PERSPECTIVE CRESTINE

Am citit AICI vestea, aproape fără să-mi cred ochilor!  Petrică nu a fost chiar atât de în vârstă!  Și nici nu știu să fi avut probleme de sănătate!  Adică, nu mi-a spus.  Oricum, doresc soției și familiei sale sincere condoleanțe și mângăierea lui Dumnezeu. Continue Reading »

Tags: , amintiri, dugulescu

Vorbeam cu un prieten despre Crăciun, cadouri și copii.  Mi-a povestit că anul acesta a fost cel dintâi an în care copiii lui (are trei) și-au făcut cadouri unul altuia din banii lor.  Au muncit și au economisit ca să-și poată face daruri de crăciun!   Prietenului meu i s-a părut interesant să urmărească de aproape această dovadă a maturizării.  Era ca și când ar fi văzut dintr-o dată țărmul, după o călătorie îndelungată.  Acum nopțile nedormite din pruncia copiilor lui, grija în alegerea școlii, a cartierului în care să locuiască, mustrările sau chiar și pedepsele corporale, interdicțiile și îngăduințele, ajutorul oferit la rezolvarea problemelor, toate aceste lucruri inerente creșterii copiilor păreau că au meritat.  Începeau să se contureze caractere ca acelea visate în timpul creșterii.  Copiii au început să înțeleagă că e mai bine să dai decât să primești! Continue Reading »

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Alexius al II-lea

Câteodată, un om aflat într-o anumită poziție spirituală, indiferent de starea sa sau a organizației în care funcționează, are un cuvânt revelator care merită luat în considerare pentru că, vine din partea lui Dumnezeu. De exemplu, pe vremea Domnului Isus, marele preot Caiafa, proorocește după care Biblia explică proorocia sa prin poziția pe care o avea. Iata textul: Ioan 11:49-51 Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic; oare nu vă gândiți că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, și să nu piară tot neamul?” Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a proorocit că Isus avea să moară pentru neam. Continue Reading »

Noi avem tendinţa de a ne uita mereu la mega-bisericile din vecini sau din atenţia opiniei publice!  Ce fonduri au ei!  Ce posibilităţi!  Cît personal!  Dar corul!  Orchestra!  Şi clădirile!  Ce har să ai o asemenea biserică mare!  Ce viaţă vibrantă!  Ce activităţi!  Ce şcoală duminicală!  Ba chiar şi şcoală elemenară, sau liceu, sau, de ce nu, facultate!  Cum zicea odată cineva: „Biserica X este cea mai biserică biserică din judeţ!” Continue Reading »

Anul trecut, conferinţa asupra AIDS/HIVde la Saddleback Church (mega-biserica păstorită de Rick Warren, autorul cărţii Viaţa condusă de Scopuri şi alte titluri) a avut ca invitat pe candidatul democrat la preşedinţia USA, Barak Obama.  Invitarea acestuia a atras critici asupra lui Warren, în special din partea evanghelicilor.  Obama nu este sigur dacă este „creştin evanghelic” (http://www.suntimes.com/news/falsani/217455,CST-NWS-fals19.article ) şi denominaţia căreia îi aparţine (United Church of Christ) este printre denominaţiile mai liberale din America. Continue Reading »

Nu întotdeauna se sfârșesc lucrurile ca-n clipul din postul precedent cu păstorul bătut. Eu cunosc o istorie cu un rezultat diferit. O cunosc bine pentru că am fost unul dintre personajele căreia i s-a atribuit un rol în ea.

Nu mai țin minte anul, dar știu că a fost fie în anul în care s-a inaugurat noua clădire a Bisericii Penticostale Elim din Timișoara, fie anul următor. Păstor era pe atunci fratele Tudorică Codreanu. Pe vremea aceea se țineau evanghelizări prin adunările evanghelice cu ocazia unor sărbători (Crăciun sau Paște) precum și de alte ocazii, precum Anul Nou. La Elim am fost invitat ca predicator la seri de evanghelizare în câțiva ani consecutivi. Anul despre care vorbesc are loc evanghelizarea care prilejuiește povestirea mea de mai jos. Continue Reading »

Imagine: Kali

Duminică Biserica s-a rugat pentru membrii ei persecutați în lumea întreagă.  Am făcut-o și noi în adunarea noastră.  S-au amintit țări precum China, Pakistan, Arabia Saudită, Somalia, Nigeria, Egipt, Iran, Vietnam, Corea de Nord, și altele.  Nu a amintit nimeni India.  Nu știu de ce, dar nu mi se pare să fi auzit numele acestei țări.  Ori nu și-a adus nimeni aminte ori am avut impresia că India este o țară în care creștinii nu sunt prigoniți. Continue Reading »

Recent au apărut tot felul de știri care spuneau că membrilor delegațiilor sportive care vor participa la JO din 2008 din China li se va interzice ducerea de Biblii și altă literatură religioasă cu ei în țara comunistă. Recent, Liu Jian Chao care este un purtător de cuvânt al ministerului de externe a fost întrebat de reporteri cu privire la zvonuri, și el a infirmat zvonurile, spunând că în China există libertate a religiei și că desigur sportivii din alte țări vor putea duce cu ei literatură religioasă. Continue Reading »

Un comitet al Senatului SUA a început investigarea a 6 organizaţii creştine pentru a posibile deturnări de fonduri în favoarea liderilor acestora, care sunt faimoşi pentru stilul de viaţă opulent pe care-l etalează. Cele 6 organizaţii puse sub microscop de către senatorul republican din Iowa Chuck Grassley, sunt conduse de următorii predicatori: Benny Hinn, Joyce Meyer, Paula White, Creflo Dollar, Ken Copeland şi Eddie Long. Acestora li s-a cerut să prezinte situaţii financiare complete ale organizaţiilor lor care au fost înregistrate ca „biserici” dar funcţionează ca organizaţii misionare. Sursa: http://www.christianitytoday.com/ct/2007/novemberweb-only/145-22.0.html Continue Reading »

Mi-am amintit astăzi împreună cu un prieten din Canada despre expresii auzite prin biserici, mai ales la rugăciune, dar şi pe la amvoane sau Adunări Generale. Când copiii spun trăznăi, mai înţelegem… dar când o fac adulţii… O să vă împărtăşesc câteva, pentru luare la cunoştinţă şi divertisment.

„Fraţilor, să nu vă mai plângeţi atâta de căldură! Mai bine pregătiţi-vă pentru când vom ajunge în iad, pentru că acolo temperaturile-s de mii de grade Celsius!” (într-o adunare din Florida, prin anii 1990 - nici nu aşa de demult!)

Plângerile unui frate la o adunare generală a unei adunări din Australia. Fratele cu pricina protesta împotriva obiceiurilor doamnelor din biserică de a-şi depila picioarele: „Fraţilor, să vă spun drept, eu personal m-am săturat să mai văd atâtea picioare catifelate!”

O rugăciune a unuia: „Doamne, ai milă de mine că mă chinui amarnic, mi-o ajuns piatra pe uretră şi mă doare ca pe o femeie în durerile naşterii!”

O rugăciune a altuia: „Doamne, ai milă de toţi, de oile şi oiţele Tale, şi de mine, berbecuţul Tău!”

O rugăciune al altuia, după ce înaintea lui într-o biserică din California, se rugase un tânăr îmbrăcat elegant, într-un costum alb, cu cămaşă şi cravată albe, cu pantofi albi, şi-ntr-o exprimare aleasă: „Doamne, nu cumva să crezi că cel ce s-a rugat înaintea mea e vreun doctor sau un injiner Doamne, că-i doar băiatul lui „cutare”, ţiganul!”

Mărturisirea unui de prin Oregon, care avea acasă o afacere de îngrijit bătrâni: „Mulţumesc Domnului că deşi mi-au murit trei bătrâni, mi-or mai rămas două bătrâne: cu una îmi plătesc datoriile şi cu alta trăiesc!”

Sursa foto: AP/Emilio Morenatti

De-acum se ştie că în California incendiul care a devastat sute de mii de hectare de padure şi stepă, a ars mii de case, a făcut victime umane şi a distrus visuri, speranţe şi vieţi, a fost pornit intenţionat concomitent cu momentul începerii vânturilor din Santa Ana. Se caută răufăcătorii. Incendiul nu se datorează încălzirii globale (care e o poveste de adormit copiii; uite asta daca te interesează faptele ; dacă nu te interesează, rămâi la filmul lui Gore). Dimpotrivă, dacă cei de la mediu ar fi permis curăţarea pământurilor de resturile vegetale, nu ar fi existat atâta combustibil! Din nefericire, dacă aduni iarba şi arbuştii uscaţi de pe lângă casa ta, în California eşti dus la închisoare! „Mediul trebuie protejat cu toate gunoaiele sale!” este lozinca zilei. Mai anii trecuţi cei de la departamentul pădurilor aveau voie să pornească incendii controlate, menite să ardă resturile vegetale periculoase. Acum asta este interzis. Continue Reading »

Precizare: articolul acesta nu doreşte să facă un studiu exhaustiv al teologiei banilor.  Am pornit discuţia aceasta din cu totul alte motive, şi cu puţină răbdare, ajungem şi la subiect!

Biblia vorbeşte foarte mult despre bani şi despre averi.  De fapt, vorbeşte despre bani mai mult decât vorbeşte despre… dragoste!  Forţa de atracţie a banilor este atât de mare şi ceea ce facem noi, creştinii cu ei şi vizavi de ei denotă ce credem noi despre Dumnezeu.  De când banii au înlocuit ca mijloc de schimb al mărfurilor trocul, prezenţa lor a dominat lumea.  Banii au un puternic magnetism, şi iubirea lor este acuzată de cauza tuturor relelor din lume (1 Tim 6:10 Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor).   Deşi se crede că puterea  este mai atractivă şi mai căutată decât banul, majoritatea fenomenelor sociale, politice şi chiar culturale se învârt în jurul şi din cauza banilor.  În definitiv, chiar şi puterea este căutată tot prin prisma avantajelor materiale ce decurg din putere. Continue Reading »

Ce înseamnă să ai un păstor intreprinzător!  În anul 2005, Marty Baker, pastor al bisericii Stevens Lake Church din Augusta, Georgia, a instalat în holul bisericii sale o maşină pe care ei o numesc ATM  sau Automatic Thithing Machine, adică un aparat care citeşte Credit Cards şi alte carduri bancare (iniţial, în limbaj bancar ATM înseamnă Automatic Teller Machine, sau bancomate, aparate unde poţi scoate bani lichizi de pe carduri bancare).  Marty Baker a realizat că o mulţime de americani nu mai folosesc cash (bani lichizi) nici cecuri ci cardurile.  „Trebuie şi ei să-şi plătească zeciuielile, nu-i aşa?” şi-a zis el. 

Ceea ce a pornit doar ca un experiment a dat rezultate: în primul an după instalare, ATM-ul a adus donaţii în valoare de peste 100 mii dolari, în anul  al doilea, peste 200 mii dolari.  Asta reprezenta peste 25% din venitul total anual al bisericii, care şi el a crescut cu 18%. 

Păstorul intreprinzător a dus ideea mai departe: a deschis o companie pentru profit, care instalează şi întreţine (contra cost desigur) astfel de aparate în holurile altor biserici.  Sunt deja 25 de biserici care au astfel de aparate în holurile clădirii lor.   Membrii ai bisericilor care ar fi donat bani şi nu o făceau pentru că veneau la biserică fără bani sau cecuri, acum pot dona fără probleme.  Banii nu mai merg la casierul bisericii, ci intră direct în contul bancar al adunării.  Aparatul eliberează de asemenea la fiecare tranzacţie o chitanţă care poate fi folosită pentru a dovedi donaţia în faţa organului federal care colectează taxele (se ştie că în SUA banii donaţi organizaţiilor caritabile sunt scutiţi de taxe).

Cred că este o idee bună!  Poate s-ar putea introduce şi-n România?  La oraşe?  Nu ştiu!  Sunt curios dacă va încerca cineva şi când!  Până atunci, se primesc zeciuielile în bani, produse agricole şi-n ce poate şi are omul disponibil.  Dacă darul e dat din inimă şi cu bucurie, e primit, nu-i aşa?

Cum să te pregăteşti pentru a ţi se spune adevărul în dragoste!

Festivalul Speranţei ţinut recent de Franklin Graham în Ecuador a atras peste 186 de mii de oameni. Este cea mai mare strângere de oameni la un eveniment creştin. Anul trecut s-a stabilit un record în oraşul capitală al Ecuadorului, în Quito. Au participat 140 de mii de oameni. Anul acesta Festivalul s-a ţinut în Guayaquil, un oraş-port în vestul ţării.

În ultima seară, peste 16 mii de oameni au răspuns invitaţiei la pocăinţă şi mântuire. Succesul lui Franklin Graham se datorează şi faptului că el reuşeşte să unească vorbele cu faptele. „Samaritan´s Purse”, organizaţia sa de caritate a împărţit peste 90 de mii de tradiţionale „cutii de pantofi” pline cu cadouri pentru copiii săraci din Ecuador. Pentru unii dintre copii, acesta a fost primul cadou primit vreodată în viaţa lor! „Samaritan´s Purse” construieşte de asemenea 100 de case pentru victimele erupţiei vulcanului Tungurahua, hrăneşte zilnic 1500 de copii şi a acordat asistenţă medicală la peste 50 de mii de ecuadorieni.

Intre timp, Billy Graham continuă să se refacă la un spital din Virginia, după hemoragia intestinală de săptămâna trecută. Deşi nu se ştie când va fi lăsat acasă, medicii spun că recuperarea evanghelistului în vârstă de 88 de ani decurge într-un ritm satisfăcător.

Din când în când, în biserică, apare câte un zgomot inedit, puternic. Suntem la timpul de rugăciune. (Aproape) toţi suntem cu ochii închişi şi ori ne rugăm, ori ascultăm la rugăciunea altora. Păstor grijuliu ce sunt, mai deschid ochii să văd dacă nu s-a întâmplat ceva care ar necesita intervenţia mea.

Îmi aduc aminte că în tinereţe, păstorul nostru m-a interpelat într-o zi după serviciul de dimineaţa şi m-a întrebat de ce am deschis ochii şi m-am uitat în jur la rugăciune. Mie mi-a fost ruşine şi mi-am cerut scuze, am promis că nu voi mai face. Apoi, l-am întrebat pe păstor cu nonşalanţă, de unde ştie că eu am deschis ochii? Şi mi-a spus că şi el i-a deschis, dar ca păstor, are dreptul s-o facă, aşa pentru a supraveghea turma! Am reţinut asta!

Zic deci, mă mai uit la rugăciune. Şi ce văd? N-o să vă spun tot ce văd, doar aşa, câteva chestii, ca să iscăm poate o discuţie pe tema asta! Unii se roagă încruntaţi. De ce ne încruntăm la rugăciune? Nu ar trebui ca momentul acesta să fie momentul cel mai destins al vieţii noastre? Doar ne aflăm în prezenţa Tatălui! Aici, orice griji am fi avut înainte (acum vorbesc ca şi când NU am fi tot timpul în prezenţa Lui! Dar noi ŞTIM că El nu ne părăseşte niciodată, pentru că aşa a promis, şi El se ţine de cuvânt, nu-i aşa?) dispar şi putem fi calmi, liniştiţi. Noi alegem să ne încruntăm.
OK. O să-mi ziceţi că ne încruntăm pentru că ne concentrăm. Am văzut că unii, la examen, în timp ce scriu scot un colţ de limbă. Din cauza concentrării. De ce nu scoatem limba la rugăciune, dacă suntem concentraţi? Alţii, tot la examene îşi muşcă buzele. Alţii transpiră abundent. Alţii (dacă pot) trag cu coada ochiului la lucrarea vecinului, ca să copieze. De ce nu ne muşcăm buza, de ce nu transpirăm la rugăciune? De ce nu copiem rugăciunea celui dinaintea noastră (a celui care urmează după noi, n-o putem copia, nu-i aşa)? De ce nu ne scărpinăm vârtos în ceafă sau oriunde în altă parte, între urechi? Alţii se bat cu capul de masă.. de ce nu ne…

De ce ne încruntăm la rugăciune? De câte ori vorbim cu soţul/soţia/prietenul/prietena ne încruntăm? Sau numai când vorbim cu Domnul o facem? De ce? Înţeleg să plângi sau să zâmbeşti la rugăciune, sau să ai faţa calmă… dar de ce să te rogi încruntat?
Dar de ce ne rugăm cu ochii închişi? Cineva mi-a spus că tot din cauza că suntem concentraţi, atenţi. Dar de ce nu conducem maşina cu ochii închişi? Ce, când suntem la volan, nu suntem atenţi? Dar când mergem pe trotuar? De ce nu mergem cu ochii închişi? A! ca să nu ne lovim de oameni! Am înţeles. De Dumnezeu, care este DUH nu ni-e frică că ne… ciocnim? Păi eu mă rog adesea cu ochii deschişi şi am descoperit că atunci când o fac am nu mai multe distracţii ci mai multe motive de mulţumire!

Şi de ce stăm în genunchi la rugăciune? Din umilinţă, ar zice cineva. Din reverenţă, ar zice altcineva. Dar atunci, de ce nu alegem poziţia cea mai umilită şi reverentă, adică de ce nu ne rugăm proşternuţi cu faţa la pământ? Dacă tot ne umilim, de ce-o facem pe jumătate? De ce nu mergem „până la capăt”?

Şi de ce ne rugăm cu mâinile împreunate? De ce nu le ţinem în buzunar? Aha! Vorbim cu Dumnezeu şi nu ar fi „civilizat” să vorbim cu mâinile în buzunar. Ce, cu directoru´ de la fabrică vorbim cu mâinile în buzunar? Păi, nu! Atunci? Dar ce, cu directoru´ de la fabrică vorbim cu mâinile împreunate, la piept?

De ce nu ridicăm mâinile la rugăciune? Cei din vechime o făceau frecvent! Poate nu ar fi rău să încercăm şi noi! Nu, să nu începem s-o facem în adunare, doamne fereşte! Că s-ar poticni cineva sau cineva ar crede că ne-am pierdut minţile, sau am devenit carismatici! Dar aşa, când ne rugăm singuri, în cămăruţa noastră… acolo unde nu ne vede nimeni!? Cum, NU ne rugăm acasă, în cămăruţă? Dar de ce ne rugăm atunci la adunare? De ce nu suntem consecvenţi: nu ne rugăm nici acasă, nici la adunare! Nu ne rugăm deloc, niciodată!
Păi, vin examenele, vine operaţia aia, o să-mi zici tu. Mai avem nevoie câteodată şi de Domnul. De cele mai multe ori, ne descurcăm singuri… dar când trebe să umblăm pe apă… mai bine să fim siguri. Da, la operaţie, mergem la doctorul cel mai bun cu mâna cea mai sigură şi cu cea mai mare experienţă. 99% ne încredem în doctor, dar nu se ştie niciodată! 1% acela care a mai rămas, ne poate da peste cap! Nu se zice că buturuga mică… aşa că pentru acel 1% apelăm la Dumnezeu. De-aia ne rugăm la biserică! Să nu pierdem de tot legătura cu Domnul. Să nu uite de noi! Şi, să ne vadă fraţii cât suntem de religioşi! De-aia ne rugăm la biserică!

Îţi aduce aminte de tipul acela, care a venit la biserică şi a îngenunchiat şi s-a rugat astfel: Doamne, nu te-am deranjat deloc timp de 30 de ani, dar mâine o să fiu operat la inimă, şi dacă mă scapi din asta cu viaţă, îţi promit că nu o să te mai deranjez încă 30 de ani!

La rugăciune! Câte întrebări! Poate, îndrăzniţi vreun răspuns, aşa ca să „strike a conversation”? Acum mă duc să mă îmbrac, că plec la adunare… să mă rog! Nu, nu o să fiu încruntat! Şi o să ridic mâinile! Şi o să zâmbesc în faţa Domnului că-s bucuros că El e al meu şi că eu sunt al Lui! Aleluia!

Matei 16:6  Isus le-a zis: „Luaţi seama şi păziţi-vă de aluatul Fariseilor…

Cine-s fariseii?  Pe vremea lui Isus erau o clasă de oameni religioşi care pretindea că sunt separaţi de lume în vederea unei trăiri religioase curate ( în ebraică înseamnă separat).  Dealungul timpului Fariseii au incorporat pe lângă dimensiunea lor religioasă şi aspecte politice, sociale, juridice şi de guvernământ.  Fariseii erau educaţi în teologia ebraică, erau de obicei rabini, aveau şcoli de ucenici, erau înstăriţi şi alcătuiau o castă nobiliară.

Noul Testament ni-i prezintă pe farisei în continuă opoziţie cu Christos.  Ei sunt făţarnici, obraznici, mândri, se auto-îndreptăţesc, sunt inflexibili, legalişti, aroganţi.  Obsedaţi de Legea lui Moise, fariseii credeau că EI pot face ceva pentru a fi justificaţi (drepţi) înaintea lui Dumnezeu.  Accentul era pus pe EU (vezi întâmplarea cu păcătosul şi farieul la rugăciune, din Luca 18:10-14 „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.  Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.” se ruga Fariseul).

Fariseii au devenit astfel epitomul auto-îndreptăţirii, a auto-justificării înaintea lui Dumnezeu.  Aceentul era pus mereu pe SINE, pe EU.  Astăzi nu se cheamă nimeni „fariseu”.  Este un peiorativ ocolit şi de cei mai legalişti dintre religioşii vremii.  Este o jignire să faci pe cineva fariseu!  Cu toate acestea, mare parte din învăţăturile iudaismului modern îşi are originea în gândirea fariseică.

Acum, întrebarea mea este, când devine cineva fariseu?  Când se potriveşte tiparului prezentat nouă de Evanghelii?  Eu cred că de câte ori limităm sau obligăm pe Dumnezeu prin ceea ce facem noi şi credem că El nu poate să lucreze din cauza a ceva ce am făcut sau nu am făcut eu, suntem în pericol de a deveni farisei.  Singura lucrare pe care o cere Domnul de la noi, este să credem!  Restul izvoreşte din credinţă şi este susţinut de credinţă.  Faptele ce decurg din credinţa noastră sunt energizate de credinţă şi duc la credinţă.  Dar ele nu obţin favoruri de la Domnul.

Isus poate fi obstrucţionat de lipsa noastră de credinţă (ca pe vremea când s-a întors în comuna natală şi acolo nu a putut face multe minuni din cauza necredinţei lor… deşi eu nu cred că NU A PUTUT ci NU A VRUT, stabilind astfel principiul că Domnul răspunde favorabil la credinţă.  Credinţa este punctul de contact dintre om şi Dumnezeu.  Dumnezeu dă omului o măsură de credinţă ca omul să poată prin credinţă să se apropie de Dumnezeu), sau poate fi „motivat” de prezenţa credinţei (Matei 15:28  Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.”).

Dar a face ceva, pentru a-L obliga pe Dumnezeu ca să reacţioneze la ceea ce tu faci într-un anume fel… asta este fariseism!
- Dă bani lui Dumnezeu ca El să îţi dea înapoi!
- Posteşte 2-3 zile ca să obligi astfel pe Domnul să-ţi asculte rugăciunea!
- Vezi dacă nu ai venit regulat la adunare?  Domnul te-a pedepsit!
- Hai să ne rugăm acum înainte de călătoria asta ca să nu ni se întâmple vreu rău (de obicei nu ne rugăm într-o zi „obişnuită”, dar acum e o zi specială!  Pornim într-o călătorie lungă şi periculoasă!  Trebuie măsuri sporite de precauţie divină!  Să-i aducem aminte lui Dumnezeu că suntem şi noi pe-aicea!).

Oare câte lucruri FACEM ca să obţinem ceva în schimb de la Domnul?  Ca să-L obligăm?  Astea-s lucruri care au EUL la mijloc: ce pot face EU ca să obţin ceva de la Domnul.  Este fariseism.  Întrebarea unui fariseu care se pocăieşte de faptele şi concepţiile sale este: „Doamne, CE VREI TU ca să fac acuma? (Fapte 9:6).  Dragostea lui Dumnezeu rămâne astfel nemeritată, harul Său rămâne mereu… HAR!

Tu ce părere ai?

Thomas E. Trask, superintendetul asociaţiei de biserici penticostale Assemblies of God (AG) se retrage din funcţia sa şi cu ocazia celui de-al 52-lea Consiliu General al AG ţinut anul acesta la Indianapolis, a spus următoarele, în ultima sa predică în calitate de superintendent: “Multe biserici americane ne oferă azi o religie nouă care nu garantează nici un iad şi nu cere nici o sfinţenie.  Este un creştinism olog, fără coloană vertebrală care nu confruntă păcatul de teama de a nu fi considerat prea intransingent.  Este o evanghelie impotentă care spune oamenilor că orice merge.”

Trask a implorat pe cei prezenţi la adunare să nu lase acest tip de creştinism să se strecoare în bisericile AG.  “Fie ca (acest fel de creştinism) să nu invadeze niciodată AG!” a încheiat Trask, care în timpul administraţiei sale a fost recunoscut pentru pasiunea sa pentru sufletele pierdute.  El a crezut dintotdeauna că AG are responsabilitatea de a aduce Evanghelia la milioanele care nu-l cunosc pe Christos.

“Preocuparea noastră nu este de a-i face pe păcătoşi să arate mai bine, de a-i face să se simtă confortabil” a mai amintit Trask penticostalilor, spunându-le că mulţimile L-au urmat pe Isus în pofida faptului că El le-a confruntat cu privire la păcat.  Biserica va continua să fie anemică şi fără putere până când amvonul va deveni o voce constantă împotriva răului.

Dupa Trask, cinci lucruri sunt vinovate de colapsul moral al Americii:  în primul rând, o etică de situaţie, în care absolutul biblic este respins chiar şi de către unele biserici.  Apoi este seducţia culturală datorită căreia s-a sters diferenţa între rolul sexelor în familie şi societate, s-a admis “căsătoria” între oameni de acelaşi sex şi s-a admis coabitarea în afara legamântului căsătoriei.  “Sodoma şi Gomora au fost distruse pentru astfel de păcate” a adăugat Trask.

Al treilea vinovat este complacerea.  Scripturile sunt privite ca fiind demodate în ceea ce priveşte părerea despre avort, băutură şi divorţ.  Al patrulea vinovat este mântuirea inclusivă conform căreia toată lumea merge la ceruri.  Trask a amintit participanţilor la conferinţă că Dumnezeu ne va trage la răspundere pentru teologia care mulţumescte pe păcătos în timp ce el continua să meargă spre iad.  Ultimul lucru amintit de Trask a fost nevoia de a deveni încă o dată un popor pasionat dupa Domnul, după o Evanghelie autentică şi vestitori ai acesteia plini de Duhul Sfânt.

Personal subscriu la ceea ce a spus Thomas E. Trask, până duminică preşedintele denominaţiei care are peste 3 milioane de membri în SUA şi apropae 60 de milioane în luma întreagă.

A doua rundă de convorbiri între teologi adventişti de ziua a şaptea şi teologi reprezentând World Evangelical Alliance (WEA) s-au încheiat recent la Andrews University din Berrien Springs, Statul Michigan. În urma întâlnirii se aşteaptă ca în următoarele luni participanţii să semneze o declaraţie comună care să identifice scopuri comune şi să comunice rezultatele discuţiilor purtate până acum.

Prima rundă de convorbiri a avut loc în 2006 în Praga şi convorbirile recente au mers pe linia recomandărilor întâlnirii din 2006. Scopul principal al discuţiilor este de a elimina prejudecăţile dintre evanghelici şi adventişti. De asemenea, adventiştii au folosit ocazia de a îşi explica teologia pentru a evita pe viitor părerile izvorâte din terţe surse.

Adventiştii au căzut de acord cu declaraţia de credinţă a evanghelicilor care declară că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, care declară credinţa în Trinitate, în persoana şi lucrarea mântuitoare a Domnului Isus Christos, în justificarea prin credinţă, în rugăciune, pocăinţă, sfinţire şi a doua venire a lui Christos.

Puncte discordante s-au datorat crediţei adventiştilor cu privire la judecata de dinainte de a doua venire, locul lui Ellen G. White (a cărei scrieri a iniţiat şi inspirat mişcarea adventistă) şi rolul zilei de sabat. Concluzia a fost că în lucrurile în care se crede la fel, adventiştii şi WEA pot coopera.

WEA se laudă cu 420 milioane de membrii în diverse denominaţii răspândite în peste 120 de ţări, adventiştii se mândresc cu 15 milioane de membri în peste 200 de ţări.

Referitor la postul cum ne imbracam pentru biserica:
eu cred ca de cite ori ne aplecam asupra Bibliei pentru a o intelege, trebuie sa tinem cont de faptul ca ea s-a adresat IN PRIMUL RIND unor oameni reali, care au trait intr-o anumita cultura, cu anumite obiceiuri, care au avut lucruri cunoscute, foloseau o anumita limba, aveau zicalele lor, etc.  Unele dintre toate acestea nu mai au corespondent in culturile in care traim noi, altele mai au.  De asemenea, trebuie sa consideram ca desi Biblia a vorbit unor oameni de alta data, NE VORBESTE SI NOUA, deoarece in ea este scris TOT ce priveste viata si evlavia, cum zicea Petru (2 Petru 1:3).  Apoi, trebuie sa citim fiecare pasaj in context, adica nu-i voie sa scoatem un verset din pasajul mai larg in care este, dar nici din conceptia generala a Scripturilor. Continue Reading »