PERSPECTIVE CRESTINE

Fie ca Dumnezeu să te binecuvinteze cu nemulţumire când ai parte de răspunsuri uşoare, jumătăţi de adevăr şi relaţii superficiale, pentru ca astfel să cauţi trăirea adâncă în inima ta.

Fie ca Dumnezeu să te binecuvinteze  cu mânie la vederea nedreptăţii, a oprimării, a exploatării de oameni, pentru ca astfel să te lupţi pentru dreptate, libertate şi pace.

Fie ca Dumnezeu să te binecuvinteze cu vărsarea de lacrimi pentru cei ce suferă din cauza durerii, respingerii, foametei şi războiului, pentru ca astfel să îţi întinzi mâna să-i mângăi şi să transformi durerea în bucurie.

Şi fie ca Dumnezeu să te binecuvinteze cu suficientă nebunie pentru a crede că poţi aduce o schimbare în lume, pentru ca astfel să faciu ceea ce alţii susţin că nu se poate face.

• Este mai uşor să predici 10 predici decât să trăieşti una
• Există mulţi oameni care vor să-i slujească Domnului… în calitate de consilieri!
• Dumnezeu nu a creat nimic fără un scop, deşi nu găsesc scopul ţânţarilor!
• Oamenii sunt ciudaţi: în autobuz vor să stea în faţă, vor să umble pe mijlocul drumului şi în biserică, să stea în spate.
• S-ar putea ca ocazia să bată o singură dată la uşa ta, dar e sigur că ispitele izbesc uşa neîncetat.
• Încetează să te mai plângi de biserica ta!  Dacă ar fi perfectă, tu nu ai avea voie să-i fii membru!
• Dumnezeu nu judecă un om până nu a murit; tu de ce o afci?
• Unele minţi sunt ca betonul: perfect amestecate şi întărite pentru totdeauna.
• Nu înţeleg de ce schimbă oamenii bisericile: contează la care biserică şi aşa nu te duci?
• Noi am fost chemaţi să fim martori, nu avocaţi şi judecători.
• Tu pescuieşte oamenii, şi lasă-L pe Dumnezeu să-i cureţe…
• Coincidenţa este atunci când Dumnezeu alege să rămână anonim.
• Nu pune un semn de întrebare acolo unde Dumnezeu a pus punct.

Am citit undeva rândurile de mai jos şi am crezut că sunt potrivite şi pentru alţii.  Iată-le:

„În a doua lună a şcolii de asistente medicale, profesorul ne-a dat un test.  Fiind o studentă conştiincioasă, am răspuns repede la fiecare dintre întrebări, dar m-am împotmolit la ultima: „Cum o cheamă pe femeia de serviciu a şcolii?”  Am crezut că era un fel de glumă. O văzusem pe femeie de câteva ori: era înaltă, avea părul negru şi peste 50 de ani, dar de unde să ştiu cum o cheamă?  Am dat profesorului foaia cu testul, lăsând ultima întrebare fără răspuns.

Înainte de a ieşi din sală, unul dintre colegi întrebă dacă ultima întrebare contează la notare.  Profesorul a răspuns: „Absolut!  În carierele voastre o să întâlniţi o mulţime de oameni.  Cu toţii sunt importanţi.  Ei merită atenţia voastră, chiar dacă tot ce faceţi este să le zâmbiţi sau să le spuneţi „bună ziua”.”

Nu am uitat niciodată lecţia aceea.  De asemenea am aflat în aceeaşi zi că pe femeia de serviciu o chema Dorothy.

Eu am 6 motive pentru a nu-mi asuma riscuri prea mari: acestea sunt, soţia şi cei 5 copii ai mei!