on 
on 
Fariseii au avut un standard propriu de neprihănire, care nu s-a potrivit cu standardul lui Dumnezeu. Nu că standardele lui Dumnezeu ar fi fost mai scăzute, ci pentru că standardele lui Dumnezeu erau drepte, sfinte și împachetate în dragoste.
Fariseii au întâmpinat tot ce a făcut Isus cu criticism. Cineva a spus că cinismul, scepticismul și critica sunt opușii credinței, nădejdii și respectiv ai iubirii. Isus i-a numit pe farisei pui de năpârci. Ciudat că speța năpârcilor de odinioară nu s-a stins odată cu reprezentanții fariseilor, ci s-a strecurat cumva până la noi. Cineva spunea despre gândacii de bucătărie că aceștia, alături de șobolani, sunt cei mai apți să supraviețuiască un cataclism nuclear… Normal! Dacă puii de năpârci au rezistat sângelui lui Isus, cum nu vor rezista altor agenți, mult mai slabi, precum trecerea timpului…
Când uităm că suntem fii lui Dumnezeu și urmașii lui Isus și începem să ne erijăm în judecători ai altora, atunci ne înrudim cu fariseii de odinioară, dar nu ca nepoți ai lor ci ca pui ai acelorași năpârci ca și ei. Atitudinea asta de \mai sfânt decât tine sau alții| nu se potrivește copiilor lui Dumnezeu!
