Adunarea Generală a Bisericii Prezbiteriene (USA) a votat vinerea trecută la San Francisco nişte documente care pregătesc calea ordinării homosexualilor ca preoţi, diaconi şi prezbiteri. Denominaţia care a păstrat de la începuturile ei o poziţie biblică cu privire la homosexualitate a iniţiat procesul de amendare a catehismului istoric (Catehismul de la Heidelberg) prin eliminarea condiţiilor cu privire la practicile sexuale ale celor ce doresc ordinarea. Deşi nu definitiv, votul de vineri a determinat un referendum în toate cele 173 de prezbiterii regionale ale denominaţiei de peste două milioane de membri.
Presimt că devierea aceasta de la practicile Scripturii va face în curând ca încă o denominaţie să se fărâmiţeze. Este imposibil ca o grupare să nu se desprindă (precum la anglicani) în căutarea păstrării unei poziţii biblice. În timp ce unii plâng şi deplâng acţiunea de vineri şi calea spre stricăciune a încă unei biserici americane, în iad câţive demoni râd cu poftă. Domnul să-i mustre! Iar noi, să ne rugăm!
Cuprinsă de una dintre cele mai serioase crize de la Reformă încoace, Comuniunea Mondială a Bisericilor Anglicane este pe cale se a se frânge. Primatul Anglican Rowan Williams, Arhiepiscop de Canterbury se pare că nu mai poate ţine biserica unită. Criza experimentată a fost determinată de ordinarea acum 5 ani a unui episcop homosexual în SUA, pe nume V. Gene Robinson.
Un document de 89 de pagini întitulat „Calea, Adevărul şi Viaţa” publicat înainte de summitul GAFCON (Global Anglican Future Conference) de săptămâna viitoare, şi semnat de episcopi conservatori, printre care cei ai Bisericilor Nigeriei, Rwandei şi Ugandei, conţine o reiterare a adevărurilor scripturii şi definirea ortodoxiei anglicane. Arhiepiscopul Peter Akinola, primatul Nigeriei spune că „nu mai există speranţă pentru o Comuniune unită.”
Colac peste pupăză, duminică unul dintre vicarii Arhiepiscopului Williams a condus o ceremonie religioasă de cununare a doi preoţi homosexuali! „Nunta” s-a desfăşurat cu fast şi-n toate tradiţiile unei nunţi la anglicani. Nici nu se putea un moment mai rău pentru Williams! Sau, deşi deplângem orice schismă, mai bun, dacă considerăm că cei ce s-au rupt doresc păstrarea adevărului şi cu privire la căsătorie.
Episcopul homosexual (Episopal Church) V. Gene Robinson (dreapta) intră într-o „uniune civilă” cu partenerul său Mark Andrew într-o ceremonie de la St. Paul Episcopal Church din Concord, NH. Oficiează magistratul Ronna Wise, la mijloc.
De luni încoace căsătoria homosexualilor este legală în statul California. Nişte judecători locali au ales să decidă contra votului majorităţii (şi decizia lor va fi răsturnată cu siguranţă la alegerile de la toamnă, doar că până atunci, se vor fi „căsătorit” sute şi mii de „cupluri”) şi au legalizat căsătoria homosexualilor. Luni funcţionarii care putea elibera certificate de căsătorie au ales să stea benevol mai multe ore peste program pentru a face faţă fluxului de amatori de certificate de căsătorie. Tot luni avocaţii au stat pe lângă centrele care eliberau astfel de certificate, pentru a agăţa noii căsătoriţi şi a le oferi serviciile lor avocăţeşti. Adică, vor să-i reprezinte pe cei veniţi să beneficieze de legalitatea acestei porcării în statele de unde au venit, pentru a da în judecată staul respectiv, ca să determine şi acolo recunoaşterea certificatului lor.
Legea californiană va da naştere la o mulţime de procese, îndreptate împotriva nu doar a unor state, ci şi a unor instituţii care nu acceptă angajarea homosexualilor, cum ar fi Boys Scouts şi … Bisericile! Vai şi-amar! Fără nici o referire la vaisamar.wordpress.com!
Recent, o femeie pe nume Josie Gurney din Nanaino s-a trezit în poştă cu un plic de la organizaţia misionară a tele-evanghelistului Peter Popoff. Crezând că este un nou apel pentru donaţii, era gata-gata să-l arunce la gunoi, când i s-a părut că plicul nu conţine materiale obişnuite. Curioasă l-a deschis şi astfel a descoperit în el un cec pentru $69 şi o scrisoare de la Popoff care explica că banii reprezintă rambursarea donaţiei femeii făcută cu un timp în urmă.
Doamna Gurney protestase public împotriva practicilor de strângere de fonduri practicate de Peter Popoff (şi alţii). El vinde de obicei flacoane cu un fel de „apă sfinţită” şi alte matrapazlîcuri la programe difuzate pe staţii locale de televiziune, de obicei după miezul nopţii. Se pare că doamna Gurney cumpărase un asemenea flacon de apă sare nu a produs efectul scontat şi ea s-a plâns. Popoff i-a returnat banii, deşi doamna Gurney afirmă că nu va depune cecul la bancă, ci-l va păstra ca amintire şi dovadă că ea a „învins” sistemul lui Popoff.
Acum istoria aceasta mă face să mă întreb (şi nu neaparat cu privire la bani cu care cumperi de la biserică sau organizaţii religioase produse de care mai apoi eşti nemulţumit) ce se întâmplă dacă dai bani bisericii căreia eşti membru, apoi te gândeşti să pleci datorită vreunei nemulţumiri? Îţi ceri banii înapoi? Ceri despăgubiri? E adevărat că donaţia ta a contribuit la plătirea unor cheltuieli de funcţionare, poate a salariilor, sau au fost daţi mai departe unor nevoiaşi. Din banii tăi s-a plătit păstorul care a ţinut predicile şi te-a păstorit. Deci cumva ai „cumpărat” servicii cu banii. Trebuie să ţi-i primeşti înapoi? Nu au fost daţi Domnului? Dacă păstorul a fost un păstor rău? Dacă banii daţi au fost cheltuiţi pe lucruri cu care tu nu ai fi fost de acord? (Ştiu de adunări care au luat banii şi i-au investit la bursă, ca banii să producă… alţi bani! Şi, unii au câştigat, alţii i-au pierdut! Că, aşa e la bursă: paguba unuia câştigul altuia).
Dacă tu dai bani „Domnului” şi cel căruia îi dai îi cheltuieşte nepotrivit, cine răspunde în faţa Domnului în cele din urmă? Just Thinking!
Unul dintre cei mai proeminenţi promotori ai New Age-ului, Deepak Chopra a lăudat conţinutul şi pe semnatarii „Manifestului Evanghelic.” El afirmă că a remarcat nota conciliantă a manifestului, şi faptul că semnatarii acestuia nu vor să atace alte credinţe nici să le excludă. A remarcat de asemenea recunoaşterea că trăim într-o „global era” (o epocă globală) care arată că evanghelicii de astăzi au înţeles că pământul (creaţia lui dumnezeu, în cuvintele lui Chopra) trebuie respectat şi îngrijit. „Dacă vrei să salvezi pământul, atunci nu are rost să ataci restul omenirii, care se închină unui alt dumnezeu” a spus Chopra. Continue Reading »
Soulforce este o organizaţie activistă care promovează stilul de viaţă homosexual. Fondată de un pastor (Dr. Mel White) şi cu ajutorul altor pastori şi prelaţi (printre care şi Arhiepiscopul Anglican Desmond Tutu), sau familii tradiţionale care închid ochii la stilul de viaţă al homosexualilor, Soulfoce intră în dialog cu alte organizaţii, şcoli creştine de învăţământ superior, şi acum cu biserici, pentru a obţine de la acestea recunoaşterea că stilul de viaţă homosexual este condamnat pe baza unei explicaţii greşite a Bibliei. Dacă şcolile sau organizaţiile creştine refuză dialogul, atunci Soulforce apelează la ajutorul unor avocaţi pentru a găsi nod în papură organizaţiilor respective şi a le atrage în procese judiciare lungi şi costisitoare. Continue Reading »
Elina Das are 13 ani şi este fetiţa pastorului Motilal Das de la United Bethany Church din satul Laksmipur, districtul Fulbaria, la 120 km la nord de capital Bangladeshului.Sătenii erau nemulţumiţi de prezenţa sa şi lucrarea sa de predicare a Evangheliei aşa că cinci dintre ei, mai tineri, au pândit-o vinerea trecută pe Elina când ieşea de la şcoală şi au dus-o într-un grajd în care au violat-o pe rând timp de mai multe ore.Apoi au depus-o pe jumătate moartă în faţa casei familiei.
Unul dintre bărbaţi a fost arestat, altul este dat în urmărire, trei sunt încă necunoscuţi poliţiei.Într-o ţară predominant musulmană, justiţia se va face cu greu, de aceea pastorului şi familiei sale îi e frică să mai rămână în sat.
Să ne rugăm pentru familia lui, pentru Elina, şi pentru lucrarea Domnului din Bangladesh.Să ne rugăm şi ca justiţia să triumfe în cazul acesta şi-n altele asemănătoare.Ţara este pusă de ONU pe lista ţărilor care-s sub observaţie din cauza încălcării libertăţilor religioase.
La anul 1893, la Chicago se întâlneau peste 400 de preoţi şi lideri religioşi din diverse religii, în cadrul celui dintâi „Parlaiment of World Religions” (Parlament Mondial al Religiilor - PMR - a nu se confunda cu Partidul Muncitoresc Român care suferea şi ăsta de abureli asemănătoare). Printre cei invitaţi, o tânără stea a hinduismului, Swami Vivekananda. Printre creştinii prezenţi, aşa cum se aştepta la vremea aceea, o mulţime de reprezentanţi ai unui creştinism dogmatic care credea încă în mântuirea prin Christos, în existenţa raiului şi a iadului. Continue Reading »
Astăzi e 1 Mai şi-n SUA este Ziua Naţională de Rugăciune. Subiectul rugăciunilor este… rugăciunea! Una dintre cele mai uitate discipline spirituale, o activitate despre care s-a scris pe larg, despre care s-au făcut afirmaţii mari, dar care ne scapă mereu şi mereu. Continue Reading »
Rev. Bob Stumbles, Cancelarul Diocezei Anglicane din Harare, Zimbabwe a descris recent naţiunea sa ca „o naţiune într-un necaz îngrozitor şi care se află la marginea unui dezastru uman.” „Ţara trebuie să scape de violenţă, de secretul şi ascunderea rezultatelor alegerilor, de oprimare şi corupţie, şi să vinădreptatea, bucuria, pacea, compasiunea, cinstea, justiţia, democraţia şi eliberarea de frică şi nevoi” a mai spus Cancelarul.
Astfel, Duminică 27 Aprilie este desemnată ca o zi specială de rugăciune pentru Zimbabwe. Creştinii din lumea întreagă sunt încurajaţi să se roage pentru cele de mai sus şi pentru creştinii din Zimbabwe care sunt ameninţaţi cu genocidul. Site-ul Ekklesia care a postat ştirea mai spune: „Fie ca un continuu şi puternic flux de rugăciuni şi mijlociri să curgă către Domnul pentru toţi oamenii (din Zimbabwe) în această Zi a Rugăciunii, cerând intervenţia Sa divină în întreaga naţiune”.
Să-ţi aminteşti şi tu, cititorule şi să spui şi altora, poate şi bisericii cu care te închini Domnului. Mai ales că nu cu mult timp în urmă, strigam şi noi către Dumnezeu dintr-o ţară strivită de comunism, şi Dumnezeu ne-a ascultat!
Este cam rar să descoperi atâta sinceritate la o biserică! De obicei, ţi se promite mult… dar primeşti puţin! Cel puţin, cei cu biserica din poză, recunosc că servesc mâncare de tip fast-food: anostă, fără „proteine” duhovniceşti, lipsită de originalitate şi fără inspiraţie proaspătă, pregătită în grabă. Nici de la „clienţi” nu se aşteaptă prea multe: să vină şi să plece în grabă, să mănânce pe fugă fără să aibă pretenţii.
Şi acum, una auzită şi cu mari posibilităţi de a fi reală. Undeva în sudul SUA era o excelentă rotiserie, care servea cei mai delicioşi pui. Numele ei, „Church of God Rotisserie”. Întrebat dacă poate explica numele, unul dintre patroni răspunse că, acum 20 de ani clădirea rotiseriei era o biserică numită „Church of God”. Dar banii erau puţini şi membri au decis să-şi suplimenteze venituile deschizând o mică rotiserie la care să servească pui. Curând afacerea a devenit prosperă, cererea tot mai mare, şi „afacerea” avea nevoie de tot mai mult spaţiu. Cum biserica nu se înmulţea, membri rămaşi au decis să renunţe la biserică şi să aloce rotiseriei tot spaţiul bisericii, continuînd să vândă puii prăjiţi. Desigur, s-a păstrat numele! Trist, dar poate fi adevărat!
Pe-aici este sezonul unor showuri care captivează milioane de spectatori săptămână de săptămână. Printre acestea, „American Idol”, show de căutare de talente muzicale. Acum două seri au avut un program special numit „America Idol gives back” şi au fost mai multe ore de strângere de fonduri pentru copiii defavorizaţi din Africa dar şi din America. Am văzut încă o dată imagini de o mizerie şi sărăcie de nedescris, chiar şi aici, în SUA! Ba chiar că aici, în comparaţie cu luxul, mizeria pare şi mai grozavă decât în alte părţi. Deşi nu am donat nimic acolo, showul a fost încă un prilej de a-mi aminti despre cei pe care-i cunosc în viaţa mea şi-s mai nevoiaşi decât mine şi despre datoria mea de a ajuta. Continue Reading »
A apărut o biografie a papei Benedict al XVI-lea scrisă de Brennan Pursell. Cartea merită citită din mai multe motive, deși voi aminti doar unul: trebuie să cunoști cât de cât personalitățile care vor contribui la făurirea viitorului omenirii, indiferent că aceștia sunt președinți de state, premieri, dictatori, profesori, scriitori, etc. Personalitățile religioase merită din punctul de vedere al creștinului cu atât mai mult studiate! Pătrunzând în trecutul lor, poți avea o idee despre cum s-au format, cum au ajuns unde sunt, care le sunt crezurile, și poți avea habar în ce direcție vor merge și în viitor. Continue Reading »
Organizația fondată de Richard Wurmbrant, The Voice of the Martyrs oferă fiecărei persoane care va vizita China cu ocazia Jocurilor Olimpice din această varăși care dorește să ajute la răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu cinci biblii pe care să le ducă în China. Bibliile sunt în limba mandarină, spunea Todd Nettleton (director pentru Dezvoltare Media din cadrul VOM) când a dat un interviu lui Janet Folger, gazda showului Faith 2 Action. Dacă știți pe cineva care va merge în China și dorește să ducă Biblie, se pot obține mai multe informații de la telefonul 1-800-75-VOICE. Continue Reading »
În opinia mea, relațiile dintre membrii bisericii sunt la fel de importante ca și lucrarea sau misiunea bisericii. Dar, există vreo relație între comunitate și misiune?
Biserica este un trup, o comunitate. Trupul nu se formează doar pentru că cineva aruncă o pereche de mâini, două picioare, un cap, o gură, niște urechi în aceeași încăpere. Trupul spiritual nu se formează doar pentru că noi ședem împreună în aceeași adunare, cântăm aceleași cântări, și ascultăm predici săptămână după săptămână. Trupul nu se formează pentru că noi studiem Biblia împreună sau avem mese comune.
Trupul spiritual al comunității se formează când avem scopuri comune, când ne unește aceeași misiune. „Misiunea” de a duce Evanghelia la orice făptură, începând din casa noastră până la marginile pământului este gândul suprem al „Capului” nostru. Procesul de expansiune al Împărăției nu s-a sfârșit, Împărăția încă mai are teritorii necucerite. Și când toate mădularele ascultă de Cap, atunci trupul este unit într-un organism puternic.
Știu că o să te gândești la nevoia de a avea dragoste unii pentru alții, la părtășie și altele. Sunt bune, dar mi se par prea pasive în comparație cu Marea Trimitere.
Catedrala Sf. Marcu din Alexandria. Sursa: wikipedia
Nu, nu-i vorba despre creștini prăjiți! Deși câteodată unii ar trebui ținuți mai mult în foc, ca să se ardă mai multă zgură de pe ei! Dar, asta nu este treaba noastră să decidem, deoarece Ieremia l-a văzut ca olar pe Dumnezeu, și El știe mai bine cât „foc” avem nevoie fiecare dintre noi. Desigură că asta nu exclude nevoia ca noi să „înflăcărăm” în continu darurile puse de Domnul în noi (2 Timotei 1:6). Continue Reading »
La peste 100 de ani de la legea din 1905 care a făcut ilegale câteva ordine religioase și a confiscat proprietățile lor, președintele francez Sarkozy face o vizită la Vatican (20 Decembrie 2007) se întâlnește cu Papa Benedict at XVI-lea, primește titlul onorific de canon al bisericii Sf. Ioan Lateranul, și ține discursul acesta (pe care-l puteți asculta în franceză, e ușor de înțeles și dacă franceza vă este mai slăbuță), ocazie cu care vorbește despre creștinism, Franța și relația dintre aceste două categorii. Continue Reading »
Am citit AICI vestea, aproape fără să-mi cred ochilor! Petrică nu a fost chiar atât de în vârstă! Și nici nu știu să fi avut probleme de sănătate! Adică, nu mi-a spus. Oricum, doresc soției și familiei sale sincere condoleanțe și mângăierea lui Dumnezeu. Continue Reading »
Vorbeam cu un prieten despre Crăciun, cadouri și copii. Mi-a povestit că anul acesta a fost cel dintâi an în care copiii lui (are trei) și-au făcut cadouri unul altuia din banii lor. Au muncit și au economisit ca să-și poată face daruri de crăciun! Prietenului meu i s-a părut interesant să urmărească de aproape această dovadă a maturizării. Era ca și când ar fi văzut dintr-o dată țărmul, după o călătorie îndelungată. Acum nopțile nedormite din pruncia copiilor lui, grija în alegerea școlii, a cartierului în care să locuiască, mustrările sau chiar și pedepsele corporale, interdicțiile și îngăduințele, ajutorul oferit la rezolvarea problemelor, toate aceste lucruri inerente creșterii copiilor păreau că au meritat. Începeau să se contureze caractere ca acelea visate în timpul creșterii. Copiii au început să înțeleagă că e mai bine să dai decât să primești! Continue Reading »
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Alexius al II-lea
Câteodată, un om aflat într-o anumită poziție spirituală, indiferent de starea sa sau a organizației în care funcționează, are un cuvânt revelator care merită luat în considerare pentru că, vine din partea lui Dumnezeu. De exemplu, pe vremea Domnului Isus, marele preot Caiafa, proorocește după care Biblia explică proorocia sa prin poziția pe care o avea. Iata textul: Ioan 11:49-51 Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic; oare nu vă gândiți că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, și să nu piară tot neamul?” Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a proorocit că Isus avea să moară pentru neam. Continue Reading »
Articolele publicate pe PERSPECTIVE CRESTINE respectă Creative Commons License. Astfel, textele pot fi copiate, fără modificări şi nu în scop comercial, precizându-se obligatoriu sursa şi autorul. TDP.
