PERSPECTIVE CRESTINE

Mulțumesc IT!

* **

Îţi aminteşti de ea?  Stătea pe o masă de obicei într-o poziţie mai proeminentă, undeva în camera de zi.  Alte Biblii mai mici erau folosite la citirea zilnică a sripturilor, sau pentru uz personal.  Dar Biblia familiei era cumpărată expres să fie cât mai voluminoasî, copertată cu carton vopsit în negru sau alte culori, air pentru cei cu dare de mână, îmbrăcată în piele.  Avea marginile foilor roşii sau îarăşi la cei mai avuţi, în auriu.

Nu aveai voie să pui nimic pe ea!  O altă carte aşezată deasupra ar fi însemnat că există o caret mai importantă, şi asta era de neconceput.  Nu puteai pune cana de cafea sau ceai pe ea, sau o vază cu flori, sau o cratiţă aburindă.  O şetrgeai de praf când ştergeai bibeloruile de porţelan sau vasele de cristal, când ştergeai tablourile.  Cum care tablouri!  Acelea care spuneau răspicat „eu şi casa mea vom sluji Domnului!”  Sau, „Lăudaţi pe Domnul!”  Sau acelea conţinând un album fotografic al familiei, sau doar chipurile tatălui şi-a mamei într-un tablou de nuntă în alb şi negru spălăcit sau sepia.

Din câte am observat, Biblia Familiei este un obicei al trecutului.  Avem alte cele pe mesele noastre.  Acolo ne ţinem revistele Vogue, Newsweek, Daily Mail, şi altele.  Acolo avem cele ‘nsprezece remote controls pentru televizor, compact disc player, DVD player, tape player, VHS player, Blu Ray player, satellite dish, cable box, game boy, şi altele.  Pompos stă în mijlocul mesei un vas compartimentat pentru alune, biscuiţi, mizilicuri cu care să ne servim prietenii aflaţi în vizită.

Nu-i de mirare că, atunci când a venit păstorul în vizită la această familie, şi la sfârşit a propus să se citească un verset din Biblie şi apoi să se roage, nefiind nici o Biblie la îndemână, tata a strigat la fiu-so aflat într-o altă cameră, „fiule, adă cartea!”  „Ce carte?” a răspuns fiul.  „Aceea pe care tata o citeşte în fiecare seară!”  După un timp, fiul veni în camera de zi cu Ghidul Programelor TV în mână…..

Cât de proeminentă este Biblia în viaţa ta?  E mai uşor să citeşti o carte despre Biblie decât Biblia?  Prefri o carte de meditaţii sau preferi Biblia?  Cât timp o citeşti în fiecare zi?

E duminică.  Mergem la adunare.  Ne căutăm Bibliile să le ducem cu noi.  Urmărim citirea.  Mergem acasă, punem Biblia bine, până data viitoare,când vine iarăşi duminica….

* **

Obama a numit pe Van Jones caonsilier al său pe probleme de energie „verde” şi locuri de muncă în acest domeniu.  Mai târziu s-a dovedit că Van Jones a afirmat în 2005 că este comunist, şi s-au descoperit video clipuri cu spiciuri inflamante ale consilierului.  În cele din urmă, Van Jones a demisionat.  Uite o caricatură a evenimentului:

* **

Bagaj de Sfaturi Bune

1 Petru 3:8 Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi.

Este clar pentru oricine că noi suntem extrem de diferiţi unii de ceilalţi.  Asta se vede în familiile cu doi sau mai mulţi copii: fiecare are felul său de a fi.  Diferiţi în atâtea feluri şi aspecte… şi mai ales în gândire şi simţire (sentimente).  M-am mirat întotdeauna umblând prin magazinele de haine (mai des împreună cu soţia mea!) cine cumpără anumite produse?  Bluze cu nişte culori execrabile, fuste şi rochii cu franjuri, lenjerie în culori ţipătoare, încălţăminte diformă, etc.  Dar, dacă stai suficient de mult (şi cu soţiile noastre la cumpărături, STĂM destul de mult) vezi cum unii şi alţii probează produsele apoi le pun în coş şi se îndreaptă spre registrul de casă pentru a le plăti.

Eu chiar am afirmat că am gusturi diferite, că gândesc diferit despre modă, sau îmbrăcăminte, sau culori, de exemplu.  Noi suntem deosebiţi.  Aşa că, cum poate veni Petru la noi să ne ceară să avem aceleaşi „gânduri şi sentimente”?  Sentimente se traduce cel mai bine prin compasiune, milă (gr. sumpathes).  Dar şi când e vorba de milă şi compasiune, suntem diferiţi!  Avem diferite grade de percepere a problemei celuilalt, şi reacţionăm diferit.  Chiar am fost azi la o înmormântare: mama a 11 copii, femeie de 34 de ani a murit de cancer.  Vă imaginaţi după vârsta mamei că cel mai mare dintre copii are cam 15-16 ani şi cel mai mic probabil 2.  Unii participanţi plângeau, alţii clătinau din cap, unii păreau şocaţi, alţii indiferenţi (deşi nu erau, doar păreau).

Sf. Ioan Gură de Aur spunea că pentru a gândi şi simţi la fel, trebuie să ne punem în circumstanţele celuilalt.  Dar asta este imposibil, tocmai pentru că la aceleaşi situaţii reacţionăm diferit.  Asta nu va duce la aceleaşi gânduri şi simţiri.  Asta presupune uniformitate, ori nouă nu ni se distrug personalităţile când venim la Domnul.  Domnul cere unitate, nu uniformitate!

Eu cred că ceea ce vrea Petru să ne spună aici, este să urmărim aceleaşi lucruri unii pentru alţii, să dorim aceleaşi lucruri, să căutăm aceleaşi lucruri.  Ce-mi doresc mie (apropiere de Domnul, sfinţire, mai multă iubire, etc) să-ţi doresc şi ţie.  Atunci, când tu nu reuşeşti să atingi aceleaşi idealuri care la caut şi eu, atunci pot să am milă faţă de tine într-un mod corespunzător, pentru că şi eu ştiu ce-nseamnă a eşua în aceeaşi căutare ca a ta.

Următoarecea cerinţă, de a iubi ca fraţii subliniază această înţelegere.  Un proverb spune că sângele nu se face apă.  Afirmam mai sus că fraţii (copiii aceloraşi părinţi) sunt deosebiţi.  Dar aceasta nu-i împiedică să se iubească!  Apartenenţa la aceeaşi familie, întrepătrunderea vieţilor lor, participarea la comunitatea familiei, trecerea prin experienţe comune, împărtăşirea meselor împreună, şi altele fac ca cei dintr-o familie să „ţină” unii la alţii, să se iubească şi să stea împreună în faţa oricărui atac, să se sprijinească, să alerge unul (sau mai mulţi) în ajutorul celuilalt.  Problema noatră este că noi ne considerăm fraţi în anumite limite.  Dar dacă păcătuieşti, nu mai eşti fratele meu!  Dacă ai datorii, nu mai este problema mea!  Dacă ai necazuri, descurcă-te!

Ori Petru ne spune să fim „miloşi”.  Termenul se traduce mai bine „unul cu inima gingaşă, milos” (gr. eusplagchnos).  Încă din vechime Dumnezeu promitea că El va schimba inima de piatră cu una de carne (Ezechiel 11:19  Le voi da o altă inimă, şi voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima din piatră, şi le voi da o inimă de carne). Inima de piatră nu are „gingăşie”, cea de carne este foarte sensibilă.  Aceleaşi simţăminte (cerute mai sus) şi mila cerută aici nu se poate realiză fără o inimă de carne, o inimă sensibilă.

Şi-n ultimul rând, Petru ne spune să fim smeriţi.  Nu înţeleg de ce a tradus Cornilescu termenul de „philophron” cu „smerit”, deoarece el înseamnă mai degarbă a fi curtenitor, politicos.  Alte traduceri englezeşti l-au tradus cu „humbleminded” (ASV), „without pride” (BBE – 1965), „courteous” (KJV).  În definitiv, nu poţi fi curtenitor şi politicos, dacă nu eşti smerit!  Dacă nu-l vezi pe celălalt mai presus decât pe tine.  Dacă crezi că TU ai întâietatea şi nu EL.

Iată deci nişte bune sfaturi pentru această zi.  Foarte bune şi necesare.  Deci, la lucru!

* **

Un ţăran privea pentru prima dată în viaţa sa la Marele Canyon.  După câteva clipe de uimire, exclamă:

„No, de aici ar fi tare greu să-mi recuperez vacile rătăcite!”

De unde se vede că fiecare priveşte şi percepe totul prin prisma propriilor experienţe.

* **