Spre Templul Adevărului

Cum grano salis, Meditatii January 30th, 2010

Am dat peste o cărţulie scrisă de Harold Bell Wright, un scriitor american de pe la începutul secolului trecut.  În The Uncrowned King, autorul povesteşte despre călătoria unui tânăr pe nume Hadji către Templul Adevărului, aşezat în Domeniul Dincolo de Lucruri.  Ajuns la templu, Hadji este întâmpinat de un înger, pe nume El Însuşi, care este păzitorul intrării în Templul Adevărului.

El Însuşi îl întreabă pe Hadji:

„Vrei să-l întrebi ceva pe El Însuşi?”

„Da,” răspunse Hadji.  ”Spune-mi, de ce este atât de lungă călătoria şi de ce este aşezat Templul Adevărului în Domeniul Dincolo de Lucruri”?

El Însuşi răspunse cu claritate: „Cel ce trăieşte mereu între Lucruri nu se poate închina Adevărului.  Ochii orbiţi de ceaţa Lucrurilor nu pot vedea Adevărul.  Urechile asurzite de clinchetul Lucrurilor nu pot auzi Adevărul.  Creierii înebuniţi de caruselul Lucrurilor nu pot gândi Adevărul.  Inimile ucise de povoara Lucrurilor nu pot simţi Adevărul.  Gâturile sugrumate de praful Lucrurilor nu pot rosti Adevărul.  De aceea, o Hadji, este aşezat templul Adevărului în Domeniul Dincolo de Lucruri.”

După o scurtă pauză, El Însuşi întrebă: „Nu ai găsit schelete în pustie?”

Hadji răspunse: „Am văzut pustia albă de schelete.”

„Şi mâinile celor morţi?” întrebă El Însuşi.

„Mâinile celor morţi ţineau strâns comorile lor” răspunse Hadji, „ţineau strâns Comorile Tradiţiilor lor, Sfintele lor Prejudecăţi, Sacrele Opinii, Obiceiuri, Favoruri şi Onoruri ale Oamenilor.”

Atunci Păzitorul se dădu la o parte şi Hadji, cu capul plecat în semn de reverenţă, trecu pragul şi păşi prin uşa boltită spre coridoarele sacre ale Templului Adevărului.

Moise a fost întrebat odinioară de Domnul ce anume ţine în mână? (Exod 4:2).  Întrebarea pentru Moise reverberează în inimile noastre.  La ce anume ţinem atât de mult, încât preferăm să nu ne închinăm în Templul Adevărului?  Merită să pierdem pentru lucrurile noastre lucrurile lui Dumnezeu?

Într-o fracţiune de secundă, tânărul bogat (Marcu 10:17-22) trebui să decidă să lase temporalul pentru ceea ce este veşnic.  Şi din păcate, vremelnicul învinse.  Şi tot din păcate, aceasta este istoria multora dintre noi.

Warning:

Post to Twitter * Post to Facebook **

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Word Count: 322

1 Comment

  1. “Şi tot din păcate, aceasta este istoria multora dintre noi”.
    Da, mare pacat!

Leave a Reply

Comments are closed.

PERSPECTIVE CRESTINE is Digg proof thanks to caching by WP Super Cache