Soţia mea, Dina, are o prietenă bună de tot: Lidia. Lidia locuieşte în Portland, unde am locuit şi noi vreo 16 ani. Când am venit în Seattle, pe drum am vorbit cu Dina despre prietenele ei şi ea spunea că nu le va uita niciodată, şi că vor vorbi zilnic la telefon şi se vor vizita de câte ori vor putea. Eu mă gândeam că până şi vorbele astea se vor uita în curând, darămite prietenele! Dar n-a fost să fie. Dina şi Lidia vorbesc în fiecare zi. Dacă plecăm de acasă undeva (nu la biserică de exemplu deoarece programele de biserică Lidia le ştie şi nu va suna când noi suntem la biserică), Dina trebuie s-o sune pe Lidia ca nu cumva Lidia să sune la noi şi Dina să nu răspundă şi Lidia să se panicheze că ce s-o fi întâmplat cu noi!
Dacă plec în Portland, Dina vrea să ştie dacă va avea timp s-o vadă pe Lidia… dacă nu va avea timp, nu va veni cu mine! Şi când vine, trebuie să ne oprim să cumpere ceva nimicuri, cadou pentru Lidia. Iar de câte ori mergem, Lidia cumpără ceva nimicuri, cadou pentru Dina. Şi pe biteleţele ataşate de cadouri, ele nu uită să-şi adreseze obiectele, şi adaugă (deşi nu există spaţiu specific pentru aceasta), „with love”, adică, cu dragoste!
Acesta este ingredientul necesar la Crăciun. Îngrămădit într-un spaţiu micuţ, cum ar fi corpul unui copil, Dumnezeu a venit la noi şi pe cadou era numele meu şi al tău, de la Dumnezeu. Şi întreg pacheţelul striga din răsputeri: cu dragoste!

The Ingredient de Crăciun by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
No related posts.
Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.


on
on
on 
Ted
Reply:
December 20th, 2009 at 11:56 pm
Daniel F,
E bine aşa. Să ne marcăm şi să ne preţuim astfel încât să ne rămână în minte astfel de amintiri unii despre alţii…