Home > Amuzante
Ce ţi-e şi cu computerele astea! Iată o aplicaţie a limbajului de computere:
Computer Technology
* 
**
Am argint în păr,
Aur în dinţi,
Pietre la rinichi
Zahăr în sânge,
Plumb în picioare,
Fier în articulaţii
Şi o sursa inepuzabila de gaze naturale.
* **
Dragi Angajaţi,
În calitate de proprietar al acestei companii m-am resemnat la gândul că Obama este preşedintele nostru şi ca atare, taxele şi spesele noastre către guvern vor creşte foarte mult. Pentru a compensa pentru aceste cheltuieli neaşteptate, va trebuie să creştem preţul produselor noastre cu cca. 10%. Deoarece lucrul acesta este imposibil din cauza stării căzute a economiei noastre, alternativa ce ne stă în faţă este de a concedia 60 dintre angajaţi. Concedierea aceasta mi-a dat dureri de cap şi insomnii, deoarece noi la aceasta intreprindere suntem ca o familie şi mi-ar fi foarte greu să decid cine pleacă şi cine rămâne.
Aşa că, azi dimineaţă m-am decis să umblu prin parcarea intreprinderii noastre şi să iau primele 60 de maşini care au abţibildul cu „Obama” pe bara de protecţie. Aceştia vor fi cei 60 de angajaţi pe care-i voi concedia. Cred că este foarte echitabil să procedez astfel: angajaţii aceştia au votat pentru „schimbare” şi eu o să le-o dau de îndată!
Cu ceilalţi, să ne vedem cu bine la picnicul anual al companiei.
ŞEFUL
* **
Candidatul Democrat ţinea o cuvântare în sala de şedinţe, dar era mereu întrerupt de un cetăţean ce sta în spatele sălii; acesta striga în gura mare că el este un Republican. În cele din urmă, democratul se opri din discursul său şi-l întrebă pe cetăţean:
- Şi de ce mă rog eşti un Republican?
- Pentru că tata a fost un Republican, şi bunicul meu a fost de asemenea un Republican!
- Şi mă rog frumos, dacă tatăl tău ar fi fost un idiot iar bunicul tău ar fi fost de asemenea un idiot, tu ce ai fi? întrebă candidatul.
- Un Democrat! – răspunse cetăţeanul.
* **
Cred că vă amintiţi unii din voi că prin primăvară am fost în China pentru o lună de zile, în interes de serviciu. Acolo am încheiat mai multe contracte pentru compania la care muncesc. De asemenea am întâlnit o mulţime de oameni cu care am păstrat legătura prin emailuri. Deşi majoritatea contactelor mele nu-s de religie creştină, sau mai bine zis nu au nici o religie, ţin să mă felicite la diverse sărbători, cum ar fi Independance Day, Thanksgiving Day, Christmas Day şi New Years Day. Aveţi mai jos mostra unui email în care sunt salutat cu ocazia Crăciunului. Poza nu am pus-o deoarece nu am putut-o copia din email, dar am copiat mesajul. Enjoy.
Dear My friend,
I am really sorry for sending you the greeting card today!
I thought it shows our business, but I am really sorry doing like that showing neglect and defiance to your culture.
I hope you can forgive me.
(in original, aici apare cardul… dar nu l-am copiat
Best Regards,
Lucy
* **
Iată vine-un Jeep pe stradă, cu un girofar pe el,
Baiazid stătea în dreapta şi rosti către şofer:
“Sper că Mircea să ajungă, să nu-ntârzie din nou..
Ia vezi dacă-a tras maşina, lângă gura de metrou..”.
“-N-a venit Măria Ta, zise el privind în jur…”
“-Şi mi-a zis că fix la 12 ne vedem lângă Carrefour”.
Aşteptând vreo 5 minute, îşi pierdu orice răbdare,
Şi trimite bodiguarzii să se uite prin parcare
La un semn (curbă la dreapta), se opreşte un X5.
Şi din el coboară Mircea, în bermude şi opinci.
Printre turci porni agale, şi privindu-i cu nesaţ,
Le-arată un “Sony Vaio”, care-l ţine la subraţ.
Agitat, la el în Jeep, şi-mbrăcat tot in civil,
Baiazid nu mai rezistă şi îl sună pe mobil:
“-Tu esti Mircea?”….”-Da-mpărate, am uitat sa iţi dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coadă la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, că nu vin aici prea des,
Şi-am luat-o pe centură, îndrumat de GPS.
Acum am parcat maşina. Unde eşti?, că vin la tine…”
“-Sunt la mine în maşina şi te văd, te-ndrepţi spre mine”.
Şi de-ndată ajunse Mircea şi urcă la turc în jeep.
Şi-ncepu să îi explice că nu vrea, cu nici un chip
Sa îşi strângă-ntreaga oaste la Rovine în câmpii,
Şi să lupte pân’ la moarte cu ai turcului spahii.
“-Baiazide, ştii că-i criză, şi-acum viaţa-i foarte grea,
Mă gândeam ca să ne batem… dar la “Heroes” în reţea.
Sau în loc să cucereşti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea , dacă ai wireless, să jucăm “conQUIZtador”?
“-Cum când turcii-mi sunt în vamă , şi-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca să ne batem, că nu ţi se pare “cool”?
Eu nu-s disperat ca tine să stau nopţi întregi pe net,
Eu trăiesc în realitate, şi nu e nici un secret . .
Că am fost în multe lupte: Varna, Yalta sau Oituz…”
“-Păi eu sunt online tot timpul, nu puteai să dai un “buzz”??”
“-Mircea !!! Vin c-o-ntreagă oaste , iar tu faci mişto de noi . .
Mâine sunt aici cu turcii şi-ţi declar de-acum război”.
“-Cum vrei tu mărite rege, eu speram să mă-nţelegi,
Căci de-ajungem la cuţite, voi nu mai plecaţi întregi.
N-aş vrea ca să pun pe “YouTube”, cu-ai tăi morţi, videoclipuri,
Nici ca Dunărea să-nnece spumegând a tale jeep-uri.
Dar, de asta ţi-e dorinţa, mâine ne vedem la luptă,
Şi-ţi promit că pleci d-aici cel puţin c-o mână ruptă.”
Şi zicând acestea Mircea, îl lăsă pe Baiazid.
Şi trântindu-i portiera el plecă la pas grăbit.
Când ajunse la maşină, găsi-n geam, pe-un bilet scris:
“Scuze. V-am blocat o roată, c-aţi parcat pe “interzis”…”
Şi dă Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de “bip”-uri,
Ca să-şi strângă toţi oştenii şi să îi îndese-n “Jeep”-uri.
Demarând în mare trombă, se-ndreptară spre Rovine,
Dar aici găsiră turcii, toţi cu pantalonii-n vine.
Toţi văitându-se de moarte, ghemuiţi prin iarba scurtă
Rezemaţi de câte-un ciot, şi ţinându-se de burtă.
“-Baiazid , hai să ne batem…! ! , Unde eşti, de ce nu vii?”
“-Mi-am scos în oraş oştenii, şi i-am dus la KFC.
Şi-am mâncat cu poft-aseară, tot ce ni s-a pus pe masă…”
Răspunse-ncordat sultanul dintr-o tufă mai retrasă.
“-N-am ştiut ca la “fast-food”-uri nu e bine să mănânci,
Mai ales în România, fiindcă rişti să pleci pe “brânci”…
Nu mai vreau ca să ne batem, iartă-mă a fost o farsă.
Dă-ne nişte “Trifermente” şi-o să facem cale-ntoarsă”…
Şi aşa a scăpat Mircea de o luptă la Rovine.
Deci se vede pân-la urmă ca “fast-food”-ul face bine !
Asta-i tot… Dar fiţi voi siguri că Istoria o să zică:
“Turcii l-au văzut pe Mircea şi-au făcut pe ei de frică… “
* **
Amintirile mele despre România fără comunism sunt puţine. Nu am petrecut suficient timp în ţară după căderea lui Ceauşescu şi am îndoieli serioase cu privire la dispariţia totală a comunismului. Oricum, acesta nu va dispare cu una cu două, aşa că va trebui probabil să treacă generaţia mea, pentru ca generaţia viitoare să nu aibă tarele comunismului. În timp ce urez la mulţi ani ţării mamă, nu am putut să nu-mi amintesc de cele 7 minuni ale comunismului, aşa cum le-am trăit şi eu vreme de aproape 40 de ani!
Cele 7 minuni ale comunismului :
1. Toţi aveau de lucru
2. Deşi toţi aveau de lucru, nimeni nu muncea
3. Deşi nimeni nu muncea, planul se făcea
4. Deşi planul se făcea, nimic nu se găsea
5. Deşi nimic nu se găsea, toţi aveau
6. Deşi aveau, toţi furau
7. Desi toţi furau… nimic nu lipsea !
* **
Aseară, la cina de Thanksgiving, soţia spune soţului:
- Încetează dragă să mai mergi după deserturi. Este a patra oară că o faci! Gazda o să creadă că eşti un nehalit!
- Mă îndoiesc; de câte ori am luat deserturile şi am întâlnit privirile întrebătoare ale gazdei, i-am spus că acestea sunt pentru tine!
* **
- Dragă, ia o pauză, lucrezi prea greu! – Înseamnă, nu aud bine comentatorul meciului, aşa că opreşte acum aspiratorul!
- Pot să-ţi dau o mână de ajutor la pregătirea cinei? – Înseamnă, cum, nu-i gata încă cina?
- Mi-ai lipsit când ai fost plecată să-ţi vizitezi părinţii! – Însemană, ciorapii mi-au rămas nespălaţi, cămăşile necălcate şi nu a avut cine să schimbe hârtia igienică!
- Arăţi perfect! – Înseamnă, hai să plecăm o dată la restaurantul ăla că mor de foame!
- Nu-l găsesc! – Înseamnă, nu mi-a căzut în mână.
- Dragă, noi nu avem nevoie de obiecte materiale care să demonstreze dragostea ce ne-o purtăm! – Înseamnă, iarăşi am uitat că e aniversarea noastră!
* **
Mama: Troy, te-am strigat deja de peste cinci ori! Nu m-ai auzit?
Troy: Nu te-am auzit decât când m-ai strigat a patra oară!
* **
Un băieţel înghiţi o monedă care i se oprin în gât. Disperată, mama lui strigă după ajutor. Un bărbat se opri lângă cei doi, îi dădu una băieţelului în spate iar acesta scuipă moneda pe trotuar.
„Domnule doctor! Vă mulţumesc! spuse femeia plină de recunoştinţă.
„Nu sunt doctor – răspunse bărbatul – sunt de la serviciul de colectare a taxelor!
* **
Învăţătorul de şcoală duminicală: „copii, vi-l imaginaţi pe Noe, stând atâtea zile în corabie, şi pescuind mai tot timpul în apele mari pe care plutea corabia?”
Un băiat: „Nu cred că a pescuit prea mult… avea numai două râme în corabie!”
* **
on 
on 
