06
Aug

Pastor Craddock povesteşte că a fost invitat odată să predice într-o localitate.  Persoana care l-a aşteptat la aeroport l-a dus în faţa unei clădiri, i-a dat o cheie, şi i-a spus că în clădire este apartamentul pentru musafirii bisericii, apoi l-a lăsat în faţa clădirii.  Cum a deschis uşa, a observat că pe podea erau vopsite semne mari, care arătau spre „dormitor”, „baie”, şi „bucătărie”.

Pentru că era târziu, a făcut un duş şi s-a culcat.  Proaspăt şi odihnit, a doua zi s-a dus la „bucătărie” şi a deschis frigiderul.  Acesta era gol-goluţ, cu excepţia unei hârtii pe care scria „dacă ţi-e foame, servim micul dejun, amiaza şi cina la biserică”.  Şi era dată adresa bisericii.  Craddock şi-a amintit din seara precedentă că cel ce l-a adus cu maşina de la aeroport i-a arătat clădirea bisericii la două străzi depărtare.  Aşa că flămând fiind, s-a îmbrăcat şi s-a dus la biserică.

Ajungând acolo a văzut o coadă mare de oameni ce aşteptau să li se servească micul dejun.  Erau cu toţii oameni săraci de prin cartier, oameni fără adăpost (homeless) şi câţiva invalizi.  Se aşeză la coadă, când bărbatul din faţa sa, îmbrăcat cu nişte haine ponosite, nebărbierit, cu o şapcă acoperindu-i părul murdar şi neîngrijit, mirosind a transpiraţie şi alcool, se întoarse şi-i dădu bună ziua.  Craddock i-a răspuns, apoi îl întrebă dacă are rudenii în oraş.  Bărbatul explică:

„Eu am o fiică aici în oraş, şi am stat la ea un timp, dar acum are un copil de crescut şi eu nu am mai reuşit să respect regulile celulei mele de Alcoolici Anonimi, şi m-am apucat iar de băut, aşa că, fiind un exemplu prost pentru nepotul meu, a trebuit să plec şi acum locuiesc pe stradă.”

„Dar tu, cu ce te ocupi?” întrebă bărbatul pe Craddock.
„Eu sunt predicator” răspunse acesta.
„Ei, asta este!” zise resemnat bărbatul!  „Alcoolul acesta ne prinde pe toţi, fără să ţină seama ce am fost şi ce am făcut!”

Craddock ar fi vrut să-i explice că nu, el nu a căzut în patima alcoolului, că el predă studenţilor de la universitate, că are o diplomă, o casă, o familie, că este de fapt un predicator cu renume!  „Eu nu sunt unul ca tine”! ar fi vrut să-i spună Craddock.  Dar s-a abţinut şi l-a lăsat pe om să creadă că şi el este unul dintre „alcoolici”.

Apoi începu să se gândească: oare era mare diferenţă între ei doi?  Îi plac Domnului împărţirile pe care le fac oamenii, pe grupe, pe clase, pe obiceiuri şi preferinţe, pe păcătoşi şi sfinţi?  Nu erau toţi din coada aceea nişte păcătoşi care nu aveau cum ajunge la cer decât prin mântuirea lui Christos şi prin harul lui Dumnezeu?  Nişte păcătoşi ce aveau nevoie de răscumpărare?

Warning:

Post to Twitter * Post to Facebook **

Related posts:

  1. Mai sunt în lume şi oameni buni Ann Landers a primit această scrisoare care spunea aşa: Sunt...
  2. Hei! Cu tine vorbesc! Luni seara şi te-ai relaxat după o zi de mncă. ...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

2 comments for “Eu nu sunt ca tine!”

1

Ce mult imi place cum ai terminat abrupt povestea…ca ne da sansa sa o continuam in minte…fiecare dintre noi…

August 6th, 2009 at 5:51 am
2

Rodica,
fiecare continuă pentru sine cum dorește. Ca uun roman
terminat în răspăr, în care autorul te lasă să îți imaginezi
ce sfârșit vrei!

August 8th, 2009 at 11:52 am