03
Sep

Fărâmituri

Archived in the category: Meditatii
Posted by: Ted - 4 Comments
fărâmituri

fărâmituri

Matei 15:26-28 Isus i-a răspuns: “Nu se cade să iei pâinea de la copii și s-o arunci cățelușilor!”  “Da, Doamne, a zis ea, dar și cățelușii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor!”  Atunci Isus i-a răspuns: “O, femeie, mare este credința ta! Va fi așa cum vrei!” Și fiica ei s-a făcut bine chiar atunci.

O mamă bolnavă de cancer terminal.  Dacă moare, rămân copii orfani şi un soţ cam neajutorat.  Mama a fost „stâlpul” casei, nu soţul!  Acum pronosticul e rău de tot.  Biserica se roagă, copiii se roagă, pietenii şi rudeniile se roagă lui Dumnezeu.  Cerşesc cu toţii doar o fărâmitură.  O fărâmitură din ce are Dumnezeu este mai mult decât tot ce are sau poate oferi lumea aceasta!  Şi toate rugăciunile acestea întind spre cer mâna credinţei: va fi credinţa suficient de mare pentru a obţine de la Dumnezeu fărâmiturile dorite?

O altă femeie, însărcinată.  A încercat mulţi ani să aibă un copil şi acum, în sfârşit, minunea s-a petrecut!  A rămas însărcinată! Dar va putea oare duce sarcina la capăt?  Sau o va pierde timpuriu, cum a mai pierdut atâtea sarcini!  Viitorii părinţi se roagă ca Domnul să păstreze nădejdea lor neînfrântă până la capăt!  Viitorii bunici se roagă, rudeniile, prietenii.  Ce cer ei?  Fărâmituri!

O altă femeie, căsătorită.  Cu un copil, o fetiţă.  Inteligentă, frumoasă.  Adică, fetiţa dar şi mama.  Bărbatul a dat în patima beţiei.  Când vine acasă este ba violent, ba indiferent.  Bani nu mai aduce de mult şi mama şi fetiţa trăiesc din ce apucă.  Rudeniile nu o înţeleg.  Chiar o acuză!  Cei din biserică nu au nici inimă, nici interes în soarta ei.  Încet, interesul pentru biserică se stinge.  Dar mai rămâne rugăciunea: ar fi bune nişte fărâmituri!  Fărâmituri să vindece soţul, şi căsătoria!  Vor veni la timp, înainte ca să se rupă tot felul de fire?

Un bărbat.  Soţia l-a părăsit pentru un alt bărbat.  Când era acasă, nu-i prea păsa de ale casei.  Se aranja, era mereu gătită laultimul răcnet.  Nici bărbatul nu era prea atent cu ea.  Seri cu prietenii, joc de golf de câteva ori pe sptămână…  Băieţii familiei nu au fost un liant destul de puternic.  Femeia a plecat cu un coleg de muncă.  Soţul a rămas devastat.  Copiii sunt pasaţi de la un părinte la altul.  Confuzia este totală.  Soţul s-a trezit, dar cam târziu.  Acum strigă către Dumnezeu ca El să intervină şi să repare căsnicia.  Cere fărâmituri!

Poţi pune istoriile din viaţa ta sau a cunoscuţilor tăi în oricare din aceste modele.  Boli şi suferinţe, lipsuri şi sărăcie, relaţii distruse, confuzie, întrebări fără răspuns…

Nu, nu eşti căţel.  Eşti fiu sau fiică!  Şi deşi ceri fărâmituri, şi crezi şi tu că fărâmiturile ţi-ar satisface cererea, asigurarea lui Dumnezeu este că împreună cu darul lui Isus Christos, tu ai primit toate lucrurile (Rom 8:32).  Continuă să ceri, să stăruieşti!  Din experienţă, în cele mai multe cazuri, cei ce strigă, cei ce stăruiesc, primesc lucrul cerut!  Deoarece, cine caută găseşte, cine cere capătă şi celui ce bate, i se va deschide!

Post to Twitter * Post to Facebook **

Related posts:

  1. Te rogi? Andy Beckett (jucat de Tom Hanks) este un avocat homosexual...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

4 comments for “Fărâmituri”

1

Frumoase gânduri! Aşa este…cerşim ca nişte milogi doar fărâmituri, în vreme ce Tatăl ne aşteaptă ca pe nişte fii, la “masa ospăţului”! Cu atât de multe bunătăţi…

September 3rd, 2009 at 9:14 am
2

Alex,
să ne ajute Dumnezeu să descoperim bunătățile oferite de El!

September 3rd, 2009 at 11:10 am
3
viorica

De fapt ne-am obisnuit numai sa cersim ,de multe ori cand ma rog imi vine in gind”iar cersesti”? avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu la orice pas .Dumnezeu ne da dar, noi ce da,timpul nostru ,banul nostru ,inima noastra .Doamne ajuta-ne sa fim vrednici de ceeace primim din mana TA!

September 3rd, 2009 at 4:01 pm
4

Viorica,
adevărul adevărat este că noi nu vom fi niciodată „vrednici” să primim ceva bun. Adică, nu vom merita. A merita, înseamnă a lucra şi a ţi se cuveni ceva pentru munca depusă. Harul nu aşa funcţionează. Altfel, nu ar mai fi har! Tocmai de aceea trebuie să existe mai multă mulţumire şi mai puţină cerşire.

September 8th, 2009 at 10:52 pm