Joi am mers să mă rog pentru o soră de aici din localitate. Are 11 copii, și doar 34 de ani. Suferă de cancer și doctorii nu i-au oferit multe săptămâni de viață. M-am așezat la picioarele ei. Nu a mai rămas decât un pumn de femeie…. Am luat-o de o mână să încep să mă rog. Ea mi-a prins mâna și cu cealaltă mână a ei. În pofida slăbiciunii, strângerea ei de mână era puternică. Simțeam ca un fel de disperae în ea! Era ca și cum se agăța de Dumnezeu… și eu nu mă simțeam nicidecum “calificat” pentru ceea ce avea ea nevoie! Totuși, ne-am rugat, că asta este partea în care noi trebuie să fim credincioși: să ne rugăm unii pentru alții! Dacă dragostea de Domnul se vede din ascultarea de El, oare nu este la fel și cu credința? Cred că este! Bartimeu și-a manifestat credința și prin faptul că nu a încetat să strige, când toți îi spuneau să tacă!
Sper, cred ca sora noastră să fie vindecată! Eu nu am fost singurul ce s-a rugat pentru ea; probabil că eu am fost cel mai nevrednic dintre toți! Și biserici întregi continuă să se roage! Domnul să asculte!
E mare binecuvântare să fii sănătos! Uită-te la clipul de mai jos, și gândește-te din câte boli te scapă Domnul! Câte atentate la sănătatea și viața ta sunt zilnic, și Domnul te protejează mereu! Spune-i Domnului un “mulțumesc “ din inimă!
* 
**
Geneza 2:25 Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine.
Goliciune, intimitate,… ruşine! În calitate de păstor aud câteodată o mărturisire de genul „am fost intimi cu X” în care X nu este soţia/soţul celui ce confesează. Asta înseamnă că cei doi au avut sex. Intimitatea se pare că implică trupurile noastre. Dar intimitatea este mai mult decât goliciune trupească. Implică o goliciune emoţională, o etalare a sentimentelor şi gândurilor ce trece dincolo de suprafaţă şi coboară în adâncimile fiinţei cuiva.
Acum, Adam şi Eva erai goi dar le lipsea cunoaşterea binelui şi a răului, pentru a descoperi că sunt goi şi pentru a le fi ruşine. Putem spune că ruşinea a venit odată cu cunoaşterea. Cunoaşterea este ciudată: nu doar că ne aduce lumină asupra a ceea ce este rău sau bine, dar ne oferă mijloacele de a judeca pe alţii şi ne umple de frica că putem fi judecaţi.
Orice descoperire de sine ne lasă vulnerabili, ne deschide posibilităţii de a fi judecaţi într-un fel sau altul. Uite, scrii ceva într-un blog, şi gata! Te-ai deschis criticii unora, judecăţii altora, sau de ce nu, şi aprecierilor (câteodată…)! Dar când ai scris, pe lângă etalarea acestei „goliciuni”, ai îmbogăţit lumea cu ceva unic, ceva ce nu a existat până atunci!
Unii de frica de a fi ridiculizaţi sau criticaţi nu fac nimic toată viaţa. Multe daruri rămân astfel ascunse între cutele ştergarelor sufletelor noastre. În familia lui Dumnezeu, nu ar trebui să fie aşa! Oricum, nu de frica criticilor! Numai că, între creştinii (români) se practică criticarea, judecarea şi condamnarea cu o singură bidinea, dintr-o mişcare! Asta trebuie să se schimbe! Prea mare e paguba de a nu împărtăşi şi de a nu avea parte de talentele şi lucrarea altora!
* **
Stimularea economiei! Ce idee faină! S-au aprobat peste $7 sute de miliarde de dolari. Banii ajunşi la state se folosesc pentru re-pavarea străzilor. Cică s-au creeat locuri de muncă! Serios? Adică, te angajează cineva de pe stradă ca să conduci maşinăriile alea complicate, ce pavează străzile? Nu cred! Sau, ca să lucrezi în mijlocul străzii, printre circulaţia nebună a maşinilor, aşa fără să ai experienţă sau calificare? Nu cred! Deci, de lucru au primit tot angajaţii guvernului, care aveau de lucru oricum şi al căror servicii nu au fost oricum în pericol. O altă păcăleală.
În spiritul celor de mai sus, propun unor fraieri să-şi dea foc la case. Ele vor trebui reconstruite, şi se vor crea astfel locuri de muncă şi va fi stimulată economia. Ideea aceasta este oferită în mod gratuit; nu-mi datoraţi nimic pentru ea!
* **
Poate ai auzit sau văzut asta!
Cash for clunkers! Adică, dealerul de maşini îţi oferă $4,500 pentru o maşină ce-o aduci la ei, banii îi poţi folosi ca avans pentru cumpărarea unei noi maşini din lista celor aprobate de guvern, trebuie să te califici pentru rate, şi… eşti om! Lumea a început să cumpere maşini… gunoaie! De 20-30 de ani, bune de dus la fie vechi. Mergeau la dealer cu ele, şi-şi cumpărau maşini noi! (despre asta, vorbim îndată!). Apoi guvernul şi-a dat seamă că este „păcălit” şi a trasat nişte parametri pentru ce maşini se califică la a primi cei $4,500. Nu orice gunoi… doar o rablă!
Dar, lăsând la o parte faptul că se folosesc banii mei şi ai tăi de taxe pentru a finanţa maşina lui Gheorghe şi Maria (pentru că guvernul nu face bani, doar percepe taxe, guvernul nu face locuri de muncă, doar prin reducerea taxelor se încurajează investiţiile, etc) şi eu sunt absolut împotrivă, sunt contra şi la păcăleala în care sunt aduşi oamenii.
Hai s-o luăm pe îndelete: ai o maşină, după parametri guvernului, de până în 15 ani. Încă merge şi eşti mulţumit cu ea. Nu valorează decât vreo $4-5 mii. Dar te atrage posibilitatea de a conduce o maşină nouă! De când nu ai mai inspirat mirosul de piele nouă… de când nu au mai întors vecinii capul după tine cu admiraţie şi invidie… Te duci cu maşina la dealer. Despărţirea nu ţi-e uşoară! Adică, o fi veche, cu vopseaua mai ştearsă, ezită puţin la pornire, scaunele au pielea coaptă pe alocuri, dar te-a servit cu credincioşie atâţia ani! Ai fost la munte şi la mare, la socri… Ţi-ai dus copiii la şcoală, în vacanţe. Ai fost la cules de cireşe şi mere şi ai umplut-o vârf! (Pe-aici se pot culege mere şi alte cele… dacă vrei!) A pornit întotdeauna, în afară de data aceea… când a fost slabă bateria; dar ai schimbat-o şi-s iată peste 5 ani de atunci! Nici o problemă. I-ai pus cauciucuri noi de câteva ori, i-ai schimbat uleiul, câteva curele… dar în rest, nimic.
Ei, fiecare lucru îşi are vremea lui, zice Înţeleptul. Dacă ar fi ştiut, ar fi scris că „cumpăratul unei maşini noi îşi are vremea lui, despărţirea de o maşină veche îşi are vremea ei!” Ajungi la dealer, faci „tai-tai” vechiturii, alegi una nouă… faină de tot! Cât costă? A, $45, 000! Scazi mintal avansul de patru mii cinci sute primit pentru vechitura ta… rămâi cu o datorie de $40,500. Pe 5 ani, $782.98 pe lună! Wow! Ai vrea să dai înapoi, şi ai mai putea, dar maşina nouă ţi-a prins inima, şi mai ales pe cea a soţiei! O iei. Cinci ani vor trece…
Ajuns acasă, suni la compania de asigurări. Altă pleoaşcă: plăteai $50/lună asigurare totală pentru maşina veche, acum te costă $200/lună! Acum chiar nu mai poţi da înapoi! Te-ai băgat în laţ, şi trebuie să supravieţuieşti.
Mergi la benzinărie. Altă descoperire. Maşina nouă nu e cu mult mai economică decât cea veche. Poate economiseşti vreo $2-300 pe an… dacă atâta!
Oamenii nu învaţă că în relaţia cu un guvern, guvernul nu pierde niciodată! Individul pierde mereu, dar nu se învaţă minte. Constatarea mea e că e plină lumea de… am vrut să zic naivi, dar termenul cel mai potrivit este PROŞTI!
* **
on 
on 
