on 
on 
on 
Când aveam 18 ani, am întâlnit un prieten în cartier, pe care l-am îndrăgit şi l-am adus la noi acasă. Din cauza stăruinţelor mele, tata şi mama au acceptat în cele din urmă ca prietenul meu să locuiască cu noi. La scurtă vreme, el a reuşit să câştige inima tatălui meu, a mea şi a fraţilor mei! Mama a fost întotdeauna mai retrasă faţă de străini şi deşi mi-a acceptat prietenul, nu a fost niciodată prea prietenoasă cu el.
Cu trecerea anilor, nu s-a întrebat nimeni ce caută la noi în familie, şi a fost acceptat ca un membru al familiei: era prezent la toate sărbătorile, la toate aniversările, la anul nou şi la Crăciun şi Paşte. Curând el a început să ne farmece cu povestirile lui. Tata era predicator şi ne învăţa despre spiritualitate şi Cuvântul lui Dumnezeu, mama ne învăţa despre ascultare şi cum să deosebim răul de bine. Prietenul meu completa perfect tabloul instructorilor familiei. Ore întregi inventa povestiri, aventuri şi bancuri. Ba câteodată ne încânta cu muzica ce-o cânta: era foarte talentat la tot felul de muzică şi la tot felul de instrumente. Câteodată ne povestea despre sport şi competeţii. Îi plăcea mai ales fotbalul! Acolo era la înălţime! Read more »
