on 
on 
Cum e Tata aşa e şi fiul
Efeseni 5:1 Urmaţi, deci, pilda lui Dumnezeu ca nişte copii prea iubiţi.
Rupt din context, versetul acesta poate înseamna o mulţime de lucruri. Dar pus în contextul a ceea ce s-a spus în Efeseni 4:32 (Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos), porunca capătă dintr-o dată claritate. Termenul „urmaţi” este „mimetes” în greacă, de unde avem cuvântul „imitare, a imita”. Adică, imitaţi-l pe Dumnezeu. Dar sunt atâtea domenii în care nu avem cum să-l imităm pe Dumnezeu. Nu mai rămâne decât să-L imităm pe Domnul în ceea ce priveşte iertarea celorlalţi.
Aducerea copiilor în imagine dă şi mai multă viaţă poruncii acesteia. Copiii imită pe părinţii lor. Mă surprind adesea făcând gesturi pe care le făcea tatăl meu. Tatăl meu a trecut la Domnul acum 30 de ani… şi eu tot îl mai imit! Copiii ne urmăresc cu atenţie şi apoi, vor face ceea ce ne-au văzut făcând. Copiii ne studiază cu atenţie.
Mulţi doresc să-L imite pe Dumnezeu, dar fără să-L cunoască! O mare parte dintre creştini slujesc un dumnezeu care nu apare în Scripturi! Este fabricat de mintea lor, după cum li se pare lor că ar fi corect, echitabil. Fabricat după tradiţiile învăţate. Nu de mult vorbeam cu cineva şi la o afirmaţie despre Dumnezeu m-a privit şi mi-a zis„ eu nu aşa am ştiut şi-s la credinţă de 30 de ani! Ceea ce-mi spui acum îmi răstoarnă lumea pe dos şi eu nu pot accepta asta!” Am întrebat-o dacă ceea ce a ştiut a confirmat cu Biblia. Răspunsul a fost „nu”.
Ce crezi tu despre Dumnezeu? „Ceea ce crede şi biserica mea!” Şi ce crede biserica ta? „Biserica mea crede ca şi mine!” Şi ce credeţi tu şi biserica ta? „Biserica mea şi cu mine credem la fel!” Deci, ce fel de Dumnezeu imiţi? Ce fel de Dumnezeu urmezi?
Unii văd numai mânia lui Dumnezeu, de aceea sunt nervoşi şi indispuşi tot timpul. Alţii văd un Dumnezeu răzbunător, că de ce alceva caută mereu să se răzbune? Unii văd un Dumnezeu al Legii, care taie şi spânzură mereu, că, de ce altceva ar tăia ei şi-ar spânzura în stânga şi-n dreapta? Alţii au un Dumnezeu captricios şi încruntat, de aceea sunt şi ei la fel. Iar alţii văd cum i-a iertat Dumnezeu pe ei, şi ei iartă la fel.
Acum, ştiu că am dori să-L imităm pe Dumnezeu în atâtea alte aspecte. Dar ce-ar fi să începem prin a-L imita în iertarea celorlalţi? De ce? Deoarece s-ar prea putea ca iertarea pe care o dau sau nu o dau altora să fie un semn nu doar a sănătăţii mele spirituale, ci şi a locului în care-mi voi petrece veşnicia. Uite ce spune Domnul Isus: Matei 6:14-15 Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.
Cum ai vrea să mergi înaintea Domnului împovorat cu povoara greşelilor altora ce nu le-ai putut ierta? Gândeşte-te la asta!
