Galateni 6:10 Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.
Max Beauvoir, Mare Preot al religiei Voodoo în Haiti s-a plâns zilele trecute că majoritatea ajutoarelor trimise din SUA sunt dirijate către creştinii evanghelici şi că credincioşii religiei pe care o reprezintă sunt în mod deliberat trecuţi cu vederea când este vorba de distribuit ajutoarele. „Toţi suferă la fel şi toţi au aceleaşi nevoi. Noi nu cerem mai mult decât li se dă altora. Nu dorim decât să fie corecţi” a spus Beauvoir.
Chestia aceasta îmi aminteşte de „revoluţia” din România şi zilele imediat următoare, când au năvălit ajutoarele în ţară. O mare parte din acestea au aujns la evanghelici. Ştiu de o adunare care a suspendat serviciile religioase pentru a putea depozita ajutoarele în sanctuar. Ştiu de asemenea că adunarea respectivă s-a rupt din cauza că ajutoarele nu au fost împărţite echitabil nici între membrii adunării. Şi mai ştiu că în cartierul în care era adunarea existau o mulţime de săraci, care priveau mai întâi plini de dorinţă, apoi de invidie şi-n cele din urmă cu dispreţ sau chiar cu ură la „creştinii” care se aprovizionau din ajutoare. Nu ar fi foat oare normal ca evanghelicii să fie echitabili în împărţirea ajutoarelor? Nu ar fi constituit acestea o bună unealtă de evanghelizare prin fapte izvorâte din iubire? Cred că da.
Se pare că istoria se repetă în Haiti. Dacă Beauvoir are dreptate, atunci este greşit să se împartă ajutoarele doar la creştinii evanghelici. Că se pot folosi împrejurările tragice pentru a îndemna pe oameni să se întoarcă la Dumnezeu, cred că este corect. Isus a justificat acesta când a spus: Luca 13:4-5 Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam, şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni, care locuiau în Ierusalim? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.
Noi avem tendinţa de a judeca pe unii oameni ca fiind mai păcătoşi decât alţii. În timp ce un ucigaş este mai rău decât un ateu moral, amândoi sunt „morţi” din punct de vedere spiritual şi la fel de despărţiţi de Dumnezeu pentru veşnicie, dacă nu se întorc la Domnul. Poziţia lui Pat Robertson din zilele imediat următoare cutremurului conform căreia Haiti a fost lovit de Dumnezeu pentru că acum 200 de ani locuitorii din Haiti au făcut un pact cu diavolul şi au adoptat religia Voodoo, nu este corectă. Toată lumea zace în cel rău, ne spune Ioan. Nu este nici o deosebire. Şi dacă ajutoarele au fost distribuite de societăţi de caritate creştine (precum World Vision, Northwest Medical Teams, şi alţii) nu înseamnă că acestea au fost donate doar de către creştini, şi doar pentru creştini.
Cred că punctul de vedere al lui Beauvoir, dacă este adevărat, este valid.
Un nigerian s-a urcat cu o bombă într-un avion ce zbura din Amsterdam spre Detroit. Bomba a avut un detonator defect şi nu a explodat. Teroristul a fost prins şi deferit justiţiei.
Între timp, un kenian care-a pus mâna pe Casa Albă ne terorizează şi el cu noi reguli de călătorie cu avionul:
- prezentarea la aeroport va fi cu cel puţin 3 ore înainte de decolare.
- în timpul zborului, călătorii îşi vor ţine mâinile la vedere, în poală.
- călătorii nu au voie să-şi părăsească fotoliile cu o oră înainte de aterizare.
- călătorii nu au voie să caute sau să scoată nimic din bagajul lor cu o oră înainte de aterizare.
- călătorii nu au voie să ţină în poală nici perini, nici computere, nici altceva (decât mâinile lor) cu o oră înainte de aterizare.
- călătorii nu au voie să transporte cu ei în cabina lor două bagaje (o genată de mână şi un laptop de exemplu) ci doar unul
Nu înţeleg de ce trebuie să sufere toată lumea şi nu se pot verifica mai serios cei vinovaţi de aceste atacuri teroriste? De exemplu, dacă într-un oraş acţionează un ucigaş în serie, psihologii poliţiei care alcătuiesc profilul ucigaşului nu suspectează pe toată lumea, ci rolul lor este de a izola din mulţimea de posibili suspecţi, prin caracteristici evidente, profilul suspectului căutat. Posibilitatea găsirii criminalului este mărită tocmai de această reducere a numărului de suspecţi.
De ce la aeroport suntem cu toţii suspecţi, când de fapt este evident că majoritatea teroriştilor din ultimui 20 de ani au în comun religia musulmană? De ce este percheziţionată băbuţa de 88 de ani şi-i trecut cu vederea tânărul arab, doar din cauza corectitudinii politice şi a multiculturalismului american? Orice psiholog al poliţiei studiind caracteristici comune ale actelor teroriste dinn ultimul deceniu ar descoperi imediat că teroriştii-s musulmani! Că-s tineri, că-s educaţi, radicali, militanţi. Că au legături cu imami radicali, că au participat în antrenamente pentru pregătirea actelor teroriste, pentru constuirea de bombe.
Uite, maiorul care a împuşcat mortal 13 soldaţi americani la Fort Hood şi a rănit alţi 29 a avut pe urmele sale două unităţi de FBI. Acestea au văzut că el corespondează cu clericul musulman radical Anwar al-Awlaki, că întreabă dacă sub legea islamică e un păcat să împuşte soldaţi americani, dar au raportat că ceea ce făcea maiorul Hasan se înscria în limitele cercetării pe care o făcea acesta. Apoi, Hasan avea pe cărţile sale de vizită inscripţia că el este un soldat al lui Allah… dar nici asta nu a fost luat în considerare… din cauza corectitudinii politice…
Acum câteva luni în urmă, la un sondaj de opinie, majoritatea americanilor considerau Iranul ca un duşman al Americii. Astfel, 80% dintre americani considerau că dacă Iranul va deţine armament nuclear ar fi un potenţial pericol, şi 57% dintre americani aprobau un atac israelian împotriva Iranului, în vederea distrugerii instalaţiilor nucleare ale acestuia.
De peste opt luni de-acum, politica lui Obama de a face pace cu mullahii şi de a-şi cere scuze pretutindeni, în special în lumea arabă a fost percepută de către iranieni drept slăbiciune şi dovada este nu doar spiciul lui Ahmadinejad de la ONU ci şi acţiuni recente ale sale. Astfel, în ultimele opt luni centrifugele de îmbogăţire a uraniului de la Natanz au ajuns la 5 mii, şi peste 2500 sunt deja gata să intre în funcţiune. Ahmadinejad l-a numit pe Ahmad Vahidi, suspect de a fi condus atacul împotriva centrului evreiesc AMIA din Buenos Aires de la 1984 (85 de morţi), şi atacul de la Khobar Towers din Arabia Saudită de la 1996 (19 morţi) în funcţia de ministru al apărării.
Este clar că tactica pacifistă a lui Obama nu a dat rezultate. Aşa că, recent, Obama a cerut Israelului ca să înceteze construcţiile evreilor din Ierusalim, Gaza şi Samaria, în schimbul adoptării de către Casa Albă a unei politici mai dure vizavi de Iran. Netanyahu nu ar trebui să accepte oferta lui Obama şi nici nu cred că o va adopta, după cele întâmplate la ONU, când Ahmadinejad a spus deschis că el nu crede să fi existat Holocaustul. Răspunsul lui Netahyahu a fost dur şi răspicat faţă de cei ce nu au luat nici o atitudine vizavi de Ahmadinejad.
Aşa că eu prevăd o răcire a relaţiilor dintre SUA şi Israel în viitorul apropiat. Dacă Israel nu va accepta oferta lui Obama atunci acesta, pentru că nu poate admite greşelile din politica sa externă, va da vina pe Israel. Învinovăţirea Israelului, va da curaj palestinienilor Libanului şi Siriei. Israel se va găsi singur împotriva acestor duşmani, la care se adaugă Iranul, şi va trebui să se apere.
Astfel, la orizont începe să facă sens de ce în suveranitatea Sa, Dumnezeu a admis ascensiunea lui Obama la Casa Albă:
- trecerea într-un plan secund a Americii. Oricum, în profeţiile biblice, se pare că SUA nu apare de loc.
- ascensiunea la prim-plan a Europei şi Rusiei, precum şi a unor ţări din „răsărit”, precum China şi India (vezi împărăţii ce vor veni din răsărit, Apoc 16:12). Aceste ţări apar în profeţia biblică.
- abandonarea Israelului de către SUA şi alte puteri, pentru ca acesta să se găsească singur în faţa duşmanilor săi. Israelul va fi atacat (vezi Obadia, Psalmul 83 şi Ieremia 49) de către ţări dimprejur. Israel va birui, şi asta va face să locuiască în pace (pentru un scurt timp). În timpul acesta va fi atacat de către împăraţii răsăritului, Rusia, reprezentanţi ai Europei şi alte ţări.
- Profeţiile biblice vor ajunge la deplina lor împlinire, iudeii se vor întoarce în masă la Isus, şi va veni sfârşitul.
Scenariul de mai sus este simplu şi simplist, dar urmăriţi-l. Pentru o vreme, vom fi în mijlocul evenimentelor. Doamne ajută!
Cândva clasele la şcolile publice începeau cu citirea unui pasaj din Scripturi. Apoi sfârşeau cu o rugăciune, de obicei „Tatăl Nostru”. Citirea şi rugăciunea era făcute de învăţători sau profesori, dar ajutau şi copiii. Apoi mai exista jurământul faţă de steagul Americii. Aceste două lucruri cred eu, au făcut America să crească la ceea ce am cunoscut acum câţiva ani, când veneam aici: devotamentul faţă de Dumnezeu şi devotamentul faţă de ţară (în această ordine!).
Pe vremea aceea mai era un avantaj să-ţi declari credinţa. Cu cât erai mai „fundamentalist” cu atât se ştia că eşti mai serios, mai sâguincios, mai de bază. Îţi vei face treaba încredinţată. Dedicarea faţă de Domnul producea dedicare la locul de muncă şi-n societate. Te ofereai voluntar la biserică, la cantina săracilor, şi în orice altă parte. era o datorie să faci asta. Apoi, s-au scos din şcoli citirea Bibliei şi rugăciunea. Odată cu dispariţia devotamentului faţă de Dumnezeu, a dispărut şi devotamentul faţă de patrie. Şi acum culegem roadele acestor fapte.
Ştiu că ceea ce ofer aici este o explicaţie foarte simplistă, dar oferiţi-mi una mai complexă. Ştiu că se pot aduce obiecţii, cum că devotamentul faţă de Dumnezeu nu a dispărut din vieţile oamenilor, dacă a dispărut din şcoli. Că mai există oameni cu frică de Dumnezeu, oameni buni, morali, care fac bine. Şi nu neg că aceştia există. Dar numărul lor este pe cale de dispariţie. Şi până şi aceştia au început să chestioneze nu atât existenţa lui Dumnezeu, cât Biblia ca standard de viaţă, de credinţă şi de morală. Adică, unii dintre ei cred că putem trăi cu porţiuni din Biblie, în timp ce altele mai problematice le putem elimina. Putem trăi cu ceea ce a făcut şi spus Isus, făr nevoia de a aminti mântuirea, păcatul şi pedeapsa. Putem trăi şi fără o credinţă cretşină la care să aderi până la moarte sau cu preţul vieţii, în schimbul unei credinţe care tolerează, acceptă şi nu se mai „crede” chiar atât de sigură pe sine. Adică, dacă nu este singura cale la „Dumnezeu?” Şi, dacă nu există rai, nici iad, ci ambele se întâmplă aici, pe pământ, şi dacă noi producem iadul sau raiul, în funcţie de cum tratăm mediul, animalele (că suntem şi noi o specie de animale) şi pe celelalte „animale” evoluate la nivelul nostru, adică ceilalţi oameni?
Dacă devotamentul faţă de Biblie şi Dumnezeu a început să lipsească din şcoli, cu siguranţă a început să lipsească din familiile noastre, din vieţile noastre, ale fiecăruia. De asta decade America! Şi din această cauză vor decade împreună cu ea şi celelalte naţiuni. Până vom deveni toţi „o apă şi-un pământ”. One world. New World. New Age world.
A fost Labor Day pe-aici. Sfârşitul vacanţei de vară, sau începutul noului an şcolar, depinde cum vrei s-o iei! Pentru unii, e acelaşi lucru, pentru că nici sfârşitul vacanţei nici începutul şcolii nu-i o bucurie. Dar a fost zi liberă pentru majoritatea lumii. Asta e întotdeauna o bucurie! Au muncit doar cei din comerţ şi entertainmaint. Restul, am stat la cozi interminabile pe autostrăzi sau prin cartiere. Toată lumea era pe drum, mergând sau venind de undeva.
Mi-am amintit de spusele cuiva care a zis, „dacă ai avea toate maşinile din lume înşirate una după alta, atunci ar fi… Labor Day”. Pentru că ploaia ne-a stricat ultima ieşire la irbă verde cu biserica, am vizitat nişte prieteni ce ne-au chemat la mici la ei acasă. Eu nu-s cu micii, dar sunt cu somonul, aşa că au aranjat să fie şi de-acela. Şi au fost de toate. Am acceptat invitaţia din cauza prieteniei şi părtăşiei, dar mai ales pentru că de la ei se vede bine un braţ al oceanului, iar eu care stau „pe un vârf de deal” apreciez schimbarea de scenariu. La mine-n spatele casei, liziera pădurii a început să dea semne de veştejire. Căprioarele şi rar, urşii, vin să se pregătească de iarnă. Frunzele gălbejite, se deprind din copaci şi se aştern pe jos. Încă nu-i pandemică chestia asta, dar va fi-n curând. Acum, doar cazuri mai rare.
Labor Day semnelează venirea toamnei. Unde a dispărut restul anului? De ce a trecut atât de repede? După Labor Day aproape că intrăm în cursă dreaptă pentru pachetul sărbătorilor de toamnă/iarnă. Ziua Mulţumirii, apoi Crăciunul şi Anul Nou…. Încă un an s-a dus de parcă nici nu ar fi fost.
Deci, ce altceva am făcut, pentru a scăpa de nostalgie şi melancolie, sentimente ce m-au copleşit într-un cocktail periculos? Am urmărit un spici al lui John Shelby Spong, episcopul „creştin” care de 20 de ani încoace este pe meterezele demontării Bibliei, a lui Isus şi a creştinismului în general, pentru ca acesta din urmă să fie „o nouă conştiinţă”, după cum zice el, care să învingă în cele din urmă „o definiţie învechită” despre Dumnezeu, Biblie, Isus şi viaţă în general.
După o prezentare generală a „textelor teribile ale Bibliei”, Spong atacă alegerea făcută de Dumnezeu lui Israel şi implicit a oricui altcuiva. Arată crimele împotriva umanităţii făcute în numele lui Dumnezeu (împotriva egiptenilor, amoniţilor, amaleciţilor, etc.). Biblia este vinovată de faptul că sclavia a dăinuit până-n secolul trecut (desigur că, se uită că slavia este mai răspândită astăzi ca oricând, şi asta nu în ţări creştine…), Biblia e vinovată de rolul şi poziţia în care au fost ţinute femeile până nu demult, Biblia este vinovată de disciplinarea copiilor prin bătaie, Biblia este vinovată de antisemitismul unot părinţi bisericeşti şi de antisemitism în general, Biblia este vinovată de susţinerea unor măsuri anti-ecologice, Biblia e vinovată de homofobie şi patriarhism. Biblia e vinovată de rasism, şi acesta împreună cu toate celelalte „păcate” ale Bibliei locuiesc în inima… creştinului fundamentalist, care crede că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu şi o interpretează în mod literal.
Aveţi AICI clipul youtube cu ceea ce am privit şi eu. Ei bine, era gata-gata să scap de melancolie şi să intru în.. depresie! Mai ales că mi-am amintit că până şi Domnul Isus întreabă dacă va găsi Fiul Omului credinţă pe pământ la venirea Sa (Luca 18:8). Adăugat la aceasta, e imposibil să nu observi că Biblia este interpretată şi reinterpretată, că creştinismul este „purificat” de tot ce e supranatural şi este reinventat, e imposibil să nu observi o răcire a dragostei de Dumnezeu (da, manifestată prin iubirea de oameni! – şi mai ales prin acea iubire care te face să-L mărturiseşti pe Domnul celor pierduţi). Dar apoi mi-am reamintit că, ultimul cuvânt îl are tot Dumnezeu. Când toate vor fi spuse şi făcute, când istoria va fi „împachetată” şi trecută în… istorie, atunci, va rămâne cineva care este Acelaşi ieri, azi şi-n veci! Aşa că, m-am înviorat în credinţa mea şi mâine, va fi o altă zi. Labor Day, adică, de muncă!
Didache, sau Învăţătura celor 12 Apostoli, cea mai timpurie scriere sub-apostolică (cca. 50-120 A.D.) începe prin arăta că în viaţă există două căi, una care duce la viaţă, alta care duce la moarte. După consideraţii generale, în stilul spuselor lui Isus din Evanghelii, paragraful al doilea vorbeşte despre interdicţia de a comite unele păcate grave. printre acestea, câteva sunt păcate ale suxului, cum ar fi: adulterul, pederastia (homosexualismul), şi curvia. Apoi aminteşte şi alte păcate (omuciderea, avortul, mărturia mincinoasă, invidia, etc).
Faptul că Didache aminteşte aceste păcate ale suxului, şi-n special homosexualismul printre păcatele interzise, infirmă supoziţiile unor teologi liberali că homosexualismul nu ar fi fost practicat sau răspândit pe vremea lui Isus, şi că de aceea nu a amintit Domnul despre acest păcat. Oricum, cum ar fi posibil ca Domnul care a vorbit în termeni atât de înalţi despre puritatea sexuală, încât a spus că privirea spre o femeie şi poftirea ei în imaginaţie este schivalent cu curvia, să accepte sexul între doi bărbaţi sau două femei? Imposibil, nu-i aşa? Şi apoi, Vechiul Testament vorbeşte pe lard, în special în Lege despre aceste păcate. Isus şi-a bazat învăţăturile pe Lege şi Prooroci, şi a incorporat în predicile Sale mare parte din Lege. Isus a ridicat la nivel de păcat păcatele comise cu gândirea, ciar dacă nu au fost comise cu fapta. Asta pentru că cel ce crede în Isus devine un Templu al Duhului, şi are un trup, o minte, un spirit în întregime aparţinând lui Isus.
Am urmărit un interviu al unui păstor. TV reporterul i-a pus două întrebări, care mi s-au părut total nepotrivite, mai ales adresate unii păstor (creştin):
- crezi în naşterea din fecioară a lui Isus Christos?
- crezi în învierea din morţi?
Ciudat este că răspunsurile pastorului nu au fost cum te-ai aştepta: adică, un răzunător şi convingător „da” la ambele întrebări. El dimpotrivă s-a lansat într-o lungă explicaţie cum că aceste două evenimente ce sunt pietrele de căpătâi a doctrinelor creştine sunt de fapt numai simbolice, că nu este important să crezi în ele, că poţi fi „om” şi fără această credinţă.
Apoi, reporterul a întrebat despre ordinarea de preoţi homosexuali în denominaţia lor. Aici pastorul a început iarăşi o listă de explicaţii, cum că pe vremea lui Isus homosexualismul nu era o problemă între evrei, de aceea Isus nu a spus nici un cuvânt despre asta. Şi că în cultura de atunci a altor popoare, homosexualismul nu era atât de răspândit ca în cultura noastră. Că Biblia este o carte ca un fel de jurnal cultural al scriitorilor ei. Dacă s-ar mai scrie azi o asemenea carte, atunci referirile la homosexualitate ar fi mult mai numeroase, deoarece este un fapt relativ răspândit şi în cultura zilelor noastre, este chiar acceptabil. Numai retrograzii înregimentaţi prin denominaţii fundamentaliste mai cred că homosexualismul este un păcat. Dar creştinii care gândesc, ştiu altfel. Aşa cum acum 25 de ani era nepopular să ai femei ordinate ca preoţi sau pastori, dar lucrul acesta a devenit acceptabil şi chiar răspândit, aşa este şi cu homosexualismul. Denominaţia lui este astăi pionieră într-un domeniu ce-n 25 de ani va fi la fel de răspândit cum este astăzi femeia-păstor sau preot.
Am ascultat cam atât, apoi gândurile m-au purtat într-un fel de disperare. Nu am înţeles niciodată ce înseamnă ca oamenii să-şi dea sufletul din cauza lucrurilor ce vor urma, lucruri îngrozitoare (Luca 21:26 oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate). Acum m-a cuprins un fel de disperare. Am mai experimentat-o în ultimele luni. Ascultam „pe viu” cum era întoarsă Biblia cu susul în jos, şi cum ceea ce a fost întotdeauna păcat, şi este şi va fi păcat indiferent de schimbările culturilor lumii, era acum acceptat şi chiar sărbătorit. Acultam cum unul ce trebuia să fie slujitor al adevărului şi al lui Dumnezeu, să transmită în locul lui Dumnezeu adevărul etern, îşi bătea joc de chemarea sa, de creştinism şi de Dumnezeu.
Mai este mirare de ce se golesc bisericile progresiste? Nu, nu mai este! Pentru că atâta timp cât omul merge la biserică pentru a sta incomod în banca sa şi pentru a asculta un mesaj despre toleranţă, pacifism, încălzirea globală şi alte puncte de discurs din discursul politicienilor şi activiştilor de stânga, nu este mai confortabil să stea acasă în fotoliu în faţa televizorului şi să asculte acelaşi mesaj predat de politicienii de profesie, ajutaţi de staţii şi programe de televiziune aservite cauzelor liberale? Ba da!
În aceeaşi ordine de idei, este la fel de zadarnic să mergi la biserică şi să asculţi discursuri împotriva punctelor de discurs politic al celor de dreapta. Soluţia? Biserica să se întoarcă la predicarea mesajului lui Isus Christos, la predicarea pocăinţei, a sfinţirii, a Marii Însărcinări. Odată acestea făcute, oamenii vor avea lumina pe baza căreia să decidă pentru ei înşişi cum stau lucrurile, vor putea face deosebirea între bine şi rău.
California a primit ordinul de la un tribunal de apel să reducă populaţia închisorilor cu 40 de mii de puşcăriaşi. De ce? Cică închisorile ar fi supra-populate şi puşcăriaşii nu au parte de îngrijire medicală corespunzătoare. Schwarzenegger se opune măsurii venite de sus în jos, dar de altă parte recunoaşte că populaţia închisorilor ar trebui redusă pentru a economisi bani ce acum sunt cheltuiţi cu puşcăriaşii.
Problema are mai multe ramificaţii:
1. mare parte din cei eliberaţi vor recidiva în următoarele câteva luni. Asta va însemna bani cheltuiţi cu prinderea lor (faza de investigaţie), cu judecarea lor şi cu apărarea lor (mulţi neavând bani, deci li se vor da avocaţi din oficiu să-i apere, ori aceştia sunt plătiţi tot de stat). Şi-n mai puţin de un an cei eliberaţi umplu din nou închisorile.
2. dacă mare parte din cei eliberaţi vor recidiva, victimele crimelor lor suntem noi, populaţia care căutăm să trăim liniştiţi, văzându-ne de treabă. Ordinul acesta vine cum nu se poate mai rău, acum când Phillip Garrido, un infractor sexual a fost eliberat timpuriu apoi lăsat nesupravegheat şi acum 18 ani a rpit o fetiţă de 11 ani, pe care a violat-o repetat, apoi i-a făcut doi copii. Acum câteva zile s-a predat poliţiei recunoscând totul.
3. eliberaţii nu vor avea mai bun adăpost, mâncare şi îngrijire medicală în mijlocul populaţiei obişnuite. Cu siguranţă nu vor avea nici un fel de îngrijire medicală, decât cea de urgenţă, pentru tratarea vreunei răni produsă de cuţit sau glonte…
Răutatea omului este într-o creştere vertiginoasă. Cum se spunea în Scripturi, se umple pământul de silnicie (Gen 6:13). Şi oamenii vor ajunge să-şi dea sufletul din cauza lucrurilor ce se vor întâmpla pe pământ (Luca 21:26). Am ajuns să nu mai ascult radioul şi să nu mai urmăresc ştirile: veştile sunt doar rele, pretutindeni! Ce-i de făcut?
Profesorul Igor Panarin de la Academia pentru diplomați a Rusiei, având antecedente în prezicerea colapsului Uniunii Sovietice, și-a încercat recent capacitatea de a prezice asupra viitorului SUA. El crede că pe la mijlocul anului viitor, Statele Unite se vor dezintegra și că America va colapsa din cauza imoralității, a imigrației și a situației economice, toate acestea catalizate de o slabă conducere a SUA.
Șansele ca predicțiile sale să se împlinească sunt de peste 50% zice Panarin. Procesul a început odată cu catastrofa produsă de uraganul Katrina. De la catastrofă încoace, zice profesorul, toate sunt în declin. Datoria Americii s-a înmulțit de 7 ori în ultimii 11 ani. Închisorile sunt pline. Familiile se dezintegrează. SUA are prea mulți homosexuali. Tinerii sunt înclinați spre violență. Economia este pe chituci. Obama este un politician care vorbește bine dar care nu a condus nici o afacere niciodată.
Acum, Panarin este un rus copleșit de mândrie națională. Predicția sa cu privire la SUA poate fi pusă pe seama dorinței sale de a vedea Rusia numărată încă o dată printre supra-puterile lumii. Și cu toate că părerile sale sunt considerate marginale și fără valoare pentru specialiști, o mulțime de ruși le vântură în presa scrisă și vorbită dintr-o speranță că Panarin ar putea avea dreptate, spre gloria Rusiei.
Acum, eu nu știu de unde am tot auzit în ultima vreme că anul ce vine va fi mult mai dificil pentru America decât a fost anul acesta. Deși economia dă semne de înviere, pe alocuri este dezastru. Statul Michigan are rata de șomaj la peste 14%. Piața de case particulare a scăzut dramatic. Poți cumpăra cu 10-20 de mii case ce acum doi ani erau 200 de mii.
Situația morală este mult mai gravă decât a văzut-o Panarin. Să nu uităm că avem de-a face cu un Dumnezeu care nu poate privi nelegiuirea în ochii Săi și care ia măsuri atunci când răutatea ajunge strigătoare la cer. Trăiesc aici și aș vrea ca prezicerile să fie neadevărate. Dar pe de altă parte, am un dram de îngrijorare că ne așteaptă ani grei. Și să nu se bucure nimeni pentru soarta Americii, dacă prezicerile lui Panarin s-ar împlini măcar parțial, pentru că asta va însemna dezastru și pentru restul lumii.
Aveți AICI articolul mult mai detaliat în engleză.
Galateni 2:4 din pricina fraţilor mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi, ca să pândească slobozenia pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne aducă la robie;
Preşedintele Roosevelt în spiciul său la Congresul american din 1941 a vorbit despre patru libertăţi ale omului:
- Libertatea de exprimare, libertatea de închinare la dumnezeul în care crede omul, sau de a nu se închina la nici un dumnezeu dacă aşa vrea el, libertatea de a avea suficient pentru a nu trăi în nevoi materiale şi libertatea de frică pentru o viaţă trăită într-o lume în care domneşte pacea.
Roosevelt vorbea despre aceste libertăţi ca posibile în secolul trecut, în timpul vieţii unora dintre ascultătorii săi. O astfel de lume, zicea el, este antiteza noii ordini mondiale pe care voiau s-o instaureze dictatorii prin armele lor.
America trebuia să intre în al doilea război mondial şi ceea ce le spunea preşedintele americanilor avea menirea de a-i motiva pe concetăţenii săi.
Acum aceste patru libertăţi, fluturate politic şi idealistic în faţa noastră de atâtea ori, nu mai există de mult. După Septembrie 11, 2001, ne-am dat seama că nu suntem în siguranţă nici aici, în America, după cum credeau până atunci americanii. Gurile rele spun că este posibil ca să existe aici în SUA câteva capsule nucleare de valiză care pot fi folosite pentru fabricarea de bombe nucleare. Dar lumea în care trăim are şi alte ameninţări, sub formă de boli, molime, catastrofe naturale, etc. Şi pe baza tuturor acestor ameninţări, se contruiesc şi astăzi de către politicienii noştri alte frici: că globul pământesc se încălzeşte şi că se topeşte gheaţa de la poli şi că pământul va fi acoperit de apă. Că n-o să mai fie petrol şi că trebuie să-l conservăm, conducând maşini hibrid. Libertatea de frică nu mai este de mult printre noi.
Nici libertatea de religie nu mai e ca aceea despre care se vorbeşte. Unele religii sunt mai libere decât altele. De la satanişti la musulmani, de la voodoo la rasfartarieni, de la new age la mormoni, toţi au mai multe libertăţi decât creştinii. Aceştia nu se pot ruga în public, nu pot predica la colţul străzii, nu mai au voie să expună simboluri ale credinţei lor sau ale sărbătorilor lor religioase. Creştinii sunt consideraţi bigoţi, urăsc pe homosexuali, sunt intransigenţi, înapoiaţi, sunt o pacoste. Noi care ne-am luptat pentru drepturile altora de a fi liberi să se închine la ce vor ei, suntem îngrădiţi în libertatea noastră de a ne închina tocmai de acei ce au fost beneficiarii luptei noastre. Dacă cineva ar scrie pe Coran porcăriile ce le-au scris unii pe Biblie acum câteva zile, musulmanii ar da foc la o întreagă ţară. Dar creştinii, nu au voie s-o facă în numele îngăduinţei creştine. Dacă ar face-o, atunci să vezi condamnare!
Dacă te uiţi la întâlnirile ocazionate de discuţiile pe reforma asigurării de sănătate, în care oameni ce aveau întrebări le puneau politicienilor, îţi dai seama că nici libertatea de exprimare nu mai există. Cei ce au întrebări şi le pun sunt făcuţi nazişti, înapoiaţi, huligani. Administraţia lui Obama luptă pentru restrângerea drepturilor unor talk showuri ca acela a lui Rush Limbaugh, doar pentru că sunt incomodaţi de ideile acestuia. În curând vor fi legi ce vor înfiera discursurile unor pastori împotriva păcatului homosexualismului ca fiind discursuri provocate de ură împotriva unei minorităţi. Pastorii vor fi amendaţi sau închişi.
Iar ultima frică, de sărăcie e mai prezentă printre noi ca oricând. Oamenii îşi pierde locurile de muncă la o rată de 5-6 sute de mii lunar. Sute de mii de oameni şi-au pierdut casele, economiile, fondurile de pensii.
Ce ne mai rămâne? O libertate ce nu ne-o poate lua nici frica, nici sărăcia, nici catastrofele de tot felul, nici închisoarea, nici oamenii, nici nimic: libertatea pe care ne-a adus-o Christos! Dacă o ai, eşti cu adevărat liber, oricât de reduse ţi-ar fi alte libertăţi. Descoper-o! Fă-o a ta! Foloseşte-o!
Îngrozitor! Un doctor din Oregon a sperat că un nou medicament să-i ajute pacientei sale, Barbara Wagner, bolnavă de cancer. Asigurată printr-o asigurare de stat( ca aceea pe care o va pune Obama la dispoziţia americanilor!), Wagner a aflat cu stupoare că statul Oregon va plăti pentru sinuciderea asistată dar nu şi pentru tratamentul ei. „Eu nu sunt gata să mor! Nu sunt gata să mor! Aş mai vrea să fac unele lucruri!” spune ea postului de televiziune KATU din Portland, OR.
Doamna Wagner nu este singură: Randy Stroup din Dexter, Oregon, în vârstă de 53 de ani nu poate plăti nici el chemoterapia. Comitatul Lane în care locuieşte i-a trimis o scrisoare asemănătoare. Oribil! Nu degeaba le este frică mai ales bătrânilor de asigurarea medicală a lui Obama! Ca să economisească bani, guvernul va reduce cheltuielile cu tratarea bolii şi va îndrepta pacienţii spre moarte. Staţi să mă gândesc un pic… unde am mai auzit eu de chestia asta? Hmm… Unde oare?
Nu mă aşteptam ca guvernul american să-şi arate deficienţele chiar atât de repede!
Despre ce este vorba: am mai vorbit pe blog despre faptul că guvernul american, pentru a încuraja pe cetăţeni să renunţe la maşinile vechi (şi care chipurile consumă prea mult combustibil) şi să le ducă la dealer. Acolo cetăţeanul va primi circa $4,500 pe maşină, bani ce-i poate întrebuinţa ca avans la cumpărarea unei maşini noi. Procedura aceasta avea în vedere şi stimularea economiei prin creşterea cererii pentru maşini noi. De fapt, şi Ford şi GM au anunţat creşteri ale producţiei în zilele trecute.
Problema: cei $4,500 trebuie să vină la dealer de la guvern. Şi banii nu mai vin! Aşa că, sute de dealeri de maşini au renunţat să mai ofere programul de „cash pentru rable”. Chestia asta îmi aduce aminte de zecile de mii de dolari pe care i-am pierdut în Romania cu afacerea de farmacie. Farmacia trebuia să dea medicamente la oameni. Acestea erau subvenţionate de statul român. Doar că banii de la guvern întârziau câte 6 luni. Noi trebuia să cumpărăm medicamente mereu. Acestea se vindeau pe valută forte! Când veneau banii de la guvern, şi-i transformam în valută, trecerea excesivă a timpului făcea ca să nu mai putem cumpăra mai nimica pe ei.
Spuneţi-mi o singura intreprindere supravegheată de guvernul american care funcţionează!
- Spitalul militar Walter Reed a fost găsit anii tecuţi (2007)într-o stare jalnică. Birocraţie excesivă, clădiri părăginite, asistenţă medicală sub orice critică. Până şi ministrul armatei Gen. Maj. George Weightman şi-a dat demisia!
- Medicare, asigurarea medicală oferită de guvernul american persoanelor de 65 de ani şi peste (care îndeplinesc anumite condiţii) va rămâne fără bani până în 2017. Conform GAO (Government Accountability Office) Medicare trebuie reformat din cauza predispoziţiei sistemului la fraudă. Numai sub 5% din dosare sunt revizuite.
- Medicaid, ajutorul financiar în vederea îngrijirii medicale oferit de guvern celor cu mijloace materiale insuficiente. Pentru a te califica, trebuie să ai câştig, dar acesta trebuie să fie sub anumite limite. Programul este oferit de state şi nu de guvernul federal. Cam 20% din bugetul statelor se duce pe oferirea acestui serviciu. Între 45 şi 50 de milioane de cetăţeni americani primesc anual îngrijire sub acest program. Cu toate acestea, banii sunt insuficienţi şi programul creează un sistem birocratic care are menirea de a descuraja apelarea la sistem.
- USPS, poşta americană este falimentară. Asta a spus-o chiar Obama, la un spici recent, comparând poşta cu UPS şi FedEx (care sunt companii private şi merg de zbârnăie!). În curând câteva mii de oficii poştale se vor închide din lipsă de bani. Anii recenţi poşta a ridicat preţul unui timbru clasa I de la 37 cenţi (cât era când am sosit eu în SUA) la 44 cenţi. Creşterea a fost de 1 cent anual, dar tot nu sunt destui bani.
- Amtrak, corporaţia pentru transportul persoanelor pe calea ferată este falimentar. Guvernul nu ştie şi nu poate conduce afacerea, care este supra-numită „o maşină de ars banii”.
- Social Security, un serviciu asemănător unui fond de pensii, prin care se oferă bani celor ce nu au suficientă pensie. Unii au calculat că banii vor fi suficienţi până prin 2039, dar alţii spun să ne gândim la 2016. Cu creşterea vâstei de bătrâneţe şi implicit cu creşterea numărului de pensionari, este improbabil ca fondurile să fie suficiente până la 2040. E un alt sistem supus fraudei şi folosit la maxim de către escroci! Unii economişti îl consideră un fel de „caritas” prin care se iau banii de la cei ce lucrează astăzi şi se dau la cei ce-s la pensie, cu nădejdea că pe când vor ajunge pensionari muncitorii de azi, alţii vor munci şi aproviziona fondul.
Acum guvernul vrea să preia sistemul de asigurări medicale! Să fim serioşi! Pe tema asta voi scrie mai amănunţit în viitor. Până atunci însă, postez această „flegmă” într-o categorie specială, dedicată domnului Dănuţ Mănăstireanu, care a categorisit într-un comentariu la articolul linkat, astfel de materiale drept „flegme”.
Sâmbătă începe Ramadanul, sărbătoarea musulmană în timpul căreia, pentru a cinsti primirea Coranului de către Mahomed, musulmanii postesc, se abţin de la băutură, sex, fumat şi alte lucruri de felul acesta pe un termen de 30 de zile.
Frumos! Dacă s-ar abţine şi de la terorism, dacă apropierea de dumnezeul lor i-ar inspira la pace şi nu la lupte şi ucideri, atunci ar fi o sărbătoare meritoasă. Şi probabil că pentru unii, este! Dar nu şi pentru radicali. Asta se vede clar din recentele atacuri menite să destabilizeze alegerile din Afganistan, să terorizeze Irakul după retragerea (parţială) a trupelor americane. Radicalii, chiar dacă sunt o minoritate, prin teroare pot determina pe moderaţi la inactivitate şi nepăsare. Nu degeaba la 65% din populaţia Pakistanului îi e teamă că ar fi o posibilitate ca minoritatea radicală să preia conducerea ţării lor.
Cei 7 americani convertiţi la islam şi prinşi zilele trecute în Carolina de Nord discutau despre jihad. Care este oare fascinaţia acestei religii cu moartea şi cu sinuciderea!? Dacă tot se grăbeşte careva la cele 70 de fecioare ce-l aşteaptă „dincolo”, de ce nu se duce singuri? De ce ia cu el copiii, femei şi bătrâni, cetăţeni nevinovaţi? Şi ce-i face pe mulţi convertiţi la islam să se convertească? Mă uit la femei, americance convertite. Nu văd umilinţa la care sunt supuse femeile în islam? Zilele trecute se vorbea prin media despre un proces prin care un bărbat musulman cu mai multe neveste, avea dreptul legal de a interzice bani şi mâncare acelei soţii care nu voia să se culce cu el. Da de când a ajuns soţia unui musulman un obiect de satisfacere a plăcerii bărbatului?
În Egipt un mare procentaj de femei au fost mutilate prin „tăierea împrejur” cum se mai numeşte extirparea clitorisului. Practica aceasta este răspândită în majoritatea ţărilor musulmane. De ce? Pnetru că femeia e un „obiect” de satisfacere a plăcerii bărbatului, ea însăşi neavând dreptul la nici o plăcere!
Şi nu se vede clar condiţiile în care se trăieşte în majoritatea acestor ţări? Sărăcie, analfabetism, despotism, şi în general limitare din toate punctele de vedere?
Acum când am intrat şi io pe facebook, şi am început să fiu „pretin” cu mai mulţi, având relaţii „semnificative” cu unii şi alţii, am aflat cu stuppoare şi adânc regret că, pe vremea în care descopeream şi eu „social media” şi„social networking” şi mă înscriam pe facebook şi twitter, Bill Gates părăsea Facebook-ul. De ce? Pentru că, zice el, peste 10,000 de oameni aşteptau să fie aprobaţi ca „pretini” ai lui! Şi el se uita ca mâţa-n călindar la ei, şi nu-şi amintea de-i cunoaşte ssau ba. Aşa că, în loc să treacă prin tot necazul de a judeca atâţia amatori de prietenie s-a decis să abandoneze facebook-ul!
Gates a anunţat asta la sfârşitul lui Iulie, când era în India să primească ceva premiu, din acelea din care nu avea! Am o întrebare: unul care are atâţea bani, mai are nevoie şi de premii? Şi dacă da, ce face cu ele? Sau să fie oare adevărat că puterea şi importanţa unei persoane sunt mai importante decât banii ce-i are? Cu aceeaşi ocazie, Gates a anunţat că nu este o persoană care foloseşte prea mult „texting”-ul şi nici prea dedată tehnicii! Wow! Cine ar fi crezut!? Că un băiat de la adunare care a muncit la casa lui Gates din Medina şi nişte românaşi de pe la Microsoft ce-or fost pe la el acasă (pentru că are bunul obicei de a-şi invita angajaţii la petreceri) mi-au spus că are prin casă tot felul de alarme şi automatizări de vis.
Cert este că acum, Bill Gates nu mai este prietenul meu! Articolul complet, AICI.
Am uitat să precizez că, programul de oferire de bani pentru maşinile vechi pentru ca omul să-şi cumpere una nouă a necesitat angajarea de personal care să supravegheze rularea miliardelor alocate de guvern acestui program. Astfel, se estimează că în realitate se cheltuiesc în loc de $4,500 cu o maşină $6,000. Şi „succesul” guvernului în acest domeniu încurajează ca guvernanţii să se aventureze într-un alt domeniu: casele.
Sunt sute de mii de case care nu s-au vândut şi au fost preluate de bănci. Băncile nu le-au vândut că nu au personalul necesar. Când va începe vânzarea acestor case, preţurile caselor în SUA vor cădea sub preţuri cum nu s-au mai auzit. Criza va atinge adâncimi în anul viitor şi poate se va revărsa şi în 2011. Cine va cumpăra atâtea case? Probabil că… aţi ghicit! Guvernul! Şi ce va face cu ele? Le va distruge!
În Victorvilla, California băncile nu au mai vândut puzderia de case ci le-au demolat cu excavatorul. Era mai ieftin… Se vorbeşte la fel despre oraşul Flin din Michigan. Aici se vizitează idea de a pune buldozerul pe circa 40% dintre case! Reducerea se presupune că ar face oraşul mai tare! La 1993 guvernul a distru industria forestieră din Oregon. La 1933 guvernul a distrus agricultura americii: fermierii erau obligaţi să-şi ardă recoltele pentru a creşte preţurile alimentelor. Încă mai am cunoştinţe care au terenuri cultivabile în Idaho (statul care cultivă mult cartof) şi care iau de la guvern zeci de mii de dolari anual ca să nu cultive!
Acum anul acesta au început distrugerea industriei auto, apoi vor urma casele. Crezi că va rămâne poatră pe piatră după ce Obama va dispare de la preşedinţie? Nu ştiu ce să zic! Nu-s disperat, dar puţin mă îngrijorez. Ca republican dar mai ales conservator, mă doare să văd cum ceva ce funcţiona bine se distruge în timpul vieţii mele! Probabil iremediabil! Să fie astea zilele din urmă? Cât de de pe urmă?
Cash for clunkers! Adică, dealerul de maşini îţi oferă $4,500 pentru o maşină ce-o aduci la ei, banii îi poţi folosi ca avans pentru cumpărarea unei noi maşini din lista celor aprobate de guvern, trebuie să te califici pentru rate, şi… eşti om! Lumea a început să cumpere maşini… gunoaie! De 20-30 de ani, bune de dus la fie vechi. Mergeau la dealer cu ele, şi-şi cumpărau maşini noi! (despre asta, vorbim îndată!). Apoi guvernul şi-a dat seamă că este „păcălit” şi a trasat nişte parametri pentru ce maşini se califică la a primi cei $4,500. Nu orice gunoi… doar o rablă!
Dar, lăsând la o parte faptul că se folosesc banii mei şi ai tăi de taxe pentru a finanţa maşina lui Gheorghe şi Maria (pentru că guvernul nu face bani, doar percepe taxe, guvernul nu face locuri de muncă, doar prin reducerea taxelor se încurajează investiţiile, etc) şi eu sunt absolut împotrivă, sunt contra şi la păcăleala în care sunt aduşi oamenii.
Hai s-o luăm pe îndelete: ai o maşină, după parametri guvernului, de până în 15 ani. Încă merge şi eşti mulţumit cu ea. Nu valorează decât vreo $4-5 mii. Dar te atrage posibilitatea de a conduce o maşină nouă! De când nu ai mai inspirat mirosul de piele nouă… de când nu au mai întors vecinii capul după tine cu admiraţie şi invidie… Te duci cu maşina la dealer. Despărţirea nu ţi-e uşoară! Adică, o fi veche, cu vopseaua mai ştearsă, ezită puţin la pornire, scaunele au pielea coaptă pe alocuri, dar te-a servit cu credincioşie atâţia ani! Ai fost la munte şi la mare, la socri… Ţi-ai dus copiii la şcoală, în vacanţe. Ai fost la cules de cireşe şi mere şi ai umplut-o vârf! (Pe-aici se pot culege mere şi alte cele… dacă vrei!) A pornit întotdeauna, în afară de data aceea… când a fost slabă bateria; dar ai schimbat-o şi-s iată peste 5 ani de atunci! Nici o problemă. I-ai pus cauciucuri noi de câteva ori, i-ai schimbat uleiul, câteva curele… dar în rest, nimic.
Ei, fiecare lucru îşi are vremea lui, zice Înţeleptul. Dacă ar fi ştiut, ar fi scris că „cumpăratul unei maşini noi îşi are vremea lui, despărţirea de o maşină veche îşi are vremea ei!” Ajungi la dealer, faci „tai-tai” vechiturii, alegi una nouă… faină de tot! Cât costă? A, $45, 000! Scazi mintal avansul de patru mii cinci sute primit pentru vechitura ta… rămâi cu o datorie de $40,500. Pe 5 ani, $782.98 pe lună! Wow! Ai vrea să dai înapoi, şi ai mai putea, dar maşina nouă ţi-a prins inima, şi mai ales pe cea a soţiei! O iei. Cinci ani vor trece…
Ajuns acasă, suni la compania de asigurări. Altă pleoaşcă: plăteai $50/lună asigurare totală pentru maşina veche, acum te costă $200/lună! Acum chiar nu mai poţi da înapoi! Te-ai băgat în laţ, şi trebuie să supravieţuieşti.
Mergi la benzinărie. Altă descoperire. Maşina nouă nu e cu mult mai economică decât cea veche. Poate economiseşti vreo $2-300 pe an… dacă atâta!
Oamenii nu învaţă că în relaţia cu un guvern, guvernul nu pierde niciodată! Individul pierde mereu, dar nu se învaţă minte. Constatarea mea e că e plină lumea de… am vrut să zic naivi, dar termenul cel mai potrivit este PROŞTI!
9 Mai 1945 a fost ziua în care peste 300 de avioane de tip B-29 şi-au luat zborul către Tokio şi au acoperit cu un covor de napalm oraşul. În raidul acesta şi-n următoarele zile, 80 de mii de japonezi civili au fost omorâţi, 100 de mii răniţi şi peste 260 de mii de clădiri distruse. Sute de mii de oameni au rămas fără adăpost. La conducerea atacurilor a fost generalul american Curtis Le May. Le may era un războinic adevărat, setos de sânge, dornic de victorie cu orice preţ şi ucigând fără nici o remuşcare. În cinci luni Japonia va capitula, războiul al doilea Mondial se va termina în curând, şi Le May a devenit un erou. Victoria l-a transformat în erou.
Ce s-ar fi întâmplat dacă America ar fi pierdut războiul? Ar mai fi fost Le May erou? Sau poate, creiminal de război? Greu de ştiut!
De pe vremea lui Darby dispensaţionaliştii ne portretizează scenarii apocaliptice ale vremurilor de pe urmă. Conform acestor scenarii, graniţele ţărilor vor dispare, un lider carismatic va apare şi va prelua conducerea întregii lumi (numele său va fi Anticrist), iar oamenii lumii vor fi uniţi într-o singură religie (închinarea la diavolul şi la Anticrist). Unul dintre lucrurile care vor uni pe oameni (pe lângă acelaşi conducător şi aceeaşi religie) va fi şi aceeaşi monedă. De ani buni, dolarul american este moneda în care se păstrează rezervele mai multor ţări, precum şi moneda de plăţi în schimburi cum ar fi petrolul de exemplu. Căderea dolarului vizavi de alte monede, sitoaţia economică a SUA precum şi presiuni din partea Chinei şi a altor naţiuni a făcu că unii economişti şi lideri de ţări să discute posibilitatea unei monede internaţionale unice.
Rusia s-a urcat şi ea în acest tren, şi zilele trecute la întâlnirea celor 20 din Italia, preşedintele Rusiei, Medvedeev a „dezvelit” o posibilă monedă internaţională unică: o puteţi vedea mai jos. Doar atâta mai e de spus că, probabil că spusele dispensaţionaliştilor nu au meritat să fie luate în râs… Poate că cine râde la urmă, râde mai bine!
Orice aparat pe care-l cumperi este garantat pentru un timp. Garanţia poate fi de la câteva luni la câţiva ani. Apoi ţi se oferă extinderea garanţiei pentru un preţ. Cu cât mai lungă este perioada de garanţie, cu atât mai liniştit eşti cu privire la calitatea produsului cumpărat.
Pe aici, sunt magazine care-ţi iau înapoi produsul dacă eşti numai nemulţumit cu el. Am cumpăart un laptop ce s-a defectat, apoi l-am dus înapoi la magazin după 6 luni. Am primit banii înapoi pe el 100%, fără întrebări. Dincolo de garanţiile produselor, sunt garanţiile oferite verbal de unii sau alţii, pentru ceea ce promit ei. Poate ai auzit de plecatul cu sacul la pomul lăudat. Eu am păţit-o mereu şi mereu. Poate şi tu ai experineţele tale. Parcă cu cât mai multe promisiui se fac cu privire la ceva, cu atât mai atent şi circumspect trebuie să fii.
Promisiuni despre oameni, locuri de vacanţă, locuri de pescuit, produse, experienţe ce promit să se repete, etc. Ne-am lovit de porţia noastră de dezamăgiri în toate aceste ipostaze. Şi dacă nu te-ai lovit încă, înseamnă că eşti prea tânăr şi crud! Mai ai timp!
Experienţele acestea ne marchează întregul „take” asupra vieţii. Zilele trecute am mers cu maşina la un auto-service despre care se spune la superlativ că este cel mai bun! BMW! Scaune pluşate, sau de piele în holul de aşteptare, computere pentru cei ce vor să lucreze, cărţi, reviste, 3-4 feluri de cafele, ceaiuri, apă şi suc, fructe, fursecuri, zâmbete pretutindeni. Dar la ghişeu, un tip ursuz, neprietenos. Am aşteptat de mi-a venit acru, deşi aveam „appointment” şi am fost prezent cu 15 minute înainte de ora la care am fost programat. Tipul m-a făcut să mă simt ca în faţa unui bărbat jegos, nespălat şi puturos, îmbrăcat la 4 ace! Oribil!
Am plecat fără problema rezolvată. Apoi m-au sunat acasă, şi-au cerut scuze, mi-au oferit chestii gratuite… dar eu deja m-am vaccinat. Cineva mi-a spus că, dacă maşina e în garanţie (cum era a mea) şi nu plăteşti serviciul, atunci eşti împins la urmă, şi-n faţă are prioritate cel ce plăteşte.
La pomul lăudat…
Dar cume oare cu Dumnezeu? Că şi El a făcut promisiuni cu ghiotura! Unele şi le-a respectat, vedem pe propria piele! Altele, aşteaptă! Dar poţi avea încredere, într-o lume dominată de relativism şi neîncredere, că Dumnezeu va ţine toate promisiunile, până la ultima, şi până la cea mai mică, neînsemnată? Credinţa mea este că, da! Certificatul de garanţie oferit de Dumnezeu pentru mântuire, nu-i pe câţiva ani, cum cred unii. Nu-i incert, cum cred alţii! Dacă m-a mântuit, atunci sunt mântuit pentru totdeauna. Dacă „am pierdut” mântuirea, atunci nu am avut-o niciodată. Că ce nu ai avut, nu poţi pierde.
Sper ca astăzi să se termine cu MJ, să-l înmormânteze şi să-l lase să se odihnească. Deja-s sătul de programe de TV ce nu vorbesc despre nimic altceva! Uite, Obama este în Rusia şi a promis să renunţe la 1/3 din arsenalul nuclear american… în timp ce ruşii nu au promis nici măcar vorbe! Dar, ştirea asta nu-i atât de importantă precum MJ. De parcă tabloidele ar determina grila de programe a televiziunilor!
Cât despre muzica lui MJ? Uite o mostră de muzică de-a lui
şi una din Handel
Eu prefer Handel în raport de zece milioane la unu! De ce? Pentru că muzica de tipul piesei „Bad” a produs generaţia de… degeneraţi care trăieşte printre noi! De-aia!
on 
on 
on 
