PERSPECTIVE CRESTINE

Am dat peste o cărţulie scrisă de Harold Bell Wright, un scriitor american de pe la începutul secolului trecut.  În The Uncrowned King, autorul povesteşte despre călătoria unui tânăr pe nume Hadji către Templul Adevărului, aşezat în Domeniul Dincolo de Lucruri.  Ajuns la templu, Hadji este întâmpinat de un înger, pe nume El Însuşi, care este păzitorul intrării în Templul Adevărului.

El Însuşi îl întreabă pe Hadji:

Atunci Păzitorul se dădu la o parte şi Hadji, cu capul plecat în semn de reverenţă, trecu pragul şi păşi prin uşa boltită spre coridoarele sacre ale Templului Adevărului.

Moise a fost întrebat odinioară de Domnul ce anume ţine în mână? (Exod 4:2).  Întrebarea pentru Moise reverberează în inimile noastre.  La ce anume ţinem atât de mult, încât preferăm să nu ne închinăm în Templul Adevărului?  Merită să pierdem pentru lucrurile noastre lucrurile lui Dumnezeu?

Într-o fracţiune de secundă, tânărul bogat (Marcu 10:17-22) trebui să decidă să lase temporalul pentru ceea ce este veşnic.  Şi din păcate, vremelnicul învinse.  Şi tot din păcate, aceasta este istoria multora dintre noi.

* **

It's Bush's fault!

* **

Doi pui stau de vorbă:
- Piu – zice primul pui
- Piu – răspunde al doilea.
- Piu – zice iarăşi primul pui
- Piu – răspunde al doilea
- Piu, piu – zice primul pui
- Te rog nu schimba subiectul! – zice al doilea.

* **

Magazinul a trimis la centrul de distribuţie un fax cu o comandă imensă de bunuri.  La vederea acesteia, managerul departamentului de credite le-a verificat dosarul şi a constatat că magazinul încă nu-şi plătise ultima factură de acum trei luni.  Aşa că, managerul dădu un telefon la magazin, unde îi răspunse robotul, şi lăsă un mesaj că nu vor primi produsele comandate până când nu-şi vor plăti restanţa de data trecută.

A doua zi dimineaţa, în faxul centrului de distribuţie se afla o scrisoare, care zicea: Am înţeles perfect că vreţi să ne aducem contul la zi.  Ca atare, anulaţi comanda de ieri.  Noi nu putem aştepta atât de mult pentru primirea produselor!

* **

Prietenul meu Klaus şi cu mine ne-am decis să îi arătăm mamei sale ce este foarte în vârstă cum funcţionează internetul.  Una dintre site-urile accesate a fost Ask Jeeves, şi i-am spus mamei lui Klaus că aici poate obţine răspuns la orice fel de întrebări ar avea.  Arătând scepticism, Klaus i-a spus, Mamă, aşa este!  Gândeşte-te la ceva ce ai vrea să ştii, şi noi o să tipărim pe tastatură, şi internetul ne va răspunde!

Bătrâna se gândi pentru o clipă, apoi întrebă: Cum se mai simte verişoară-mea Gertrude, care a avut un atac de cord?

* **

* **

Tocmai citeam undeva că funcţionarilor publici le-au crescut salariile în ultimul an.  Astfel, de unde 14% dintre ei aveau salarii de peste $100 mii anual, acum 19% dintre ei au astfel de salarii!  În timp ce unii (cam 8 milioane) îşi pierd locurile de muncă, alţii (puţini dar loiali!) prosperă!   Mulţumim din inimă partidului!

* **

La ce întrebare nu poate răspunde nimeni cu „da”?

- Dormi?

* **

Se duce o mare luptă în media americană (canalul C-Span care de obicei transmite lucrările Congresului) şi democraţi (acum, pentru că ei sunt majoritari).  C-Span vrea să trasnmită desfăşurarea negocierilor pentru aprobarea legii cu privire la asigurarea medicală, Congresul se opune.  Opunerea ar avea la bază, zice-se, faptul că în lege se vor prevede şi bani atribuiţi unor proiecte, altele decât cele de sănătate,  susţinute de unii politicieni ale căror voturi vor fi astfel „cumpărate” de promotorii legii.

Acum, de „cumpărarea” voturilor se fac vinovaţi şi republicanii, şi indiferent cine va fi la putere, va fi mereu nevoie de un vot sau două în plus, şi se vor găsi şi cumpărători şi vânzători.  Doar că, în situaţia economică actuală a SUA, se vinde pe bani ce nu există nici în imaginaţia politicienilor.  Aşa că, iată o „scurtă” care se potriveşte:

Un senator republican zice către prietenul său, senatorul democrat, stând ca prieteni la cină într-o seară târzie, după votarea unei legi: „Păcat că nu ni s-au născut încă nepoţii şi strănepoţii, să vadă şi ei ce lucruri grozave face Congresul cu banii lor!”

* **

5. Dumnezeu cel invizibil,  este în mod vizibil cu noi.  Prezenţa Sa nu este numai bănuită.  Cei ce umblă cu Dumnezeu îi simt prezenţa, îi văd braţul în acţiune, îi cunosc vocea.  Atunci când El pune pâine pe masa celui flămând care şi-a încredinţat soarta în mâna Lui, atunci Dumnezeu devine vizibil.  Atunci când El vindecă pe cel bolnav care a strigat către El, Dumnezeu devine vizibil.  Atunci când El răspunde la rugăciune şi protejează pe cel fără apărare, Dumnezeu devine vizibil.

Dumnezeu este prezent.  El este o mângăiere pentru oameni.  El este aproape.  Poţi intra în prezenţa Sa.  Poţi să obţii o audienţă la tronul harului Său, unde eşti încurajat să vii cu încredere (Evrei 4:16).

Evanghelia după Ioan începe cu o afirmaţie foarte tristă: a venit la ai Săi, dar ai Săi nu L-au primit (Ioan 1:11).  Dar Evanghelia după Matei termină cu o promisiune extraordinară: iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului (Matei 28:20).  Iar Noul Testament sfârşeşte de asemenea cu o certitudine măreaţă cu privire la viitorul expresiei Dumnezeu este cu noi: Apoc 21:3 vorbeşte despre cortul lui Dumnezeu cu oamenii, în care Dumnezeu şi omul vor locui împreună pentru vecii vecilor.

Îmbărbătează-te cu aceste cuvinte la acest An Nouşi încrede-te în Cel despre care ne-am amintit nu cu mult timp în urmă a dat omenirii pe cel mai mare cadou: pe Sine însuşi ca să fie cu noi întotdeauna.

* **

4. Cel Atot-puternic este cu noi în slăbiciunile noastre.  Ce este omul?  Un vierme, un praf, o floare a ierbii.  Un microb invizibil îl ucide.  Trupul nostru fizic este ca o nimica.  Îl pui în pământ la plecarea sufletului şi după câteva luni dacă vrei să vezi ce a mai rămas, nu mai găseşti nimic.  Parcă s-a evaporat.  Azi eşti, mâine nu-şi mai aduce nimeni aminte de tine.

Chiar şi cei mai tari şi mai antrenaţi dintre muritori sunt slabi.  Poţi ridica 300 de kg. la o încercare, poţi trage o locomotivă cu dinţii, poţi face o mulţime de lucruri care mai de care mai grozave, tot slab eşti.

Ce poate face omul cel mai tare în faţa naturii când Dumnezeu îşi arată splendoarea şi puterea în tunet, trăznet, revărsări de ape sau cutremure de pământ?  Ce este cel mai tare dintre oameni în faţa cancerului?  Noi suntem atât de slabi!  Si în ciuda slăbiciunii noastre, sau poate chiar de aceea, Dumnezeu este cu noi.  Cine şi-ar alege în echipă pe cel mai slab dintre jucători?  Când eram copii, şi ne jucam cu mingea şi doi jucători buni alegeau echipele, primii erau aleşi cei mai buni.  Cei mai slabi, erau aleşi la urmă, ca şi când li s-ar fi făcut un hatâr, ca de milă…  Dar Dumnezeu nu face aşa cu noi; El nu ne respinge pentru că suntem neputincioşi.  El ne alege ca să ne facă parte în victoria Sa!  El ne dă Numele Său ca să nu ne mai fie frică.  El ne dă un Duh de putere (2 Tim 1:7).  Pavel pare chiar să găsească un motiv de laudă în slăbiciunile sale (2 Cor 12:10), deoarece Dumnezeu este cu noi.

* **

Asta se vrea (şi) ca răspuns lui Alin Cristea, la cometariul său de la postul cu evenimentele considerate de Al Mohler:

- Învăţătoarea: „George, de ce ai scris pe chestionar că eşti evreu?  Din întâmplare, îţi ştiu părinţii şi tatăl tău nu e rabin ci păstor protestant!”
- Doamna învăţătoare, am scris că-s evreu pentru că nu ştiu să scriu corect „protestant”!

* **

1. Inaugurarea preşedintelui Obama
2. Revolta din Iran
3. Necazurile legate de criza economică
4. Moartea lui Michael Jackson şi obsesia oamenilor faţă de celebrităţi
5. Dezvoltarea Twitter-ului şi creşterea dominaţiei „Social Media”
6. Lupta cu privire la Asigurarea Medicală (în SUA)
7. Mersul decis al protenstatismului către stânga liberală
8. Summitul pentru schimbarea climei din Copenhaga
9. Epidemia gripei porcine şi noile legi internaţionale pentru igienă
10. Punerea sub reflector a scandalurilor private şi consecinţele publice ale acestora

AICI

* **

Rugăciuni pentru noul an:

1. Doamne, ajută-mă să fiu mai sensibil cu privire la sentimentele altor oameni, chiar dacă ei sunt hipersensibili!”
2. Doamne, ajută-mă să-mi asum responsabilitatea pentru greşelile mele, chiar dacă în majoritatea cazurilor, nu eu sunt de vină.”
3. Doamne, ajută-mă să fiu mai serios cu privire la toate lucrurile, şi în special în privinţa distracţiei.”
4. Doamne, dă-mi mai multă răbdare, şi te rog să mi-o dai imediat!”
5. Doamne, ajută-mă să nu mai fiu un perfecţionist! (Oare am scris corect cuvântul acesta?)”
6. Doamne, ajută-mă să fiu mai deschis faţă de ideile altora, deşi ştii şi Tu că acestea sunt greşite.”

* **

3. Cel atot-ştiutor este cu mine în ignoranţa mea.  Există atâtea lucruri pe care eu nu le ştiu.  Chiar şi cele mai luminate minţi ale lumii recunosc că cu cât cunosc mai multe, cu atât cunoaşterea deplină este mai departe de ei.  Dar ce să mai spunem noi?  În educaţia noastră, chiar dacă am terminat o facultate şi apoi am urmat o carieră academică, sunt atâtea lipsuri.  Nu cunosştem multe lucruri despre societate, despre om, despre viitor.

Dar cea mai crasă necunoaştere este cu privire la Dumnezeu.  Pavel dorea să-l cunoască pe El (Filip 3:10) şi a făcut din acest deziderat ţinta vieţii sale, raţiunea sa de a trăi.  Cunoaşterea lui Dumnezeu este echivalentă cu viaţa veşnică (Ioan 17:3).  Dar noi cunoaştem aşa de puţin despre Dumnezeu.  Și chiar dacă cunoaştem despre El, nu îl cunoaştem pe El.  Nu cunoaştem multe despre mântuire, despre viaţa veşnică, despre cer sau iad, despre credinţă, despre Duhul Sfînt şi darurile Sale…

În ignoranţa noastră, totuşi, Emanuel, Dumnezeu este cu noi!

* **

2. Cel omniprezent este cu mine în micul meu loc în care trăiesc.  Majoritatea dintre noi nu am părăsit niciodată ţara în care ne-am născut.  Unii nu am ieşit prea departe nici de oraşul în care ne-am născut.  Noi ne naştem aici, învăţăm aici, ne căsătorim şi ne naştem copiii aici, muncim aici, murim aici.  Cam la atât se rezumă viaţa celor mai mulţi dintre oamnei.  La un loc mic în care îşi desfăşoară viaţa.  Domnul Dumnezeu?   El străbate cerurile cerurilor şi acestea nu îl pot cuprinde.  Ca un fulger se arată pretutindeni şi este prezent oriunde.  Nici un colţ din univers nu se poate lăuda că este lipsit de prezenţa Sa.  Psalmistul a încercat să se ascundă de Dumnezeu cu o ocazie (Ps 139:1-12).

Dar chiar aici, Cel care a creat spaţiile incomensurabile, care a creat constelaţiile şi galaxiile care le conţin, El este chiar aici, în micuţul meu loc.  El este în casa mea.  El este în inima mea.  Când merg la serviciu El este cu mine.  Când mă culc, El este cu mine.  Când sunt pe patul de suferinţă, El este cu mine.  Emanuel, Dumnezeu este cu mine în micul meu loc.

* **

1. Cel veşnic este cu noi în micile noastre clipe ale vieţii.  Viaţa noastră este formată din ani, luni, săptămâni, zile, ore, minute şi secunde.  Un om care trăieşte 70 de ani, are 840 de luni, 3640 de săptămâni, 25.550 de zile, 613.200 de ore, 36 milioane de minute, 2 miliarde 207 mii de secunde.  Cât este de lungă o secundă?  Ai zis “unu” şi deja a trecut o secundă din viaţă.  O secundă este o unitate de timp foarte scurtă.  Atât de scurtă încât cei mai mulţi dintre oameni nici nu o mai socotesc şi nu o mai bagă în seamă.

Cu toate acestea, Cel veşnic este cu noi în fiecare secundă a vieţii.  Nici o secundă de-a mea sau de-a ta nu este lipsită de importanţă pentru El.  Poate noi nesocotim timpul nostru în general vorbind, pierzând mult timp în activităţi nefolositoare.  La televizor, la distracţii, la bârfe, urându-ne unii pe alţii şi chiar căutând să ne facem rău sau să ne răzbunăm pe cineva.  Visăm adesea fără nici un scop.  Stăm degeaba.  Apoi, noi pierdem timpul cu Dumnezeu.  Ne rugăm puţin, ne gândim la El şi mai puţin, citim Scriptura puţin.  Părtăşia cu El este de multe ori ca o corvoadă la care trebuie să participăm ca să nu ne atragem mânia Lui sau critica păstorului.  Dar pentru Dumnezeu, timpul meu este important.  El nu doarme nici o clipă ca să poată să fie cu mine mereu, chiar şi în cele mai mici momente ale vieţii mele.

* **

Noapte de revelion, la Jack acasă.  Prietenii se uită la tablourile de pe pereţi, când ajung la o placă de bronz ce atârna pe un perete, cu un ciocan lângă ea.

- „Ce-i asta”? întrebaă unul dintre prieteni.
- „A, acela-i ceasul meu!” răspunde Jack
- „Şi cum funcţionează „ceasul” acesta?”
- „Uite aşa!” zise Jack, şi izbi placa de bronz cât putu el de tare cu ciocanul.  Un sunet prelung de gong făcu să vibreze atmosfera şi chiar şi lucrurile de prin casă.
- „Idiotule!  Încetează!  Este 3 dimineaţa!” se auzi o voce iritată din apartamentul de alături.

* **