simţea în apele lui.  L-am întrebat ce are.  Mi-a spus că nu se simte bine.  Ieri, (luni), a fost la medic şi i s-a descoperit ceva la inimă.  Unul dintre by-passurile de acum câţiva ani i s-a blocat din nou.  Mâine trebuie să se ducă de dimineaţă la doctor pentru investigaţii.  Acestea sunt complexe şi nu ne vom vedea mâine, deoarece CS trebuie să stea în spital câteva zile pentru refacere.  Iar dacă problema e gravă, va fi pregătit de operaţie de îndată şi atunci chiar va sta câteva zile în spital!

O voce mică îmi spunea, aşa cum stăteam în picioare, să îmi pun mâna pe CS şi să mă rog pentru el.  Acum, când am auzit de problemele lui, îi promisesem că o să ne rugăm pentru el.  Dar vocea aceea îmi spunea că „acum” să mă rog.  Aşa că i-am zis lui Dan, care stătea cu noi în picioare, să ne punem mâinile pe CS şi să ne rugăm înainte de a pleca la culcare.  Şi ne-am rugat.  L-am rugat pe Tatăl ca să facă ca mâine, la investigaţii, doctorii să găsească totul în ordine, şi CS să nu aibă nevoie de operaţie sau de nimic altceva, pentru că Domnul a lucrat.  Am zis „amin” şi ne-am dus la culcare.

De CS am uitat.  A doua zi ne-am întocmit o nouă listă de case la care să ne uităm şi eram cu agenta noastră pe la amiază, când a sunat celularul: era CS.  Mi-a zis, „Doru, sunt în faţa spitalului şi-mi aştept fiul să mă ducă acasă.  Doctorii nu au găsit nici o problemă la inima mea.  Domnul a lucrat, aşa cum ne-am rugat aseară!” Am rămas tăcut.  Dan m-a întrebat ce este?  I-am spus şi lui vestea bună.

Ziua a trecut.  Obosiţi, transpiraţi, eram în fotoliile noastre de avion aşteptând ca să decolăm.  Dan zice, „Ted, nu ştiu dacă ni se va accepta vreuna dintre oferte.  Dar, şi dacă nu se va accepta, noi nu am venit degeaba aici la Phoenix.  Adevărata investiţie a fost făcută în ascultare unei rugăciuni pentru CS.  Pentru asta, s-a meritat să venim!

* **