„Dacă nu ar fi fost ultimul moment, am fi terminat la timp o mulţime de lucruri!” 
cip-cirip-cirip
on Rugăciuni neascultate… într-o notă personală
on Rugăciuni neascultate… într-o notă personală on Rugăciuni neascultate… într-o notă personală on Rugăciuni neascultate… într-o notă personală on Rugăciuni neascultate… într-o notă personală
on Despre un pom… on Despre un pom… on Despre un pom… on Despre un pom…
Un englez îşi aşteaptă mâncarea la un restaurant. Chelnerul i-o aduce, englezul începe să mănânce. După un minut, strigă disperat:
- Chelnerule, chelnerule!
- Ce e? – întreabă chelnerul fugind către englez.
- În mâncarea mea este o muscă! strigă englezul.
- Ssssst! spuse chelnerul. Vorbeşte mai încet că dacă nu, toţi or să vrea o muscă în mâncarea lor!
C. S. Lewis said: “When first things are put first, second things do not become less, but more.”
Poate ar trbui să spun la mai puţin de 10% de normă! De ce? Pentru că-l trăim numai duminică dimineaţa pentru câteva ore, dacă avem slujbă şi seara, atunci şi seara câteva ore, dacă avem slujbă în timpul săptămânii, mai adăugăm câteva ore… Am un amic; nu l-a surprins citind Biblia niciodată! Până într-o zi când o citea cu interes şi-şi făcea ceva notiţe pe o bucăţică de hârtie. L-am întrebat ce face. Mi-a spus că păstorul l-a rugat să dea nişte îndemnuri duminică dimineaţa la rugăciune, şi se pregăteşte. L-am întebat cât de des citeşte Biblia pe săptămână. Mi-a zis că nu destul… că de fapt o citeşte destul de rar, că nu are timp, afacerile, copiii, familia, oboseala…
Creştinismul nu e o religieîn felul altor religii: este o CALE. Fapte 9:2 şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. Fapte 24:22 Felix, care ştia destul de bine despre „Calea” aceasta, i-a amânat zicând: „Am să cercetez pricina voastră când ca veni căpitanul Lisias.” Un fel de viaţă care pătrunde tot ce suntem şi ce facem, întreaga existenţă. Christos este Domnul şi restul cade sub influenţa acestui fapt. Relaţia cu Christos absoarbe totul şi influenţează totul. Noi nu facem lucruri extraordinare pentru că suntem creştini, ci trăim o viaţă întreagă în mod extraordinar. Astfel, creştinismul de sanctuar devine creştinismul de toate zilele, şi asta nu-l trivializează ci el înobilează viaţa.
Dacă creştinismul de sanctuar nu pătrunde în viaţa de celelalte zile, devine un idol la care ne închinăm din când în când. E un chip pe care noi l-am făurit ca să semene cu Dumnezeu, dar este o reprezentare de Dumnezeu pe care Domnul n-o aprobă nici confirmă.
