Moartea unui misionar

Pic from Caters News – (Pictured: Ian Squire. in Nigeria in 2015.)

De ce e importantă moartea acestui misionar? Sau, de ce scriu despre acest misionar? Sau, e oare singurul misionar care a murit recent? Nu, nu e singurul misionar omorât și moartea lui e importantă pentru că așa e moartea fiecărui om, fie el om al lui Dumnezeu sau nu.

Ian Squire e un misionar creștin în Nigeria care a fost capturat de membrii unui grup numit Egbesu Boys. De profesie optician Squire slujea alături de alți 3 misionari la o clinică din Delta de Sud a fluviului Niger.

În timpul captivității sale Ian Squire a luat într-o zi chitara și a cântat pentru ceilalți deținuți imnul „Amazing Grace”. Un membru al grupului Egbesu Boys și-a luat arma după ce Squire și-a sfârșit cântarea și l-a împușcat. Squire a fost în vârstă de 57 de ani. El a început lucrarea de misiune în Nigeria în 2003 când împreună cu Shirley, soția sa au simțit chemarea lui Dumnezeu. Înainte de a pleca în misiune soții Squire locuiau împreună cu cei doi fii ai lor în Cambridge unde aveau loc bun de muncă și cam tot ce-și doreau ei, a spus Shirley. Totuși ei nu se simțeau fericiți și și-au dat seama că Evanghelia îi cheamă la mult mai mult decât la a trăi o viață confortabilă. Atunci au deschis clinica lor din Nigeria într-o zonă foarte săracă din Enekoragha, localitate în care ei au suferit prin anii de lucrare și boale și necazuri. De asemenea nu o dată li s-au furat echipamente sau provizii.

Articolul din care am extras știrea spune mult mai multe despre Ian Squire, soția sa Shirley și despre lucrarea lor de misionarism.

Scriu aceste rânduri din biroul meu în care stau confortabil la computer sorbind dintr-o cafea proaspătă. E ușor să scrii astfel. Să citești știrile și să decupezi ceea ce ți se pare interesant sau că ar interesa și pe alți. Bunăoară, să scrii despre sacrificul suprem al unor creștini ca Ian Squire. Și e adevărat că nu toți creștinii sunt chemați să facă la fel. Nici nu pot toți creștinii face același lucru. Noi suntem un trup ale cărui membre au diverse funcții. Prea alesul Teofil citea scrisorile doctorului Luca în confortul casei sale. El avea altă chemare decât Pavel și decât Luca.

Găsesc însă că și eu și ceilalți creștini pe care-i cunosc suntem prea indiferenți cu privire la sărăcia și răul de lângă noi sau din alte părți ale lumii. Ca atare sacrificăm prea puțin din confortul nostru sau din resursele noastre pentru ameliorarea stării de fapt. De asemenea sacrificăm prea puțin din timpul nostru de rugăciune pentru cei aflați iată în prima linie de lucrare, acolo unde „cauciucul întâlnește drumul” cum s-ar traduce o expresie americană care face mult sens (da, mai mult în original decât în traducere).

Primim cu toții tot felul de scrisori și comunicate de la misionari aflați prin țări fie cu climat politic și religios dificil, fie cu economie la pământ. Unele le citim, altele nu. Și cele citite și celelalte nu ne mișcă mai de loc. Isus a spus „mergeți” dar noi nu ne ducem pentru că nu auzim trimiterea Sa rezonând în inima noastră. Unii care nu se pot duce pot trimite pe alții, sau mai bine zis, pot trimite la alții. Dar nici aceasta nu o facem. Avem alte obiective economice și planuri cu „banii noștri”.

Fereastra de ocazii este adesea limitată. „Dacă aș fi știut” sunt cuvintele de regret ale celui ce nu că nu a știut sau că nu a putut, ci nu a vrut. Între timp Isus Cristos a lăsat slava cerească de dragul nostru dar noi nu lăsăm mai nimic de dragul Lui. Alții, precum Ian și Shirley Squire au lăsat așa de multe pentru ca acum lui Shirley să i se pară că a pierdut totul pentru ca în sfârșit să-L câștige pe Cristos. Că doar așa-L câștigăm pe Cristos, dacă lăsăm totul…. El nu are egal și de aceea a pune altceva pe talerul opus Lui înseamnă o nerecunoaștere crasă a adevăratelor valori.

 

Warning:
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Comments

Moartea unui misionar — 1 Comment

  1. Frate Ted am citit articolul dv atat de miscator.Am retinut la un moment dat:”nu a stiut ..pentru ca nu a vrut” sau nu l-a interesat as zice. Pastoresc o biserica baptista in cartierul Berceni(biserica Emanuel ,bcb emanuel.ro)cartier unde a locuit candva fam Branzei si unde prin biserica Sfanta Treime-Valaori unde eram angajat atunci ca misionar(1990-2000) am inceput aceasta lucrare intr-o sala de clasa la o sc publica in 1995 .In 1998 am inaugurat cladirea in care suntem si in 1999 am fost ales pastorul acelei biserici mici ,cateva zeci, care a si devenit autonoma in acel an .In timp a crescut a scazut si tot asa suntem in jur de 100 pers si multumim Domnului de harul Sau. Ne-a procupat nevoia de langa noi din cartier (am avut si proiecte sociale in jud Giurgiu pe langa misiunile noastre un timp atunci cand le aveam) si tot rugandu-ne Domnul ne-a luminat.Am mers la DGASPC(Directia Generala De Asistenta Sociala si Protectia a Copilului) sect nostru 4 si am cules date despre cum putem ajuta Primaria in aceasta zona si ce nevoi sunt.Am aflat ca au 10 centre sociale numai in acest sector si o multime de nevoi pentru in general copiii si adolescentii de acolo aflati in tranzit,in permanenta sau in regim de urgenta. Am facut un proiect social intitulat “Stropi de lumina”pa baza caruia am creat impreuna cu ei un Acord de parteneriat a carei semnare a durat initial 6 luni datorita suspiciunilor si prejudecatilor binecunoscute. Reactualizarea lui de fiecare data a mers repede (la 2 ani)ca ne-au cunoscut si s-au convins.Ducem acolo consumabile ,articole de imbracaminte second,uneori medicamente ori solutii de despaduchere,pachete cu alimente uscate…si sigur NT ,Biblii mai ales personalului + colinde de Craciun cu tinerii si altele, iar in fiecare an in prima dum din dec pt 2 sapt avem proiectul “Steluta cu dar” pt 50-70 copii(cutii gen Samarithean Purse)pregatite de membrii bisericii cu banii lor. Ieri sefa unui centru(din cele 10 am ales 4 ca nu putem mai mul + unul in apropierea Bucurestiului la 20km cu tineri cu HIV SIDA)mi-a dat o lista printr altele cu familii aflate in dificultate(monoparentale sau cu venit redus) si mi-a zis daca putem ajuta o mamica sa-i platim gradinita fetitei ca ea e singura si lucreaza pe f putin care gradinita costa 12 lei/zi,deci cam 3.5$ si n-ar e posibilitate.Am anuntat la adunarea de peste saptaman si cineva (care “s-a intamplat sa fie cu posibilitati si sa ajunga la bise miercuri seara) s-a oferit sa-i plateasca gradinita pe 6 luni in jur de 500$ ceea ce este … Ok va scriu pentru a va impartasi experienta si bucuria noastra ca atunci cand ne pasa ca si Domnul ne rugam dar si mergem , cautam si gasim usi deschise pentru slujirea lui Hristos nu asteptam sa vina ele la noi. Si noi am avut acest har si dorim ca el sa creasca peste toti cei cel cauta pe genunchi dar si la pas.Doamne-ajuta .Fiti binecuvantati!

    [Reply]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *