Profesorul Igor Panarin de la Academia pentru diplomați a Rusiei, având antecedente în prezicerea colapsului Uniunii Sovietice, și-a încercat recent capacitatea de a prezice asupra viitorului SUA. El crede că pe la mijlocul anului viitor, Statele Unite se vor dezintegra și că America va colapsa din cauza imoralității, a imigrației și a situației economice, toate acestea catalizate de o slabă conducere a SUA.
Șansele ca predicțiile sale să se împlinească sunt de peste 50% zice Panarin. Procesul a început odată cu catastrofa produsă de uraganul Katrina. De la catastrofă încoace, zice profesorul, toate sunt în declin. Datoria Americii s-a înmulțit de 7 ori în ultimii 11 ani. Închisorile sunt pline. Familiile se dezintegrează. SUA are prea mulți homosexuali. Tinerii sunt înclinați spre violență. Economia este pe chituci. Obama este un politician care vorbește bine dar care nu a condus nici o afacere niciodată.
Acum, Panarin este un rus copleșit de mândrie națională. Predicția sa cu privire la SUA poate fi pusă pe seama dorinței sale de a vedea Rusia numărată încă o dată printre supra-puterile lumii. Și cu toate că părerile sale sunt considerate marginale și fără valoare pentru specialiști, o mulțime de ruși le vântură în presa scrisă și vorbită dintr-o speranță că Panarin ar putea avea dreptate, spre gloria Rusiei.
Acum, eu nu știu de unde am tot auzit în ultima vreme că anul ce vine va fi mult mai dificil pentru America decât a fost anul acesta. Deși economia dă semne de înviere, pe alocuri este dezastru. Statul Michigan are rata de șomaj la peste 14%. Piața de case particulare a scăzut dramatic. Poți cumpăra cu 10-20 de mii case ce acum doi ani erau 200 de mii.
Situația morală este mult mai gravă decât a văzut-o Panarin. Să nu uităm că avem de-a face cu un Dumnezeu care nu poate privi nelegiuirea în ochii Săi și care ia măsuri atunci când răutatea ajunge strigătoare la cer. Trăiesc aici și aș vrea ca prezicerile să fie neadevărate. Dar pe de altă parte, am un dram de îngrijorare că ne așteaptă ani grei. Și să nu se bucure nimeni pentru soarta Americii, dacă prezicerile lui Panarin s-ar împlini măcar parțial, pentru că asta va însemna dezastru și pentru restul lumii.
Aveți AICI articolul mult mai detaliat în engleză.
* 
**
Trecem prin viaţă şi dintr-o fază într-alta fără să ne dăm seama. Copilăria, adolescenţa, tinereţea, maturitatea şi bătrâneţea. Şi apoi? Fiecare fază se dizolvă în cealaltă. În fiecare fază avem de îndeplinit câte ceva, pentru a putea trece în cealaltă mai împliniţi. Dacă lăsăm ceva nefăcut, lucrurile nerezolvate în faza lor ne urmăresc uneori întreaga viaţă. Carenţe din fazele anterioare ne îngreunează umblarea.
Trecerea prin viaţă ne lămureşte într-o oarecare măsură faza anterioară şi rostul ei. Dar după ce trecem de maturitate şi ne apropiem de bătrâneţe, ne pândeşte de după colţ destinaţia finală: moartea. Să fie aceasta oare faza pentru care ne pregătim întreaga viaţă? Eu cred că da. Altfel ecuaţia existenţei rămâne nerezolvată. Dizolvarea unei faze în cealaltă nu are logică dacă ultima fază se dizolvă în inexistenţă, în nimic.
În moarte ducem cu noi realizările şi nerealizările din viaţă. Primele ne dau aripi, ultimele ne împovorează. De partea aceasta a existenţei ne naştem păcăătoşi şi ducem păcatul cu noi dincolo, dacă nu prindem prilejul de a rezolva problema acestuia. Aceasta este „devenirea” pe care trebuie s-o avem în faza din partea aceasta a existenţei.
Ştiu că acum nu vedem clar, şi că nu pricepem totul. Pavel recunoaşte că într-o fază a copilăriei cunoaştem în parte, vedem neclar (1 Cor 13). Am şi eu întrebări în inimă la care mintea nu le-a găsit răspunsul. De aceea, nu mă bazez pe ce spun unii şi alţii, ci pe ce a spus Acela ce m-a ajutat să rezolv problema ce trebuia rezolvată în această fază a vieţii. Isus a spus că El trăieşte, şi de aceea voi trăi şi eu (ioan 14:19). El a spus că El este Calea, aşa că nu am nevoie să cunosc o altă cale. El a spus că este Adevărul şi nu am nevoie de alt adevăr. El este viaţa, de partea aceasta şi de cealaltă, în efemeritate şi-n eternitate!
Ştiu că e şi-n inima ta dorul după veşnicie. Indiferent ce afirmi cu buzele, în adâncul tău, e pus gândul veşniciei. Fără veşnicie, viaţa nu are nici un sens, nici o rezolvare. Casele, averea, stelele, sunt toate trecătoare. Tu eşti veşnic! Eşti rupt din Cel veşnic şi trebuie să te întorci la El. Acesta e rolul vieţii, asta e soluţia.
Nu vrei să rezolvi problema vieţii tale? Să ştii pentru ce trăieşti? Să ştii că viaţa ta are rost şi continuitate într-o calitate superioară şi infinită cu Isus? Lucrurile astea sunt mai mult decât propagandă religioasă: sunt adevărul şi tu o ştii în inima ta!
math
Trecem prin viaţă şi dintr-o fază într-alta fără să ne dăm seama. Copilăria, adolescenţa, tinereţea, maturitatea şi bătrâneţea. Şi apoi? Fiecare fază se dizolvă în cealaltă. În fiecare fază avem de îndeplinit câte ceva, pentru a putea trece în cealaltă mai împliniţi. Dacă lăsăm ceva nefăcut, lucrurile nerezolvate în faza lor ne urmăresc uneori întreaga viaţă. Carenţe din fazele anterioare ne îngreunează umblarea.
Trecerea prin viaţă ne lămureşte într-o oarecare măsură faza anterioară şi rostul ei. Dar după ce trecem de maturitate şi ne apropiem de bătrâneţe, ne pândeşte de după colţ destinaţia finală: moartea. Să fie aceasta oare faza pentru care ne pregătim întreaga viaţă? Eu cred că da. Altfel ecuaţia existenţei rămâne nerezolvată. Dizolvarea unei faze în cealaltă nu are logică dacă ultima fază se dizolvă în inexistenţă, în nimic.
În moarte ducem cu noi realizările şi nerealizările din viaţă. Primele ne dau aripi, ultimele ne împovorează. De partea aceasta a existenţei ne naştem păcăătoşi şi ducem păcatul cu noi dincolo, dacă nu prindem prilejul de a rezolva problema acestuia. Aceasta este „devenirea” pe care trebuie s-o avem în faza din partea aceasta a existenţei.
Ştiu că acum nu vedem clar, şi că nu pricepem totul. Pavel recunoaşte că într-o fază a copilăriei cunoaştem în parte, vedem neclar (1 Cor 13). Am şi eu întrebări în inimă la care mintea nu le-a găsit răspunsul. De aceea, nu mă bazez pe ce spun unii şi alţii, ci pe ce a spus Acela ce m-a ajutat să rezolv problema ce trebuia rezolvată în această fază a vieţii. Isus a spus că El trăieşte, şi de aceea voi trăi şi eu (ioan 14:19). El a spus că El este Calea, aşa că nu am nevoie să cunosc o altă cale. El a spus că este Adevărul şi nu am nevoie de alt adevăr. El este viaţa, de partea aceasta şi de cealaltă, în efemeritate şi-n eternitate!
Ştiu că e şi-n inima ta dorul după veşnicie. Indiferent ce afirmi cu buzele, în adâncul tău, e pus gândul veşniciei. Fără veşnicie, viaţa nu are nici un sens, nici o rezolvare. Casele, averea, stelele, sunt toate trecătoare. Tu eşti veşnic! Eşti rupt din Cel veşnic şi trebuie să te întorci la El. Acesta e rolul vieţii, asta e soluţia.
Nu vrei să rezolvi problema vieţii tale? Să ştii pentru ce trăieşti? Să ştii că viaţa ta are rost şi continuitate într-o calitate superioară şi infinită cu Isus? Lucrurile astea sunt mai mult decât propagandă religioasă: sunt adevărul şi tu o ştii în inima ta!
* **
on 
on 
