Comments on: Înfrumuseţarea urâtului

By: Ted

Ted — Thu, 02 Jul 2009 21:10:40 +0000

Viorica,
tu scoţi lucruri vechi şi faine din tolba ta! Nu am mai auzit cântarea asta… de când aveam nevoie de … iertare! Just kiddin’

By: Ted

Ted — Thu, 02 Jul 2009 21:09:43 +0000

Rodica,
şi sângele Lui oferă o nouă creaţie, un nou început. În acest nou început într-o relaţie nouă, păcatul POATE fi şi TREBUIE recunoscut ca atare şi mărturisit, dacă e vorba de a fi ajutat. Ruşinea şi sfiala nu mai au loc în această nouă relaţie cu Tatăl.

By: Ted

Ted — Thu, 02 Jul 2009 21:05:41 +0000

Viorica,
eu m-am mirat când un păstor cu reputaţie m-a întrebat despre practica mărturisirii păcatelor. Îmi mai amintesc că părinţii mei nu luau Cina fără mărturisire prealabilă. Acum… asta s-a uitat! Dar nu kmai este nici încredere în lucrători!

By: viorica

viorica — Thu, 02 Jul 2009 12:40:04 +0000

Avem noi o cantare foarte frumoasa .
Iarta-ma ,iarta-ma ,iarta-ma Dumnezeul meu ……

By: rodica botan

rodica botan — Wed, 01 Jul 2009 19:38:58 +0000

Iata intelegerea mea asupra fenomenului. Cind am pacatuit…mi-a placut…pacatul a aratat atragator. Cind il marturisesc, ii vad uriciunea…e greu sa accepti ceea ce am facut. Mie mi se pare citeodata uitindu-ma in urma la viata mea ca am citit o carte…scrisa de un autor necunoscut, cu evenimente tragice…cu un erou destul de tembel care a facut tot felul de decizii timpe…Tragedia este ca cunosc autorul…minunea este ca …autorul nu mai arata asa cum arata, ca povestea nu s-a terminat acolo, si ca adevarata viata n-a inceput inca. ‘Singele lui nu umai acopera…dar si spala…

By: viorica

viorica — Wed, 01 Jul 2009 11:12:11 +0000

Imi amintesc cind eram in tara si mergeam la grupul de rugaciune ,fiecare pe rand isi marturisea pacatul savirsit in ziua respectiva si ne rugam pentru iertare .Astazi cine isi mai martuiseste si cui? Sau strins atatea pacate ca nici noi nu le mai stim si credem ca si Dumnezeu le-a uitat.Ce insalatorie.Doamne ai mila de noi!