Citiți cele de mai jos, apoi răspundeți cine credeți că este personajul descris. Eu voi răspunde până Sâmbătă.
M-am născut într-o țară, dar am fost crescut într-alta. Tatăl meu a fost și el născut într-altă țară. Eu nu am fost singurul său copil. Tata a avut mai mulți copii cu mai multe femei.
Am devenit apropiat de mama mea, pentru că tata nu mi-a arătat nici un interes. Mama a murit destul de tânără, din cauza cancerului.
Mai târziu oamenii s-au întrebat care este adevăratul meu nume.
Informațiile despre nașterea mea au fost puține și nu a putut nimeni să ofere un certificat de naștere legitim, de încredere.
Am crescut practicând o religie dar m-ai târziu m-am convertit la creștinism, deoarece acesta era acceptat la scară largă în țara în care trăiam; totuși am practicat credințe ne-tradiționale și nu am urmărit creștinismul ăndeaproape, decât de ochii lumii.
Ca tânăr am muncit și am trăit între oamenii din clasele de jos, deghizat ca unul căruia îi păsa cu adevărat de ei. Asta a fost înainde de a mă decide să devin serios cu privire la viață și să îmi aleg o carieră.
Am scris o carte despre luptele mele din timpul creșterii. Celor ce mi-au citit memoriile le-a fost clar că nu mi-a venit ușor faptul că tata m-a abandonat în copilărie.
După ce am împlinit 30 de ani am devenit activ în politică, beneficiind și de ajutor din spatele scenei. În jurul vârstei de 40 de ani am fost catapultat pe scena politică a țării mele, în calitate de candidat pentru o poziție națională. Se spunea despre mine că aș avea o gură de aur și că aș putea convinge pe oricine cu privire la orice. Asta m-a ajutat în înșelăciunea ce-o pueam la cale.
Curiculum vitae al meu a fost aproape inexistent, aveam puțină experiență de muncă, și nu aveam experiență nici în conducerea vreunei organizații. Dar eram un orator puternic și cetățenii erau atrași spre mine ca niște cuie înspre un magnet.
Cuvântările mele atrăgeau mulțimi mari de oameni. Lucrul acesta mi-a exacerbat eul. Mai întâi, campania mea politică s-a concentrat asupra politicii externe a țării mele. Am devenit foarte critic asupra poziției țării mele în războiul anterior și nu am pierdut nici o ocazie de a-mi critica țara.
Dar ceea ce mi-a ajutat ridicarea la nivel național au fost vederile mele asupra economiei. Am pretins că am un plan foarte bun de recuperare economică a țării. Am promis că fiecare sărac va fi hrănit și va avea casă gratis.
Am știut cine era de vină de ajungerea țării în această situație critică. Erau piața liberă, băncile și corporațiile. Am hotărât că-i voi face pe cetățeni să urască aceste categorii și știam că dacă săracii vor invidia pe cei cărora le mergea bine, planul meu va avea reușită.
Campania mea am numit-o “o campanie a poporului” și asta a plăcut oamenilor.
Am fost un candidat surpriză pentru că am apărut din afara politicienilor tradiționali și astfel am obținut un larg sprijin popular. Știam că dacă voi oferi oamenilor “speranță”, împreună vom putea transforma țara noastră și lumea întreagă.
Deci am început să-mi alcătuiesc astfel discursurile încât să pară că ele sunt de partea celor disperați, a săracilor, a ignoranților și a “minorităților persecutate”, cum ar fi evreii. Adevăratele mele convingeri nu erau cunoscute de nimeni și trebuia să mi le țin ascunse, până când voi deveni liderul național.
Trebuia să ascund cu grijă realitatea, deși oricine ar fi putut descoperi convingerile mele cu ușurință, dacă mi-ar fi citit cărțile cu atenție și ar fi studiat oamenii cu care am fost asociat. Îmi pare bine că nu i-a păsat nimănui. Așa am devenit cel mai puternic om din lume. Și atunci, lumea a aflat adevărul despre mine.
Întrebare: CINE SUNT EU?
* 
**
Jack se uită la vitezometru în clipa în care văzu luminila maşinii de poliţie în spatele său: avea 75 mi/h într-o zonă în care viteza era de 55 mi/h. Va lua o nouă amendă pentru depăşirea vitezei, a patra în tot atâtea luni. Jack trase pe marginea şoselei şi aşteptă să vină poliţistul lângă el. Când poliţistuol sosi, la semnul acestuia Jack coborâ geamul. Ce surpriză! Poliţistul era Steve, de la biserică! Steve? Jack nici nu a ştiut că Steve este poliţist! O fi ziua lui norocoasă…
- Bună Steve, ce surpriză! Nu ştiam că eşti poliţist, şi încă la poliţia rutieră! O fi ziua mea norocoasă… Şi zicând acestea, Jack se dădu jos din maşină să dea mâna cu Steve. Dar Steve nu ştia de glumă:
- Jack, mă bucur să te văd, dar te rog să urci imediat înapoi în maşină! (În SUA nu ai voie să cobori din automobilul oprit de poliţie neinvitat de poliţist). Steve nu zâmbea.
- Steve, am depăşit viteza puţin, pentru că mă grăbesc acasă, să-mi văd copiii, după o zi lungă de muncă.
- Jack, dă-mi te rog actele tale, carnetul de conducere, cartea de identitate a maşinii şi asigurarea.
Steve luă actele lui Jack şi se duse la maşina poliţiei. La întoarcere, era şi mai serios:
- Jack, văd că ai câteva depăşiri de viteză în ultimele luni. Ţi-ai făcut un obicei din asta. Suntem fraţi la biserică, dar aici tu eşti şoferul şi eu sunt poliţistul, şi o să-mi fac datoria. Poftim actele, te rog să aştepţi să-ţi scriu amenda.
- Dar Steve, pot explica de ce am depăşit de fiecare dată! Prima dată mă grăbeam să nu întârzii la aniversarea soţiei mele, altă dată, saă nu întârzii la serviciu la biserică, poţi verifica, era o duminică…
Pe Steve nu-l interesau explicaţiile lui Jack. El se plecă asupra formularului pe care trebuia să-l completeze. Când sfârşi, veni la geamul lui Jack, i-l dădu, îl salută şi se duse înapoi la maşina sa, după care o luă din loc. Jack rămase trist. Supărat pe sine, supărat pe Steve, că acesta nu-l iertă, aşa cum ar fi fost frumos să facă un frate în Isus! La biserică, nici n-o să mai dea mâna cu el! O să-l ocolească, şi o să-l facă să înţeleagă că nu s-a comportat creştineşte!
Dar, cât o fi amenda de data asta? Că poliţistul de data trecută l-o amendat $300! Deschise formularul împăturit, şi pe el, citi:
„Dragă Jack, acum nu de mult, aveam şi eu o fiică. Avea 6 ani când a fost lovită de o maşină, şi omorâtă în accident. Şoferul ce mi-a omorât fiica, conducea şi el cu viteză prin cartierul în care locuim noi. A primit o amendă, şi a stat 3 luni la închisoare pentru omucidere, apoi a devenit un om liber. Liber să-şi îmbrăţişeze soţia şi cele 3 fiice ale sale. Eu nu am avut decât o fiică, şi acum nu o mai am. Va trebui să aştept până voi ajunge în ceruri ca s-o îmbrăţişez din nou! Am încercat să iert pe ucigaşul fiicei mele de o mie de ori. De o mie de ori, am crezut că l-am iertat, dar se pare că mai trebuie să mă lupt să-l iert. Chiar şi acum, când te-am prins conducând cu viteză şi periclitând viaţa altora, te iert încercând să-l iert şi pe el. Roagă-te pentru mine să pot ierta în continuare. Şi te rog, condu cu atenţie: mai am şi un băieţel, el e tot ce mi-a mai rămas!”
Jack rămase mut în maşină. În depărtare încă se putea zări pe şosea maşina lui Steve. Trecuseră peste 15 minute până când Jack reuşi să se reculeagă şi să pornească motorul pentru a merge acasă. Conduse încet, în limitele vitezei legale. Ajuns acasă, îşi îmbrăţişă soţia şi copiii şi le ceru iertare. Apoi le explică ce i s-a întâmplat.
Viaţa este preţioasă. Foloseşte-o cu atenţie! O ai o singură dată, şi se cheltuieşte atât de repede şi de uşor! N-o mai poţi întoarce înapoi niciodată. Nici pe a ta, şi nici pe a altora. Respectă viaţa, şi astfel respecţi pe Cel ce ţi-a dat-o!
* **
Istoria ta nu o poți schimba. O poți rescrie, o poți nega, o poți uita, o poți disprețui, poți face ce vrei cu ea, dar schimba, nu o poți!
* **
on 
on 
