on 
on 
on 
Când am crezut că am văzut cam tot ce se poate vedea, am descoperit asta! Enjoy!
09
Sep
Venirea la altar a mirelui si a miresei!
Archived in the category: Amuzante
Posted by: Ted - Comments Off
09
Sep
„Bunicul meu se plânge mereu despre cât de rău este să fii bătrân!” spune Carmen
„Şi al meu, la fel!” – spune Robert. „Se pare că zbârciturile alea-s foarte dureroase!”
09
Sep
Devoţional ziua 1
Tit 2:2 Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
Zilele trecute unul dintre colegii mei păstori spunea ceva de la amvon despre „un moş de 60 de ani..” În clipa când a terminat fraza, şi-a adus aminte că un alt coleg păstor are… 60 de ani! Păstorul ce vorbea era de 40 de ani. Sutele de oameni au înţeles gafa şi au izbucnit în râs. Păstorul de 60 de ani, sta în spatele meu; m-an întors să-l privesc. Şi-a îndreptat arătătorul către mijlocul frunţii, şi mi-a zis „m-a ţintit în plin!”. Nu s-a supărat. Mai apoi mi-am amintit şi eu că nu-s departe de el şi m-am gândit cum era pe când aveam şi eu 40 de ani! Mă uitam şi eu la unul de 60 de ani şi gândeam, „ce bătrân este!” Acum, nu mai gândesc altfel! Şi, pe dinăuntru, parcă tot 20 de ani am! Doar că trupul nu mai poate face ce făcea la 20 de ani dar în rest…
Bătrânii sunt consideraţi în limitele unor prejudecăţi: acri, sfătoşi, inflexibili, nesuferiţi şi… somnoroşi! Nu o dată am văzut bătrâni moţăind la TV, pe o bancă în parc, încălzindu-se la soare, sau chiar şi la o predică, în adunare! Parcă oboseala acumulată în zecile de ani trecuţi le stă mereu în cârcă. De aceea parcă Pavel le aminteşte că primul lucru pe care trebuie să-l facă bătrânii, este să fie treji. Să nu doarmă, să nu fie copleşiţi de neatenţie.
„Adormirea” şi lipsa de atenţie sunte fenomene ce pot apare din cauza unei rutine. Dacă mergi deseori pe acelşi drum, nu mai observi amănuntele văzute de nenumărate ori până atunci. Apoi, împreună cu lucrurile văzute adesea, vei trece cu vederea şi pe cele nevăzute, interesante sau chiar periculoase. Nu observi o trecere de pietoni nouă, un nou semafor sau semn de STOP ce a apărut peste noapte. E atât de uşor ca un bătrân să considere că el a văzut totul, şi să nu mai fie surprins de nimic. Lipsa de anticipaţie în toate lucrurile, şi mai ales în cele spirituale, îl poate face neatent. ori asta este extrem de periculos! Pentru că, pe de o parte, s-ar putea ca diavolul să vină cu şmecherii noi, pe de altă parte, s-ar putea ca Domnul să vină cu bucurii noi. Şi-i păcat să le treci cu vederea şi pe unele, şi pe celelalte.
Apoi am observat la bătrâni tendinţa de a se îmbrăca mai neglijent, de a nu le mai păsa cum arată. Trăirea după principiile „merge şi aşa, e bine oricum, ce mai aşteptaţi de la mine, nu mai contează”, şi altele ca acestea. Principii aplicate nu doar în aspect, ci şi-n alte domenii, precum în dispoziţia lor. Ziceam mai sus despre „acreala” caracteristică unor bătrâni. Despre inflexibilitatea, înţepenirea lor. Toate acestea fac ca bătrânii să nu mai fie „respectabili”. Ori Pavel zice să fie respectabili, să se păstreze astfel. E ceva ce ei pot şi trebuie să facă.
Următoarea cerere este spre cumpătarea celor în vârstă. Deoarece cumpătarea în anumite domenii este impusă de către vârstă, oare despre ce să fie vorba aici? Cred că Pavel se referă la echilibru în toate lucrurile, şi mai ales la discreţie. Am observat că în special celor în vârstă le place să vânture veştile şi poveştile. Doar, ce altceva să facă decât să răspândeacă ceea ce pare nou şi scandalos? Cunosc femei în vârstă care stau la telefon câte 8 ore zilnic, şi-şi sună prietenele cu care vorbesc mereu şi mereu aceleaşi poveşti! „Ai auzit tu…?” Şi aşa începe tăvălirea unor noi bârfuţile, până acestea se transformă în munţi de minciună. Cumpătarea.
Sănătatea în credinţă este următorul aspect atins de Pavel. Dar de ce să ceri sănătate în credinţă unuia care a fost la credinţă… 40-50 de ani sau mai mulţi? Dar ce, s-a schimbat credinţa alaltăieri? Că invenţii am mai auzit noi, dar acestea au trecut aşa cum au şi venit! Şi iată că astfel, cei bătrâni au tendinţa de a păstra o credinţă ce şi-a pierdut prospeţimea, flexibilitatea, anticipaţia. O credinţă ca a fiului cel mare, care nu se putea bucura de belşugul casei părinteşti. O astfel de credinţă se umple de… neîncredere. Cum spunea cineva, persoana devine cinică! Îl priveşte pe Davi înaintând pe câmpul de luptă pentru confruntarea cu Goliat şi bătrânul „ştie” că ceva nu-i în regulă, ceva nu-i la locul lui: lipseşte uniforma, lipsesc armele, astfel de bătălii se câştigă cu antrenament intens, cu pricepere, de către soldaţi căliţi în luptă, de alţi… bătrâni! Şi bătrânii clatină din cap a neîncredere. De aceea, nici când Goliat este la pământ cinicul nu se poate bucura. Nu Domnul a dat biruinţa ci a fost o problemă de… noroc că piatra a lovit tocmai acolo unde trebuia! Parcă-l aud pe bătrân gândind „ia să vedem dacă mai reuşeşte încă o dată!”
Urmează sănătatea în dragoste. Nu o dată am văzut bătrâni care cred că ei sunt buricul pământului. Adică, toată cinstea pentru viaţa lor, experienţele lor, suferinţele lor, realizările lor! Dar viaţa merge înainte şi bătrânii ar trebui să fie cei ce oferă tot ceea ce au acumulat noii generaţii, ca pe umerii lor, alţii să ajungă şi mai departe. Ori acest sacrificiu este un sacrificiu de sine. Şi nu-i posibil fără o iubire puternică pentru celălalt. Când eram copil mai megeam la ţară la o mătuşă. Socrul ei era de peste 80 de ani şi-i plăceau bomboanele. Mătuşa avea nepoţi, dar moşul ţinea bomboanele ascunse pe unde putea, pentru ca să nu le găsească nepoţii să i le mănânce! Ceva era rău în tabloul acesta! Dacă moşul putea merge la magazinul sătesc şi avea cu ce să cumpere bomboane, nu era normal să le cumpere pentru copii? Eu cred că da!
Păi, aşa-s unii bătrâni! Deşi le-a apus de mult steaua, ei încă mai au pretenţii la a fi în centrul lucrurilor. Sănătatea în iubire va sacrifica şi prin sacrificiu, bătrânul va continua să trăiască prin cei tineri pentru care s-a sacrificat la mulţi ani după ce viermii îi vor fi mâncat carnea în mormânt!
Şi-n ultimul rând, sănătate în răbdare. Ştiu, bătrânii nu au răbdare până ajung la baie, până se pot aşeza undeva, la rând la ceva, şi cam nicăieri. Nici nu-i de mirare că nu au răbdare, că doar au avut destule probleme ca să mai aibă răbdare. Mai ales nu au răbdare cu alţii. Am auzit un bătrân, „destul am răbdat în viaţă, să mai rabde şi alţii acum!” Şi bătrânii zic cu toţii-n cor, „corect!” Nu au ei suferinţele lor, nu au ei junghiurile lor pe care trebuie să le poarte cu răbdare zilnic? Ba da! Şi atunci? Să mai rabde şi altora?
Pavel zice că, oricte boli şi junghiuri ai avea, răbdarea să-ţi fie… sănătoasă! Doamne, dă-ne astfel de bătrâni! Ajută-ne dacă ne vei da zile, să îmbătrânim frumos, elegant şi cu demnitate. Şi dacă eşti bătrân astzăi, Domnul să-ţi face citire aversetului de mai sus uşoară, cu apreciere şi ascultare.
Tit 2:2 Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
Zilele trecute unul dintre colegii mei păstori spunea ceva de la amvon despre „un moş de 60 de ani..” În clipa când a terminat fraza, şi-a adus aminte că un alt coleg păstor are… 60 de ani! Păstorul ce vorbea era de 40 de ani. Sutele de oameni au înţeles gafa şi au izbucnit în râs. Păstorul de 60 de ani, sta în spatele meu; m-an întors să-l privesc. Şi-a îndreptat arătătorul către mijlocul frunţii, şi mi-a zis „m-a ţintit în plin!”. Nu s-a supărat. Mai apoi mi-am amintit şi eu că nu-s departe de el şi m-am gândit cum era pe când aveam şi eu 40 de ani! Mă uitam şi eu la unul de 60 de ani şi gândeam, „ce bătrân este!” Acum, nu mai gândesc altfel! Şi, pe dinăuntru, parcă tot 20 de ani am! Doar că trupul nu mai poate face ce făcea la 20 de ani dar în rest…
Bătrânii sunt consideraţi în limitele unor prejudecăţi: acri, sfătoşi, inflexibili, nesuferiţi şi… somnoroşi! Nu o dată am văzut bătrâni moţăind la TV, pe o bancă în parc, încălzindu-se la soare, sau chiar şi la o predică, în adunare! Parcă oboseala acumulată în zecile de ani trecuţi le stă mereu în cârcă. De aceea parcă Pavel le aminteşte că primul lucru pe care trebuie să-l facă bătrânii, este să fie treji. Să nu doarmă, să nu fie copleşiţi de neatenţie.
09
Sep
Am fost mereu inspirat de versetul zilei care apare şi-n blogul meu în manşeta din dreapta, dar şi-n atâtea alte bloguri. O să încep de astăzi să scriu câte un scurt comentariu la fiecare verset postat acolo prin grija siteului Bible Gateway. Sper să fie folositor cuiva. Să inspire pe unii, să ajute pe alţii şi să ne îmbogăţească pe toţi.