Deci, Trump este ales președinte?

Nu am spus multe despre alegeri și nici acum nu ofer decât câteva gânduri rapide și nemestecate pe această temă. Iată-le.

Nu cred că cineva și-a putut imagina acest rezultat. Opoziția a fost destul de bine organizată și destul de gălăgioasă. Dar a fost nesincronizată cu un numeros segment al populației americane. În miezul ei, America nu e nici progresistă nici liberală.

America e încă formată din oameni de rând, care se trezesc dimineața și se duc la locul de muncă unde câștigă cecul cu care-și plătesc cheltuielile în fiecare lună. În lumea lor încă contează familia. Contează țara. Aceasta este a lor în primul rând, apoi este împărtășită cu alții, în mod legal. Locurile de muncă sunt importante pentru viitorul copiilor lor.

Vorbind despre copii, educația este importantă. Americanul obișnuit vrea o educație în care părinții să aibă un cuvânt de spus sau cu privire la care să aibă opțiuni, cum ar fi educația acasă sau „charter schools”.

În lumea acestor oameni familia e încă formată dintre un bărbat și o femeie. Homosexualismul este încă o deviere de la normal iar căsătoria dintre doi bărbați e cel puțin o anomalie. Băieții și bărbații încă folosesc WC-urile desemnate pentru sexul lor iar femeile pe cele desemnate pentru ele.

Ei încă preferă muzica country, jocurile de baseball și football, berea indigenă, hamburgerul prăjit la BBQ în curtea lor. Americanul de rând e simplu. Plăcerile sale sunt nesofisticate. Pentru el unu plus unu e tot doi. El nu apreciază lumea lui Lady Gaga și Madona. În lumea lui răul e rău și binele e bine. Zonele gri sunt puține și nesemnificative. Hollywood este doar pentru distracție și nu trebuie emulat deși fiica americanului de rând va avea un poster cu Milie Cyrus (când ea era doar Hanna Montana) iar fiul lui va avea postere cu șoferi de la NASCAR. Celebritatea din lumea muzicii sau a filmului nu e considerată expert în afacerile politice sau morale ale Americii.

Americanul de rând este generos cu banii săi. Donează la nenumărate proiecte caritabile și sprijină biserica la care se duce. El este încă cu frică de Dumnezeu, deși credința sa devine din ce în ce o extensie a culturii. Este cinstit și-și plătește taxele la timp. Dar nu-i place să-și vadă contribuția la buget irosită de către un guvern supra-dimensional care aruncă banii în stânga și-n dreapta fără discernământ. Și nu e de acord ca miliarde din banii strânși din taxele sale să fie trimise unui guvern iranian care dorește distrugerea Americii.

Americanul de rând își iubește țara. EL și-a jertfit fii și fiicele pentru independența acesteia și-n războaiele ei. El iubește drapelul țării sale și nu-l calcă în picioare, nici nu-i dă foc. El respectă veteranii războaielor și se interesează de viitorul lor. El încă se ridică și-și plasează mâna dreaptă pe inimă când se cântă imnul american. Și-n jurământul său, americanul de rând încă rostește „one nation unde God”. Pentru americanul de rând încă contează „cele zece porunci” și probabil că el nu are nimic împotriva rugăciunii în școli publice. E mai bine de fii lor să crească cu frica de Dumnezeu decât fără, mai bine cu cunoașterea legii morale decât fără.

Americanului de rând nu-i place să fie înjosit, privit de sus. El are mândria lui. Când îl faci prost, fără educație (chiar dacă nu are studii superioare), rasist (deși a votat de două ori pentru un președinte de culoare cu numele de „Hussein”), homofobic, deplorabil, imbecil și orice alt fel de epitet se găsește în panoplia elitistă a lumii ce trăiește desprinsă de realitate, se duce la vot și reacțioanează corespunzător.

Americanul de rând respectă legea și pe oamenii care muncesc pentru respectarea ordinii. Viața tuturor oamenilor contează, nu doar a celor… negri! Și contează și viața acelor oameni care încă nu s-au născut.

Americanul de rând nu amenință că emigrează în Canada dacă este ales unul pentru care nu a votat el. Pentru acest american, America este încă excepțională. Este suverană și unică. Granițele țării încă contează. El suferă când locurile de muncă sunt trimise aiurea în lume în timp ce locurile de muncă disponibile acasă devin din ce în ce mai puține și mai prost plătite.

Americanul de rând vrea să-și păstreze armele și religia. Vrea să-și păstreze dreptul de a spune ceea ce gândește, chiar dacă ceea ce gândește este simplistic. El nu înțelege socialismul. Pentru el experimentul socialist înseamnă blocul sovietic de acum 25 de ani, înseamnă Cuba, înseamnă experimentul Venezuela și Corea de Nord. De aceea Trump a fost dezirabil vizavi de Hillary care ar fi continuat pe linia „more of the same” pe care a pornit Obama.

Americanul acesta a votat ieri. Candidatul ales a fost Donald Trump. Ideal? Nici pe departe. Moral? Nu. Obraznic? Da. Bătăios? Da. Temperamental? Da. Dar nu poate nimeni nega că Trump pare a avea o familie de treabă, unită, care-l respectă și care-l iubește. Iar victoria lui Trump este deja considerată „the biggest upset in history”. Se aud tonuri de comparație cu victoria lui Reagan.

Trump e un „self-made man” și reușita sa e visul oricărui american, ca să nu zic a fiecărui om în viață astăzi. Avionul său personal a fost mereu în fundalul tribunei de la care vorbea la zeci de mii de americani ce au participat la spiciurile sale din campania electorală. Trump a inaugurat un nou hotel în chiar mijlocul campaniei sale electorale fără să se scuze. Trump nu-și poartă cu rușine bogăția ci uneori cu ostentașie, iar alteori cu naturalețe.

Trump a reușit în lipsa sa de sofisticare să atingă coarda care a reverberat în inima americanului de rând. Așa că acum Trump a primit un mandat de a face ce a promis.

Va ridica el un zid între Mexico și SUA? Nu cred și nici nu cred că vor fi mulți care să-l tragă la răspundere pentru că nu va ridica zidul. Americanul nu este împotriva imigrației legale, doar împotriva celei ilegale. Probabil că aici Trump va aduce îmbunătățiri prin un mai riguros control și aprare a granițelor. Va opri el influxul celor din lumea islamică? Probabil că da. Soluția de a le oferi celor dislocați de războaie un loc sigur undeva aproape de locurile lor natale e mai bună și e viabilă.

Va crea Trump locuri de muncă? Nu cred. Un președinte nu are la dispoziția sa pârghii de a crea locuri de muncă în mod direct. Dar dacă va scădea taxele corporațiilor iar acestea vor folosi surplusul la extinderea activităților lor, atunci da, locuri de muncă vor fi create. Va înlocui el Obamacare cu altceva? Se va vedea. Orice se va oferi nu va putea lua asigurările medicale oferite unor oameni ce nu se calificau la asigurare sub vechile directive. Dar e cert că guvernul nu va deveni o companie de asigurări medicale, cum era prevăzut (deși nerostit) sub Obama/Hillary.

Acum după ce zarurile au fost aruncate eu cred că viața va continua normal. Facturile continuă să apară și noi trebuie să muncim ca să le plătim. Încă mai trebuie să mergem la dentist, să ne tundem gazonul, să ducem afară gunoiul. Pe plan internațional lucrurile se vor reglementa și ele. Trump va fi doar un element (fie el important) într-un aparat de stat care chiar dacă va face anumite modificări, nu poate izola țara nici economic nici politic de realitatea globală. NATO nu va dispare, Rusia și America vor rămâne opuse. Doar că Trump nu se va duce la diverși regi și șeici să se plece în fața lor și să-și ceară scuze publice în fața lumii islamice. Ceea ce e diferit de ce am văzut în ultimii 8 ani.

Warning:
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Comments are closed.