PERSPECTIVE CRESTINE

Un om bun nu este un om perfect; un om bun este un om cinstit, credincios şi care răspunde fără ezitare vocii lui Dumnezeu pentru viaţa lui.  John Fisher.

* **

un dolar vagabong

L-am primit rest de la un magazin.  Amestecat cu alte bancnote.  Am simţit nevoie de a-l fotografia, de a-l imortaliza.  Îmi imaginez un dialog cu el, sau mai degarbă un monolog iniţiat de o întrebare a mea, de genul: „spune-mi amice, pe unde-ai umblat tu de-ai ajuns atât de ferfeniţă?”

Păi, să-ţi spun: nou-nouţ din tipografie (io ştiu unde suntem tipăriţi dar nu-ţi spun!  Să nu cumva să te ispitească… nevoie de a tipări bani fără acoperire!  Asta o face guvernul, şi nu are nevoie de nici o încurajare, de nici un ajutor!) am plecat la o bancă.  Acolo nu am stat multă vreme, că m-a dat o fată de la ghişeu la un tip.  Ăsta m-a luat şi m-a băgat în buzunarul de la pantaloni, fără nici o consideraţie pentru aspectul meu scrobit şi fără nici o cută.  Acolo în buzunar am stat câteva ore, până mai spre seară, în tovărăşia unor monede metalice, a unei agrafe, a unei batiste mototolite şi mirosind a transpiraţie şi a altor nimicuri cu care nu am intrat în contact.  Cred că era şi ceva gumă de mestecat, că de undeva de sub mormanul de lucruri venea din când în când câte un miros plăcut de mentă.  Spre seară am fost pus bacşiş în borcanul de la Starbucks.  Acolo am căzut la împărţeala de la sfârşitul schimbului în posesia unei fete.  Asta avea unghiile vopsite cu negru.  Când m-am uitat la faţa ei, m-am speriat şi era să mă fac şi mai verde.  Avea faţa vopsită cu o culoare albă, cadaverică.  Nasul îi era străpuns cu un inel.  Vorbea rău, am auzit-o la talefon…  am înţeles că abea şi limba străpunsă de ceva metalic.  Urechile-i erau pline de cercei, şi părul îi era vopsit în negru şi roşu.

M-a băgat într-o poşetă.  Acolo era o siringă, nu ştiu dacă fata era bolnavă sau siringa era pentru altceva.  Mie mi se face rău la doctor şi am încercat să nu mă uit la siringă prea intens.  M-am tras într-o cută, şi m-am pliat în patru… era mai linişte acolo.  M-am lovit de alte nimicuri; câte lucruri inutile pot avea fetele astea prin poşete!  Cum mai găsesc ele ceea ce caută?  Nu-mi imaginez!  Seara aceea am dormit acolo la fata aceea.  Dar a doua zi, mi-am schimbat iarăşi stăpînul.  Fata m-a dat împreună cu alte bancnote unui tip în schimbul la nişte pliculeţe cu ceva pulbere albă în ele.  Când m-a transferat, am observat un tremur aproape imperceptibil în mâinile fetei.  Dar, acum era timpul să-mi văd de noul stăpân.  Acesta m-a ţinut printre pliculeţe de-acelea şi pot sfpune că a venit peste mine aşa, o stare euforică de înălţare!  Ce bine m-am simţit acolo!  Aş fi vrut ca starea asta să continue, dar seara tipul m-a aruncat pe o masă cu alte bancnote.  Cel ce stătea în capul mesei era un mexican gras şi bărbos.  Era în maieu şi bea bere.  Ştiu că şi-a înmuiat degetul în gură şi m-a mânjit cu salivă ce mirosea a bere.  M-a numărat şi m-a împachetat cu un elastic.  Nici acolo nu am stat multă vreme: am fost dat ca rest unui alt băiat.

Acesta a simţit nevoia să se ducă la biserică.  Catolică.  Am simţit din buzunarul apntalonului cum s-a plecat în faţa unei statui, şi şi-a înmuiat degetele în ceva apă.  Şi-a băgat mâna în buzunar să se şteargă pe batistă dar m-a nimerit pe mine.  Mirosea a busuioc apa aceea… o fi fost sfinţită!?  După ce s-a rugat un timp, băiatul acela şi-a făcut cruce din nou şi m-a strecurat printr-o crepătură într-o cutie.  Mamăăă!  Ce de bancnote de un dolar erau acolo!  Am stat preţ de o săptămână acolo.  Apoi am fost dusă din nou la bancă.  Aspectul mi s-a schimbat mult în timpul periplului meu: am dobândit o mulţime de cute, mototoleli, mici franjuri, dar eram în sfârşit de unde am pornit.

N-a durat mult: un domn m-a luat şi am ajuns în posesia copiilor lui.  Aceştia m-au disputat şi am mai pus nişte rupturi pe margini.  Împreună cu ceva urme de unsoare, şi una de gem.  Ce mia conta acum?  Unul dintre băieţi m-a câştigat.  Pentru un scurt timp, deoarece în după masa acelei zile am fost bschimbat pe o îngheţată.  Vânzătorul m-a dus din nou la biserică, şi am ajuns de data asta într-o pungă de material catifelat.  Dar, tot alături de alte bancnote, tot de un dolar, ca şi data trecută!  Am început să mă obişnuiesc: dacă voi mai fi dus vreodată la vreo biserică, tot acolo voi ajunge: împreună cu alte bancnote de un dolar, între banii daţi bisericii.  Acum, am stat prin portmonee şi buzunare şi poşete alături de tot felul de bancnote: de la 5 dolari la 100.  Dar io am fost singura bancnotă ce rămânea la biserică!  Restul se duceau cu stăpânii lor şi rămâneau prin alte locuri.  Unele mi-or povestit despre restaurante de lux, despre jocuri de poker în cazinouri, magazine Gucci şi Armani, croaziere pe oceane, dezmăţ, şi alte lucruri de genul acesta.  Oraşe precum Las Vegas, Atlantic City, Los Angeles şi New York, Paris şi Londra, Tokyo şi Dubai, locuri ca Disneyland şi Six Flags.

Eu pe la biserici.  De câteva ori am fost dat de milă la nişte tipi care stăteau la colţul străzii şi cerşeau.  Am umblat…  Câţi ani crezi că am?  Ştiu, după aspect, poate zici că-s bătrân… dar nu am decât un an.  Încă nici nu l-am împlinit!  Dar tu?  Cu ce te ocupi?  O să mă duci şi tu la biserică?  Sau o să mă dai de pomană?  Aşa cum arăt nu cred că voi mai trăi mult.  Dar ştii ce?  Indiferent cum arăt, indiferent unde mă duc unii şi alţii, eu nu-mi pierd valoarea!

* **