Când nu poți adopta din cauza că ești creștin

O familie de creștini evanghelici așteaptă să adopte un copil de câtva timp. Conform procedurii în vigoare în provincia Alberta din Canada cei doi soți al căror nume e redat doar prin inițialele lor (CD și ND) depun o cerere la serviciile sociale care se ocupă de adopțiuni. Cererea lor e pasată spre verificare unei organizații catolice (Catholic Social Services) care refuză să califice familia ca aptă pentru adopțiune din cauza vederilor lor stricte cu privire la homosexualism.

Deși prin martie cei doi soți au fost obligați să dea răspunsuri suplimentare cu privire la crezul lor despre homosexualism, la care după ce au precizat că ei nu sunt de acord cu practica homosexuală cei doi au dat asigurări că vor trata orice copil vor adopta cu dragoste, respect și compasiune indiferent ce va alege copilul să facă mai târziu în viață (cu privire la orientarea sexuală, se subînțelege) cererea le-a fost totuși refuzată. Inițial organizația catolică de servicii sociale a constatat pe baza evaluării psihologice, financiare și economice că cei doi soți corespund, se pare că organizația a cedat la presiunile exercitate asupra ei de către departamentul care se ocupă de serviciile pentru familie și copii din cadrul provinciei (Alberta Child and Family Services). Acest departament consideră că ar fi nepotrivită plasarea unui copil cu înclinații LGBT în grija unor părinți adoptivi care ar putea încercă să-i schimbe orientarea.

Cei doi soți au dat în judecată departamentul de servicii sociale și consideră că drepturile lor civile au fost încălcate.

Dincolo de acest caz (și întotdeauna începe cu un caz, nu-i așa? Un caz cu ajutorul căruia se încearcă să se vadă cât de departe se poate merge în abuzarea și prejudiciera drepturilor cuiva, în special al creștinilor) se întrevăd vremuri grele pentru creștini. Ei nu-și mai pot exercita libertatea de conștiință când în virtutea ei refuză să facă aranjamaente florale pentru nunta a doi homosexuali, sau să confecționeze un tort tot pentru o asemenea nuntă sau să scrie pe cererea lor de adopțiune că ei sunt evanghelici care nu cred că homosexualismul e o practică acceptabilă.

Convingerea creștinilor cu privire la LGBT a devenit un Șibolet politic (Judecători 12:5-6) și cei pe care trebuiau să-i tolerăm au devenit extrem de intoleranți.

Există totuși în cer un Dumnezeu care a spus ce anume este și ce nu este păcat. Mai devreme sau mai târziu El va face dreptate. Întotdeauna face dreptate, El fiind drept. Aceasta e credința dar și speranța creștină.

Deocamdată însă creștinii vor trebuie să sufere și acesta din ce în ce mai mult. Acum e timpul întunericului (Luca 22:53/b Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului). Mai adaug și cuvintele unui alt apostol: 1 Ioan 2:18  Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.

Cele afirmate mai sus de Biblie nu trebuie să ne încurajeze lipsa de implicare sau un fel de atitudine „que sera, sera”. Creștinul nu crede într-un asemenea fatalism, nici măcar atunci când evidențele par a fi contrare crezului său. Creștinismul este probabil cea mai optimistă credință, mai ales atunci când nu este imersat într-o poziție escatologică de genul „las’ că și așa vine răpirea…”. Pavel zicea că acum rămân trei atitudini: credința, nădejdea și dragostea. Ele sunt caracteristice oricărui creștinism autentic.

Pentru aceste lucruri românii creștini ar trebui să participe la Referendumul pentru Familie din România. Este vital a nu se tăcea atât timp cât mai e posibil să facem să se audă glasurile noastre.

 

Warning:
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *