PERSPECTIVE CRESTINE

Titlul e o întrebare, fără semnul de întrebare după ea! Cum ne îmbrăcăm pentru biserică? Păi asta depinde de o mulţime de factori. Când eram în ţară mergeam la biserică îmbrăcaţi (bărbaţii) în costume faine, cămaşă şi cravată, pantofii de duminca în picioare. Duminica şi mâncarea era „de duminica”: adică, supă de ceva carne, friptură cu pireu de cartofi, sarmale, prăjitură. Îmi amintesc că odată, când eram cam de 18 ani, am rămas până mai târziu la adunare (nu locuiam departe) şi acolo am văzut un frate care a răams şi el mai la urmă. Era necunoscut. L-am întrebat de unde e, ce treabă are prin oraş, mi-a spus că de la ţară şi-şi vizitează sora la spitalul judeţean. Dar vizita e de la două la patru şi că până atunci aşteaptă… I-am spus că o să închid adunarea şi că îl invit la noi acasă să mănânce un blid de zeamă, şi apoi se poate duce la spital. Continue Reading »

Urmărim de un timp încoace frământările din sânul uneia dintre cele mai liberale denominaţii creştine, Biserica Episcopală.  Este acea denominaţie care a admis în August 2003 primul episcop homosexual (Rev. Gene Robinson, episcop al statului New Hampshire) şi care de atunci încoace a experimentat desprinderea a zeci de biserici locale şi preoţi din sânul ei.

Ieri (30 iulie)  au început în Bedford, Texas lucrările grupului The Anglican Communion Network, grupare formată din peste 80 de lideri Anglicani ortodocşi care-s nemulţumiţi cu direcţia în care a pornit denominaţia căreia îi erau afiliaţi (Biserica Episcopală este ramura americană a Bisericii Anglicane). Continue Reading »

Sacrificul ne inspiră pe toţi.  Oameni care au murit pentru o idee, pentru o credinţă, pentru patrie, pentru familiile lor, pentru un prieten, pentru un străin.  Oameni care au renunţat la un rinichi ca să le trăiască o rudenie sau un prieten sau, chiar şi un necunoscut.  Oameni care au renunţat la un braţ sau un mădular punându-l în calea unei primejdii care ameninţa viaţa vreunui prieten.

Uneori sacrificul vine cu serviciul pe care-l ai.  Un agent care păzeşte viaţa unui preşedinte trebuie să se arunce în calea glonţului ucigaş pentru a salva viaţa preşedintelui.  Alteori, sacrificul e izvorât din dragoste.  Un părinte va sacrifica aproape orice pentru viaţa copilului său.  Mai rar, un copil va sacrifica pentru un părinte.   Apoi avem sacrificul ca datorie.  Un soldat care s-a înscris la oaste şi care îşi dă viaţa pe câmpul de luptă.  Alteori sacrificiul este cerut de credinţa noastră.  Sau ideea la care am aderat.

Aseară, la biserica pe care o păstoresc am făcut o strângere de ajutor financiar pentru o persoană aflată la ananghie.  S-a strâns o frumoasă sumă de bani, deşi au fost mai puţini la biserică.  După ce s-a sfârşir serviciul, a fugit la mine un băiat de vreo 16-17 ani, şi m-a întrebat dacă se mai acceptă donaţii pentru scopul amintit.  I-am spus că da.  El mi-a spus că a lucrat ceva săptămâna trecută ( e în vacanţa de vară) şi că tocmai a fost plătit.  Apoi, a scos din buzunar 3 bancnote de câte $20 fiecare, le-a cântărit o clipă în mână, a luat două bancnote şi mi le-a dat, păstrându-şi pentru sine cealaltă bancnotă.  I-am spus că dacă doar $60 are, poate e suficient să doneze numai $20.  El mi-a spus că el locuieşte cu părinţii şi că ei se îngrijesc de nevoile lui oricum.  Şi că probabil cei pentru care s-a făcut strângerea de ajutoare au mai multă nevoie decât el…

Mi-au dat lacrimile.  Eram martorul unui sacrificiu.  Nu, nu era un sacrificiu suprem, ca o moarte, de exemplu!  Dar, ţi-a trecut vreodată prin minte că s-ar putea să fie mai uşor să sacrifici o dată pentru totdeauna (ca prin moarte, de exemplu) decât să sacrifici mereu, în timp ce trăieşti?  Adică, e mai uşor să mori decât să trăieşti sacrificiul zilnic?  Să iei de la tine pentru a da altuia?  Şi să faci asta ca un stil de viaţă?

Mâine, tânărul va merge probabil la o cofetărie, şi va scoate bancnota de $20 să-şi cumpere o cafea sau un suc… Şi-şi va aminti că a muncit pentru $60 dar că a donat unui nevoiaş ceilalţi $40!  Şi se va simţi bine!  Căci, atunci când mori sacrificând, s-ar putea ca tu să nu mai ştii despre rezultatul sacrificiului, sau chiar să nu ţi se răsplătească… dar când trăieşti, satisfacţia că ai făcut ceea ce trebuia, că ai fericit pe cineva este răsplata ta, şi eu nu văd nimic rău în a fi satisfăcut că ai făcut ceea ce trebuia!

1. Când eram copil, am fost obligat să mă spăl şi am dezvoltat ură faţă de spălat
2. Cei ce se spală sunt ipocriţi - ei se cred mai curaţi decât ceilalţi oameni!
3. Există atâtea tipuri de săpun!  Nu mă pot decide care-i mai bun!
4. Am obişnuit să mă spăl, dar spălatul a devenit plictisitor, şi am renunţat!
5. Mă spăl doar la ocazii speciale: la crăciun şi la paşte
6. Nici unul dintre prietenii mei nu se spală
7. O să încep să mă spăl când o să fiu mai bătrân şi mai murdar
8. Nu am timp pentru spălat
9. Baia nu-i destul de caldă iarna, sau destul de rece vara
10. Cei ce fabrică săpunul, o fac doar pentru bani!

Scrise de un păstor plictisit de scuzele unora care nu mai vin la biserică.

Festivalul Omaha Heartland din capitala statului Nebraska, sponsorizat de cunoscutul evanghelist american de origine argentiniană a atras zilele astea peste 100 de mii de oameni din împrejurimile Omahei.  Peste 275 de biserici din zonă au participat la evenimentul care s-a ţinut în aer liber şi s-a încheiat duminica trecută.  Palau a spus despre festival: „A fost o sărbătoare glorioasă.  Cooperarea şi unitatea dintre biserici, oficilaităţi ale oraşului, lideri civici şi oameni de afacere a fost spectaculoasă.  Suntem încrezători că, prin harul lui Dumnezeu, spiritul de unitate şi de scop care s-a născut din festival va continua în Heartland în anii următori”.

Participarea la festival a fost gratuită şi sponsorii au contribuit cu apropae două milioane de dolari la cheltuieli şi cu peste doi ani de planificare şi organizare.

Luis Palau este privit de către mulţi creştini ca a fi asemănător lui Billy Graham din multe puncte de vedere.  Chiar dacă Franklin Graham continuă la cârma BGEA (Billy Graham Evangelistic Association) şi este succesorul tatălui său, Luis Palau este un evanghelsit de mare succes care în cei peste 55 de ani de predicare a Evangheliei a dus vestea bună la milioane şi milioane de oameni de pe toate continentele; Luis Palau este astfel considerat adevăratul continuator al evanghelismului de tip Billy Graham.

Biserica din Los Angeles a ajuns să ofere o sumă exorbitantă celor aproximativ 500 de persoane care au reclamat că au fost abuzate de preoţi din parohie. Cardinalul Roger Mahoney a spus că biserica va fi obligată să-şi vândă din proprietăţi pentru a plăti cele peste 660 milioane de dolari. Suma aceasta este un record al compensaţiilor făcute din 2002 încoace, de când a erupt scandalul abuzurilor sexuale.

Biserica Catolică din SUA a plătit cu începere din 1950 peste 2 miliarde de dolari în astfel de despăgubiri. Peste 4 mii de preoţi au fost acuzaţi de abuz sexual în ultimii 50 de ani. Oricum, e o mare durere şi o mare pată pe obrazul creştinătăţii, mai ales în faţa celor ce nu fac deosebire între creştini adevăraţi şi creştini cu numele.

Sursa fotografiei: http://news.bbc.co.uk/2/hi/americas/6899391.stm

Ioan 14:8-9a  „Doamne” i-a zis Filip „arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns.”  Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe?

Evanghelia după Ioan are în primele ei patru capitole o ilustrare a felului în care s-a descoperit Domnul ucenicilor Săi, pentru a se lăsa cunoscut de ei. Continue Reading »

festivalul lui Graham a atras peste 230 de mii de oameni.   124 de mii au participat pe stadion și restul au privit la evenimentul transmis prin satelit în diferite locuri.  A doua seară a plouat, dar 40 de mii de oameni au stat în ploaie și peste 6600 și-au predat inima Domnului Isus.  Aici aveți mai multe informații: http://www.christianpost.com/article/20070710/28377_Graham_Attracts_200%2C000_for_Ukraine%27s_Largest_Evangelical_Event.htm

Am găsit asta  http://www.evz.ro/article.php?artid=313525 în Evenimentul zilei.  Este destul de interesant că cineva vehiculează ideea de Imperiu vizavi de Uniunea Europeană!  Păi, unii cercetători ai Apocalipsei asta au înțeles din Scripturi, că Imperiul Roman se va reînființa între (aproximative) fostele sale granițe și că va avea un rol important în vremea sfârșitului! 

Romani 2:17  Tu, care te numeşti Iudeu, care te rezemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău,
18  care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege;
19  tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric,
20  povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului;
21  tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: „Să nu furi” furi?
22  Tu care zici: „Să nu preacurveşti” preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele?
23  Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?
1 Corinteni 3:16  Nu ştiţi că voi Sunteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?

Când eram copii şi pleca mama de acasă undeva, ne lăsa adesea câte o sarcină, ca de exemplu „să aspiraţi prin casă până mă întor eu!”, sau, „să nu uitaţi să spălaţi vasele alea!”, sauy ceva asemănător.  Continue Reading »

Am auzit de undeva că pastorul şi profesorul Eugene Peterson, cunoscut pentru traducerea The Message a Bibliei a fost întrebat odată, la sfârşitul unei prelegeri ţinute în faţa unui grup de seminarişti dacă are un sfat special de oferit studenţilor.  Peterson a spus (parafrazez): Sfatul meu este ca să vă desfăşuraţi lucrarea de slujire într-o singură biserică.  Trăiţi-vă viaţa slujind aceeaşi adunare.  Păstorii de altă dată se gândeau la chemarea la slujire ca la un fel de căsătorie.  Ei se simţeau „căsătoriţi” cu biserica lor.  Căutaţi-vă cu grijă chemarea şi apoi trăiţi-vă viaţa acolo. Continue Reading »

Astăzi, duminică 8 Iulie 2007, între orele 3 - 8pm, în celebra Times Square din New York, va avea loc o întâlnire pentru rugăciune publică pentru trezire în lumea întreagă.  Acţiunea este organizată de către biserica New Greater Bethel Ministries (NGBM) şi organizaţia Christian Cultural Society (grup de rugăciune care se întâlneşte la ONU pentru a se ruga pentru liderii lumii şi ţările lor).  Este al 7-lea an în care se organizează această întâlnire de rugăciune în Times Square dar prima oară când se organizează în cooperaţie cu grupul de rugăciune de pe lîngă ONU.  Şi-au anunţat participarea creştini din Franţa, Olanda, Spania şi alte ţări.

Prezbiterul John Boyd de la NGBM a spus: „dacă la fiecare an nou putem să zdrobim o bilă de sticlă în Times Square, atunci putem şi îngenunchiem şi să ne rugăm în prezenţa lui Dumnezeu.  Este o mărturie că nu ni-e ruşine de Evanghelie… şi anticipăm că se va întâmpla ceva minunat”.

Toţi creştinii sunt invitaţi să participe iar cei cenu pot, să se roage acolo unde sunt pentru ca Domnul Dumnezeu să aducă o terzire spirituală în lume.

Ieri a început la Kiev cel dintâi festival Franklin Graham ţinut vreodată în Ukraina!  Peste 4300 de biserici ukrainiene au pus umărul la acest eveniment.  Festivalul se numeşte „festivalul Speranţei” şi are loc pe stadionul olimpic din Kiev.  Pe lângă americanii ce-l însoţesc pe fiul lui Billy Graham, vor mai participa atleţi şi artişti ukrainiei şi un cor de peste 4 mii de membri!  Programul Festivalului se va transmite in direct prin satelit în peste 94 de locaţii răspândite prin toată ţara.

Franklin Graham a spus: „Oricine este binevenit la Festival!  Sper ca orice ukrainian care se luptă cu întrebări despre viaţă, care şi-a pierdut speranţa sau care caută un începu nou să participe la acest eveniment”.  Franklin Graham va fo vorbitorul principal, dar alături de el îşi vor împărtăşi credinţa şi alte personalităţi a sportului şi artelor din Ukraina.

Festivalurile lui Franklin Graham au fost iniţiate în 1989 şi evenimentul de trei zile se desfăşoară de obicei în şapte oraşe din jurul lumii.  Anul acesta pe lângă Ukraina, festivalul se va ţine şi în Ecuador, Korea, statul Washington (Tacoma) şi Hong Kong.

Liderul Baptist Vyacheslav Kalataevsky a fost mutat in Iunie din oraşul natal la un lagăr de muncă aflat în Seydi, la 1200 km distanţă.  Pedeapsa primită în mai 2007 este de trei ani muncă forţată.  Un alt lider baptist pe nume Yevgeny Potolov este încă în închisoare la 6 săptămâni după arestarea lui. Continue Reading »

Luni 2 Iulie a.c. la biserica Hillsong din Australia (cunoscută mai ales pentru muzica de laudă şi închinare care a revoluţionat închinarea în multe biserici) a început conferinţa anuală care atrage peste 26 de mii de participanţi din peste 68 de ţări.  Anul acesta tema conferinţei va fi poziţia bisericii vizavi de nedreptatea din lume.  Hillsong a fost acuzată anii trecuţi că predică o evanghelie a proserităţii şi a succesului, neglijând latura socială a evangheliei.  Anul acesta Hillsong a propus să se discute evanghelia socială.

Printre participanţi este şi celebrul misionar Gary Skinner, fondatorul lui Watoto Child Care Ministries (http://www.watoto.com)  şi pastorul Bisericii Penticostale din Kampala, Uganda.  (Corul de copii Watoto este vestit în lumea întreagă!  Am avut privilegiul de a participa la două concerte a lor şi rămâi binecuvântat după fiecare cântare!  Copii orfani preluaţi de Skinner şi plasaţi în grija unor „mame” surogat în căsuţe special amenajate pentru „familii” de câte 6-8 copii plus „mamele”, care-s hrăniţi, îmbrăcaţi şi educaţi, care cred în Christos şi speră să devină avocaţi, medici, aviatori…  Excelent!). Continue Reading »

Denominaţia Episcopală din America a servit un decret de evacuare membrilor bisericii Trinity din Bristol, Connecticut.  Asta este prima de acest gen servită unei congregaţii care s-a opus practicii Denominaţiei Episcopale de a accepta sau ordina preoţi/episcopi homosexuali. 

Astfel, proprietatea bisericii Trinity din Bristol va trebui eliberată până la 8 Iulie a.c. de către membrii ei pentru ca Denominaţia Episcoplă (proprietara clădirii şi a terenurilor aferente) să facă cu ea ce va găsi de cuviinţă.  Păstorul bisericii Trinity, Rev. Donald Lee Helmandollar nu va mai fi considerat un preot hirotonisit de către Denominaţia Episcopală.

Cinste lui Helmandollar şi bisericii sale!  Mă rog ca Domnul să aducă o trezire puternică în congregaţia sa şi să vină la adevărul lui Christos!  Apoi Christos le va purta de grijă!  În altă ordine de idei, cred că ar trebui să ne rugăm cu toţii pentru ei, ca Domnul să le păstreze curajul şi să le aducă pacea în inimă cu privire la poziţia biblică adoptată vizavi de păcat.  (Fotografia luată de la site-ul bisericii http://www.trinitychurch1754.com/)

Rev. Daniel McCormack, preot al bisericii Sf. Agatha din arhidioceza oraşului Chicago a declarat că este vinovat şi că  acuzaţiile de a fi abuzat sexual 5 băieţi de vârsta între 8 şi 12 ani în incinta bisericii sunt adevărate.  Pentru vina sa a fost condamnat la 5 ani de închisoare şi va fi scos din rândurile preoţilor catolici.  Încă o dată Biserica Catolică se face de ruşine într-o problemă care ar fi parţial rezolvată dacă ar renunţa la celibatul preoţilor şi le-ar permite să se căsătorească!  Câte astfel de păcate trebuie să păteze faţa Bisericii Catolice până când să renunţe la una dintre cele mai îndrăgite tradiţii omeneşti ale ei, legea celibatului?

Se ştie că cel considerat de către catolici ca fiind primul episcop (primul „papă”) şi anume apostolul Petru a fost căsătorit.  De asemenea istoria bisericii arată că şi următorii „preoţi” au fost bărbaţi căsătoriţi şi cu familii.  Dar au venit secolele 2 şi 3 în care biserica s-a luptat cu gnosticismul.  Materia (deci şi trupul) cu toate aspectele ai era rea, reprezenta întunerecul, în timp ce spiritul reprezenta partea bună, lumina din om.  In lupta aceasta biserica a decis să despartă lumina de întuneric, eliminând fapte ale trpului care sunt în întunerec, cum ar fi… sexul!  Gnosticismul a influenţat astfel poziţia catolică vizavi de căsătoria preoţilor.  Iată un foarte surt istoric: Continue Reading »

Nu ştiu dacă vă interesează să priviţi vreodată canalul de televiziune „food network”.  Este un canal dedicat în exclusivitate mâncărurilor.  De toate felurile.  Chinezeşti, japoneze, franţuzeşti, italiene, americane.  Gurmand fiind şi amator de noutăţi şi mâncăruri exotice, am încercat la viaţa mea cam de toate: carne de şarpe, de melci, de tot felul de animale de apă, de urs, de crocodil (de fapt era aligator – e pregătit foarte bine în Louisiana şi Florida!) etc.  Am încercat chiar şi lăcuste uscate şi afumate, şi o dată am încercat gândaci de bucătărie.  Ştiu că pe unii din voi v-am făcut acum să vă strâmbaţi… dar asta este!  Cred că se poate supravieţui cu orice fel de mâncare! Continue Reading »

Vreau să continui aici câteva gânduri începute ieri.

După părerea mea, căsătoria şi familia heterosexuală (mie îmi place să-i spun tradiţională, sau biblică) este singurul garant al egalităţii omeneşti.  De asemenea ea şi numai ea ţese în mod normal pânza societăţii umane.  Căsătoria asigură creşterea normală a copiilor şi-i ajută să-şi găsească la rândul lor, identitatea sexuală, socială şi familială.

Uniunile civile, găselniţa mişcării de emancipare a femeii sunt modalitatea creierii unei societăţi bazate pe clase sexuale, în care femeile vor deţine controlul asupra familiei, copiilor şi în cele din urmă asupra societăţii.  Bărbaţii homosexuali au căzut în plasa mişcării feministe când au solicitat şi ei recunoaşterea uniunii civile a doi bărbaţi.  Uniunea civilă a homosexualilor, şi din acest punct de vedere, chiar şi a lesbienelor, nu este decât un mijloc necesar atingerii unor alte scopuri.  Mişcarea de eliberare a femeii a solicitat la începuturile ei uşurarea divorţurilor ca apoi să dorească să se valideze căsătoria între aceleaşi sexe.  A alungat bărbaţii din această cursă a căsătoriei, ca acum să dorescă să intre în căsătorie câte două femei!  A solicitat libertatea de a avorta ca apoi să solicite posibilitatea de a a dopta sau de a fi înseminate artificial. Continue Reading »

Am urmărit un scurt documentar despre dezvoltarea celor două reviste destinate bărbaţilor, „Playboy” şi „Hustler”.  Ce s-a mai schimbat lumea!  Acum 30-40 de ani, revistele sexy erau vândute numai în subteran, în gările de metrou.  Erau vândute în magazinele pentru „adulţi”.  Era ruşine să fie expuse pe tarabele vânzătorilor de ziare de la suprafaţă.  De cumpărat, acolo unde erau expuse, le cumpărau doar bărbaţii, şi nu orice bărbat.  Unul care se respecata, un familist nici măcar nu le privea pe tejghea.  Unii burlaci, divorţaţii, marinarii, şi de obicei bărbaţi care aveau şi alte vicii (beţivi, certaţi cu legea, drogaţii, oameni fără căpătâi) era amatorii de „playboy” şi „hustler”.  Ei şi-au amorţit conştiinţa prin alte mijloace şi acum a cumpăra o revistă sexy, sau a viziona un film porno la un magazin pentru adulţi nu mai era o problemă. Continue Reading »