on 
on 
on 
Ann Landers a primit această scrisoare care spunea aşa:
Sunt o femeie în vârstă de 46 de ani, divorţată şi am 3 copii mari. După trei luni de chemoterapie urmate de o mastectomie (tăierea sânului din cauza de cancer) am început să-mi pun viaţa laolaltă când am primit un telefon de la doctorul meu, care mi-a spus că a mai descoperit şi alte focare de cancer în corpul meu. Vestea aceasta m-a adus într-o stare de devastare.
Rudeniile mele nu prea mă ajută; sunt prima persoana care suferă de cancer în familia noastră, şi rudeniile mele nu prea ştiu multe despre boală – ele cred că boala este contagioasă. Aşa că încearcă să mă suporte, dar o fac numai de la distanţă, prin telefon, ca să nu se molipsească. Asta mă doare foarte tare.
Sâmbăta trecută m-am dus la colţul străzii, la spălătoria de haine ca să-mi spăl rufele. Stii, acolo vezi săptămână de săptămână aceeaşi oameni. Saluţi dând din cap, sau spunând ´bună ziua´ la cei pe care-i recunoşti, şi raraeori, legi câte o conversaţie despre vreme sau lucruri mărunte. Deci, am parcat maşina decisă să arăt bine şi să mă ţin tare, deşi pe dinăuntru eram vraişte.
Imi închideam maşina câmd am ridicat ochii şi am văzut un bărbat pe care l-am mai văzut de câteva ori anterior. El a zâmbit şi mi-a zis: „bună-dimineaţa! Ce mai faci?” Am pierdut controlul dintr-o dată şi am izbucnit în lacrimi: „Ziua de astăzi este ziua cea mai rea a vieţii mele! Doctorul a descoperit că am şi mai mult cancer!”
Omul a lăsat coşul cu haine jos, apoi a venit lângă mine şi m-a apucat de după umeri cu braţul lui şi a aşteptat să mă liniştesc din plâns. Apoi a spus: „eu te înţeleg bine. Si soţia mea a avut cancer ca şi tine!” După câteva minute, simţindu-mă mai bine, am spus mulţumesc, şi am intrat în spălătorie iar bărbatul a plecat în drumul lui.
15 minute mai târziu, omul a venit înapoi: soţia lui era cu el. Fără să spună nici un cuvânt, ea a venit la mine şi m-a îmbrăţişat. Apoi mi-a spus: „am trecut şi eu pe unde treci tu astăzi! Poţi să-mi spui cum te simţi că eu ştiu despre ce vorbeşti!”
Ann, nu am cuvinte să-ţi spun cât de mult a însemnat gestul lor pentru mine. Iată, aici era o necunoscută făcându-şi timp pentru ca să vină să mă încurajeze ca să mă confrunt cu viitorul într-o clipă în care eram gata să renunţ.
Sper ca Dumnezeu să-mi dea şansa să pot face şi eu pentru altcineva ceea ce necunoscuţii aceştia au făcut pentru mine! Si spune la toţi că deşi sunt oameni răi de tot în lume, mai sunt ici şi colo şi oameni buni.
