Pastorul George Saieb (telefon 1-866-533-6659) de la centrul Perspective Arabă Creştină face o provocare deschisă oricărui lider islamic care se potriveşte unui anume profil (de exemplu, cel (cei ce vor) ce vrea să reprezinte islamul trebuie să prezinte un CV (resume) care să arate că a absolvit o facultate în studii islamice, că are o experienţă de lider islamic de cel puţin 5 ani, şi că poate dovedi o afiliere cu o moschee, centru islamic sau organizaţie islamică recunoscută pe plan mondial; Participanţii trebuie de asemenea să aibă o cunoaştere excepţională a Coranului şi a Hadithei, precum şi să fie fluenţi în limbile arabă şi engleză. CV-ul mai trebuie de asemenea să conţină referinţe de la bine-cunoscuţi lideri islamici care să stabilească credenţialele participanţilor).
Dezbaterea publică, la care sunt invitaţi şi reprezentanţi ai Guverbului SUA şi reprezentanţi ai presei se va ţine la 22 Septembrie 2007 în California. Cel ce doreşte să reprezinte islamul să se anunţe până la data de 11 August, 2007. Dacă până la data de 11 August nu se va prezenta nimeni, atunci pastorul George Saieb şi alţi cercetători cunoscuţi ai Arabic Christian Perspective vor demonstra unilateral că Islamul nu este o religie a păcii, că Islamul este responsabil de atacul de la 11 Septembrie 2001, precum şi de alte atrocităţi ca atacurile din Londra de la 7 Iulie 2005 şi din Madrid de la 11 Martie 2004. De asemenea se va sprijini cu ajutorul Coranului şi se va demonstra că sinucigaşii care aruncă în aer pieţe, moschee, oameni nevinovaţi, nu sunt nişte fanatici sau nu se afşă la periferia islamului ci ei sunt credincioşi care ascultă de prevederile Coranului.
Să mai spunem că pastorul Saieb a provocat la o astfel de discuţie tot felul de reprezentanţi ai islamului şi păână în prezent, dar în afară de ameninţări cu moartea, nu a primit nici un anunţ din partea vreunui pretendent islamic la dezbatere.
Părerea mea este că nu au cum să participe, deoarece nu au cu ce demonstra că islamul este o religie a păcii! Ultimele 14 secole vorbesc clar împotriva lor! Iar musulmanii care se consideră non-violenţi nu au luat nici o poziţie împotriva atentatelor de mai sus şi altele, şi prin tăcerea lor se dovedesc complici cu atentatorii!
Prezbiterul John Boyd de la NGBM a spus: „dacă la fiecare an nou putem să zdrobim o bilă de sticlă în Times Square, atunci putem şi îngenunchiem şi să ne rugăm în prezenţa lui Dumnezeu. Este o mărturie că nu ni-e ruşine de Evanghelie… şi anticipăm că se va întâmpla ceva minunat”.
Toţi creştinii sunt invitaţi să participe iar cei cenu pot, să se roage acolo unde sunt pentru ca Domnul Dumnezeu să aducă o terzire spirituală în lume.
Ieri a început la Kiev cel dintâi festival Franklin Graham ţinut vreodată în Ukraina! Peste 4300 de biserici ukrainiene au pus umărul la acest eveniment. Festivalul se numeşte „festivalul Speranţei” şi are loc pe stadionul olimpic din Kiev. Pe lângă americanii ce-l însoţesc pe fiul lui Billy Graham, vor mai participa atleţi şi artişti ukrainiei şi un cor de peste 4 mii de membri! Programul Festivalului se va transmite in direct prin satelit în peste 94 de locaţii răspândite prin toată ţara.
Franklin Graham a spus: „Oricine este binevenit la Festival! Sper ca orice ukrainian care se luptă cu întrebări despre viaţă, care şi-a pierdut speranţa sau care caută un începu nou să participe la acest eveniment”. Franklin Graham va fo vorbitorul principal, dar alături de el îşi vor împărtăşi credinţa şi alte personalităţi a sportului şi artelor din Ukraina.
Festivalurile lui Franklin Graham au fost iniţiate în 1989 şi evenimentul de trei zile se desfăşoară de obicei în şapte oraşe din jurul lumii. Anul acesta pe lângă Ukraina, festivalul se va ţine şi în Ecuador, Korea, statul Washington (Tacoma) şi Hong Kong.
Printre participanţi este şi celebrul misionar Gary Skinner, fondatorul lui Watoto Child Care Ministries (http://www.watoto.com) şi pastorul Bisericii Penticostale din Kampala, Uganda. (Corul de copii Watoto este vestit în lumea întreagă! Am avut privilegiul de a participa la două concerte a lor şi rămâi binecuvântat după fiecare cântare! Copii orfani preluaţi de Skinner şi plasaţi în grija unor „mame” surogat în căsuţe special amenajate pentru „familii” de câte 6-8 copii plus „mamele”, care-s hrăniţi, îmbrăcaţi şi educaţi, care cred în Christos şi speră să devină avocaţi, medici, aviatori… Excelent!). Read the rest of this entry »
Într-un material apărut cu exclusivitate în World Net Daily (http://worldnetdaily.com/news/article.asp?ARTICLE_ID=56487) Michael Glatze (fostul fondator şi editor al revistei Young Gay America şi una dintre stelele în ascensiune a mişcării homosexuale din SUA) povesteşte cum a scăpat de viaţa de păcat în care a trăit 16 ani, întorcându-se la Dumnezeu.
Rămas fără tată când avea 13 ani şi fără mamă la 19 ani, confuz şi slab, s-a simţit „atras” către alţi băieţi şi la vârsta de 14 ani se considera homosexual. La 22 de ani înfiinţează Young Gay America al cărei editor devine. Revista caută să se adreseze tinerilor homosexuali. Reacţia acestora la revistă a fost pozitivă, publicaţia primind premii şi recunoaştere, inclusiv un premiu (National Role Model Award) al cărui recipient a fost şi fostul prim minisrtru canadian, Jean Chretien. Michael Glatze este invitat la diverse posturi de televiziune, la diverse ziare de prestigiu şi influenţă naţională.
După 16 ani de homosexualism, Michael Glatze descoperă că stilul de viaţă ales nu este deloc virtuos. Prins în vârtejul lui, e nu a avut niciodată timp ca cu adevărat să se gândească serios la sentimentele sale cu privire la homosexualism. Mai ales că homosexualismul este promovat prin imagini pornografice adresate tinerilor, care în formare fiind, sunt uşor impresionabili. Read the rest of this entry »
Nici creştinii nu au scăpat de superstiţia norocului în anumite zile, ani, etc. Astfel, o organizaţie creştină din Nashville, Tennessee (Selah Ministries) caută 300 de bărbaţi (numărul lui Ghedeon, va amintiţi?) care să sune din trâmbiţă (shofarul evreiesc) pe un stadion din Tennessee la aceasta dată! Da nu oricum, ci la unison, când vor fi coordonaţi de pe podium. Semnificaţia „spirituală”? Se va anunţa doar atunci, de pe podium, participanţilor. Bine că măcar se va parcurge în prealabil un traseu de 5 km (2.7 mi) în deplină tăcere, fără pancarte sau reclame, fără sloganuri. Este un traseu „al pocăinţei” într-o zi de post.
Asta nu mă deranjează. Doar faptul că se acordă calităţi deosebite unei zile care va fi ca oricare alta. Şi că se face asta în timp ce toţi superstiţioşii lumii fac la fel! Atât.
Denominaţia Episcopală din America a servit un decret de evacuare membrilor bisericii Trinity din Bristol, Connecticut. Asta este prima de acest gen servită unei congregaţii care s-a opus practicii Denominaţiei Episcopale de a accepta sau ordina preoţi/episcopi homosexuali.
Astfel, proprietatea bisericii Trinity din Bristol va trebui eliberată până la 8 Iulie a.c. de către membrii ei pentru ca Denominaţia Episcoplă (proprietara clădirii şi a terenurilor aferente) să facă cu ea ce va găsi de cuviinţă. Păstorul bisericii Trinity, Rev. Donald Lee Helmandollar nu va mai fi considerat un preot hirotonisit de către Denominaţia Episcopală.
Cinste lui Helmandollar şi bisericii sale! Mă rog ca Domnul să aducă o trezire puternică în congregaţia sa şi să vină la adevărul lui Christos! Apoi Christos le va purta de grijă! În altă ordine de idei, cred că ar trebui să ne rugăm cu toţii pentru ei, ca Domnul să le păstreze curajul şi să le aducă pacea în inimă cu privire la poziţia biblică adoptată vizavi de păcat. (Fotografia luată de la site-ul bisericii http://www.trinitychurch1754.com/)
In afara libanezilor creştini, alţii până la 80 de mii de muncitori creştini din „lumea a treia” (Sri Lanka, Filipne ş.a.) au plecat acasă în urma războiului. Read the rest of this entry »
Ruth s-a ocupat cu treburile gospodăreşti şi cu creşterea celor cinci copiii ai familiei Graham. „Îmi asum responsabilităţile casei” i-a spus Ruth lui Billy la începutul căsniciei lor, „pentru ca tu să fii liber pentru ceea ce este important pentru tine”. Tot ea a scris următoarele în jurnalul ei: „Dacă mă căsătoresc cu Bill, o fac cu ochii deschişi. El va purta o povoară din ce în ce mai grea pentru sufletele pierdute şi va fi din ce în ce mai activ în lucrarea Domnului… Eu voi aluneca încet pem planul doi… Pe scurt, voi fi o viaţă pierdută. Pierdută în viaţa lui Bill”
Aveţi aici link-ul în limba engleză: http://www.latimes.com/news/obituaries/la-me-graham15jun15,0,56499.story?coll=la-home-center. De asemenea, aici: http://www.whas11.com/topstories/stories/061407whasmjdTopGrahamObit.2e513cb.html
În drum spre casă, în maşină, dacă este între 4 şi 7 după-masa mai acordez radioul la un post local să mai văd despre ce vorbesc oamenii. Vocea ce am auzit-o prin difuzor era necunoscută: cu un puternic accent (pe care nu l-am identificat dar puteam jura că ar fi african), vorbea cu putere, patos şi convingere; era vocea unui bărbat pe care nu l-am mai auzit niciodată. După câteva fraze, am auzit şi vocea cunoscută a comentatorului programului. Am înţeles că el lua interviu unui om pe nume Emmanuel Ziga. Apoi, captivat de discuţie dar în special de “focul” şi patosul cu care Emmanuel Ziga vorbea despre Domnul, despre importanţa postului şi rugăciunii în viaţa sa, despre necesitatea ca Biserica lui Christos de pretutindeni să se întoarcă la Domnul cu toată inima, am venit acasă şi m-am gândit la lucruri pe care le citisem în ultima vreme şi la vremea respectivă nu le-am acordat suficientă importanţă.
Ce-l făcea pe acest om din Africa (am înţeles că este din Ghana?) să se mute aici în America şi să-l intereseze starea bisericilor de aici? Nu ştie câţi colegi de-ai lui au ajuns aici şi şi-au cumpărat taxiuri pe care lucrează zi-şi-nopate de ani de zile pentru a se îmbogăţi? De ce nu şi-a cumpărat o staţie de benzină, sau un magazin de mărunţişuri, sau un atelier de reparaţii auto sau o staţie de schimbare a uleiului!? Nu ştie câţi români au venit aici şi au declarat la plecare că pleacă pentru a-L sluji mai bine şi mai în libertate pe Domnul, sau pentru a-şi creşte copiii într-o “ţară creştină” (asta e chiar o glumă bună de tot, doar că nu e de râs…), dar după ce au ajuns aici au uitat imediat de ce au plecat şi s-au apucat ca nebunii de făcut bani sau şi mai tragic, şi-au pierdut copiii? Deci, nu ştie Emmanuel Ziga că aici e ţara tuturor posibilităţilor materiale (mai bine ca aici am auzit că este doar în Rusia şi România) de-l mai interesează lucrurile spirituale? I-auzi la el: “trezire, post, rugăciune, viziune, scop, etc… Între 8 şi 10 Iunie a închiriat o sală de conferinţe la un hotel scump din centrul oraşului Seattle şi invita gratis pe oricine era interesat să participe la un cuclu de învăţături şi rugăciuni pentru trezire spirituală! Wow!