În seara aceasta am putut observa de aici din Seattle o eclipsă de lună. Cerul a fost destul de senin pentru a putea fi urmărită pentru vreo trei ore. Culorile pline de dramatism ale lunii, de la strălucitorul luminii până la roşul sângeriu trecând prin cenuşiu au făurit un adevărat spectacol care te-a făcut să ignori frigul şi să sati cu capul pe spate şi faţa spre cer… Oricum, o eclipsă totală a lunii nu va mai avea loc până prin 2010.
Observarea eclipsei m-a dus cu gândul la biserica lui Isus. Când şi-a visat Iosif visurile sale, unul dintre ele avea de-a face cu soarele, luna şi stelele plecându-se în faţa lui Gen 37). În explicaţia sa, soarele era tatăl, luna era mama şi stelele erau fraţii lui. Pavel mai târziu face referire la strălucirea soarelui, a lunii şi a stelelor (1 Cor 15:41) şi face distincţie între strălucirile acestor corpuri cereşti. În înţelegerea mea, luna simbolizează biserica lui Christos. Ea luminează noaptea după cum soarele luminează ziua (Gen 1). Dar luna nu are lumină proprie, ea primeşte şi reflectă lumina de la soarele.
Maleahi 4:2 (Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi, şi veţi sări ca viţeii din grajd) vorbeşte despre „Soarele Neprihănirii”. Soarele este Christos, luna este biserica. Eclipsa de lună apare când umbra pământului se pune între lumina soarelui şi lună. Oricât de interesantă şi spectaculoasă ar fi o eclipsă de lună naturală, în domeniul spiritual când umbra pământului împiedică lumina lui Christos să ajungă la Biserică, pentru ca aceasta să reflecte mai departe lumina lui Isus asupra lumii, atunci priveliştea este jalnică! Spectacolul este gustat numai de cei răi care primesc astfel muniţii de a trage în biserică. Şi dacă lumina noastră este estompată, sau, Doamne fereşte, este întuneric (Mat 6:23) atunci nu rezist să mă mai uit, decât să plâng…
Sursa: Wikipedia
Curioasă înmormântare a avut Maharishi Mahesh Yogi, guru care a inspirat pe The Beatles, regizorul David Lynch, actrița Mia Farrow, cântărețul Mike Love (Beach Boys) printre alte câteva milioane de oameni. Câteva zeci de mii de adepți din lumea întreagă au participat aducând ultimele lor omagii.
Gurul a murit la 91 de ani, la o reședință de-a sa din Olanda dar a fost înmormântat în India. Trupul neînsuflețit i-a fost pus pe un catafalc enorm, ridicat pe un deal din ashramul său de lângă confluența râurilor Gange, Yamuna și Saraswati, alcătuit dintr-o structură din lemn de santal. Voluntari din toată lumea au început de dimineață să-i ungă trupul cu balegă de vacă (chestie sfântă la hinduși) și gălbenele (observați asortarea culorilor..). Mai apoi trupul i-a fost ars, urmând ca să se construiască ceva locaș „sfânt” pe cenușa sa.
Pornit în misiunea sa ca un sărac a cărui avere o puteai duce într-o mână, Yogi a ajuns ca să locuiască într-un palat cu 200 de camere, să călătorească în jetul personal de culoare roz, și să aibă la dispoziție Rollsuri și alte mașini de lux. Gurul implicat în tot felul de scandaluri în special sexuale (Mia Farrow nu a fost singura femeie pe care a violat-o), în consumuri de droguri (pe vremuri era LDS, acum altele), a adus Meditația Transcedentală (TM) în occident. Contra unei sume de $2,500 noul disipol este inițiat în tehnici de meditație ce trebuie să aibă loc de două ori pe zi câte 20 de minute, timp în care se repetă mantre în limba sanscrită. Discipolul atinge perfecțiunea când reușește să adune suficientă energie pentru a-și ridica trupul de la pământ (levitație). Rezultatele promise de TM sunt sănătate, fericire, creativitate, pacea lumii, pace lăuntrică și energie.
Gurul a devenit celebru după ce ashramul său a fost vizitat prin 1968 de Beatles care ar fi trebuit să petreacă acolo trei luni, dar care au plecat unul după altul mai repede, fie pentru că le lipsea confortul de acasă, fie din cauza acuzațiilor din partea unor femei cum că Yogi le-ar fi violat.
35 de noi raja au fost numiți după moartea gurului pentru a duce mai departe mișcarea începută de acesta acum 60 de ani.
Cei 12 au fost născuți în familii de creștini copți, s-au convertit la islam, și iarăși înapoi la creștinism. Anul trecut un tribunal inferior a decis că practicarea creștinismului ar fi sinonimă cu apostazia. Decizia din anul acesta însă recunoaște convertirea lor.
Reprezentanți ai diferitelor organizații care militează pentru libertăți religioase și sociale în Egipt au aclamat decizia tribunalului. Ramsis Raouf El-Naggar, avocatul ce a reprezentat pe cei 12 petiționari a afirmat că hotărârea curții este un pas important înainte spre libertatea religiei în Egipt. Deocamdată, musulmanii care-și abandonează religia sunt pasibili la pedeapsa cu moartea.
Printre motivele convertirii la islam a unui creștin se enumeră căsătoria cu un musulman, divorțul de un musulman sau avantaje materiale oferite unor creștini săraci în schimbul convertirii.
În Egipt actul legal de identitate trebuie să conțină menționarea credinței cuiva pentru ca acea credință să fie considerată oficială. Din cauza persecuției, mulți musulmani care se convertesc la creștinism practică credința în secret sau emigrează.
Astfel de știri ar trebui să ne încurajeze să ne rugăm măcar din când în când pentru astfel de țări și de cazuri.
Al treilea membru al troicii liberale invitate la Convenția Baptiștilor liberali a fost Al Gore. El este mai cunoscut pentru un film premiat cu un Oscar și un Nobel pentru pace decât pentru realizări de pe vremea când era membru al COngresului, sau vice-președinte al SUA. Read the rest of this entry »
Cu 5 ani în urmă, când încă locuiam în Oregon, am primit un telefon de la o prietenă de-a noastră din Tennessee să ne ducem la o biserică anume dacă vrem să ne întâlnim cu fiica ei. Aceasta urma să fie vorbitoare principală la întâlnirea de misiune a bisericii și nu, nu va putea locui la noi dar i-ar face plăcere dă ne revedem. Fiica se numea Dayna Curry și era una dintre cele două misionare americane care au fost luate prizoniere de către talibani în Afganistan în anul 2001. Cealaltă misionară era Heather Mercer. Ele au fost prizoniere 105 zile, până când au fost eliberate de americani.
Sigur că ne-a făcut plăcere întâlnirea cu Dayna și mai ales să vedem că este bine, sănătoasă, cu credința și pasiunea pentru Domnul intacte. Ba chiar ne anunța că se va duce înapoi în lumea arabă după o scurtă ședere în SUA. Și așa a și făcut. Acum este în Irak împreună cu soțul ei și fiica lor de 2 ani. Continuă să-l prezinte pe Isus musulmanilor!
Prietena ei, Heather Mercer a fost weekendul trecut în Portland, la aceeași conferință de misiune, acum la a șasea ediție. 13 mii de creștini interesați de misiune au participat din zona de NW. În cuvântarea sa, Heather a amintit participanților că cei cărora le este frică pentru propria viață, nu vor face mare lucru pentru Domnul și Împărăția Sa. „Dorința de a-ți păstra viața este probabil unul dintre cele mai periculoase mecanisme folosite de diavolul pentru a continua să țină lumea sub controlul său. Ca să cucerești lumea pentru Christos, îți trebuie cel puțin două lucruri: să fii nebun pentru El și să nu-ți fie frică pentru viața ta!” Apoi a continuat: „pentru a învinge frica, ai nevoie de o dragoste adevărată pentru Domnul și pentru oamenii de pretutindeni pe care-i iubește El!.”
Eu nu pot vorbi pentru bisericile din România, dar aici în diaspora, bisericile românești sunt destul de nepăsătoare față de lucrarea de misiune. Nici nu știu dacă este frica sau dorința de a-și păstra viața, cum spunea Heather, sau este dragostea pentru lumea de acum, cum zicea Pavel! Orice este, bine nu este! Dacă nu atacăm lumea și păcatul în afara celor patru pereți ai adunărilor, șumea își va lua nasul la purtare și ne va ataca în biserică. Astfel biserica va deveni „lumească”. Cred că unii știți despre ce vorbesc!
Duminica trecută mi-era frică să nu fi ales ca dată pentru mini-vacanța noastră din Arizona weekendul meciului de fotbal american care încheie fiecare sezon de fotbal din SUA. NFL (National Football League) are două „conferințe”, AFC (American Football Conference) și NFC (National Football Conference). Echipele plasate pe primul loc în fiecare dintre conferințe joacă între ele pentru titlul național al anului 2007. Meciul are loc întotdeauna într-una din duminicile lunii Ianuarie-Februarie a anului următor pe unul dintre cele 20 de stadioane calificate să găzduiească un asemenea eveniment. Anul acesta meciul se joacă în 3 Februarie în Phoenix, Arizona.
Duminica de Super Bowl este un fel de sărbătoare, nu doar sportivă, a americanilor. Unii duc televizoare sau proiectoare în biserici și după serviciul de dimineață, se uită cu toții la meci, consumând hot-dogs sau grătare sau hamburghere și tot felul de băuturi și alte mizilicuri. Alții se adună prin baruri. Unii preferă acasă cu prietenii. Meciul se poate urmări gratuit la un program de televiziune națională.
Anul acesta peste 120 de mii de americani au călătorit la Phoenix. Stadionul are o capacitate de 70 de mii, dar nu-i bai! Lumea merge pentru spectacol și tot felul de alte funcțiuni. Un bilet ieftin costă trei mii de dolari. O cameră de hotel care până duminica trecută costa $80 acum costă $900 cu un minim de 10 nopți. La hotelurile de 3-5 stele, o cameră de hotel ajunge la $8,000/noapte cu minimum 5 nopți. Biletele de avion sunt mai scumpe, de asemenea mâncarea, cu un cuvânt, totul este muuuult mai scump! Se estimează că un oraș care găzduiește evenimentul sportiv are un venit de câteva sute de milioane de dolari.
Transmisia TV este întreruptă de mici pauze de publicitate. Un spot de numai 15 secunde poate costa câteva milioane de dolari. Firmele care fac publicitate pregătesc spoturile noi în mare secret. Acestea sunt lansate cu ocazia meciului acestuia și vor fi reluate pe parcursul anului. Este un concurs de cea mai reușită reclamă. Peste 40% din casele americane se vor uita la meci (120 de milioane de telespectatori). Spectacolul va conține în afară de meciul propriuzis o mulțime de alte puncte muzicale și de divertisment.
Am uitat să vă spun echipele! (Ca și cum v-ar interesa!) New York Giants (NFC) și New England Patriots (AFC). Cu care țin? Păi dacă nu mă interesează prea tare sportul acesta, cu amândouă! Adică, mi-e total indiferent cine câștigă sau pierde. I´ve got no horse in this race. Adevărul este că înțeleg și gust în oarecare măsură sportul acesta. Nu pot spune că prefer soccerul (fotbalul european). Dar dacă nu am timp pentru a urmări meciul n-o să-l urmăresc și n-o să-mi pară rău! Mi-e indiferent. Cum le e unora de Domnul și ale Lui! Dar asta, altă dată, fără amestecul cu sportul.
Unul dintre lucrurile cu care Carter nu-i de acord este războiul din Irak. Cu toate acestea, mare parte din încurcătura din Orientul Mijlociu, mai ales din Iran, se datorează lui Carter. De ce? Pentru că cu mulți ani în urmă, Iranul era unul dintre cei mai puternici aliați americani din zonă și era condus de către șahul Mohamed Reza Phlavi, prieten cu SUA. Cu și mai mulți ani în urmă, în Iran a trăit un om pe care Carter îl privea ca pe un „om sfânt” (expresia aparține de fapt lui Andrew Young, ambasador SUA la ONU; ambasadorul lui Carter în Iran, William Sullivan spunea despre el că este asemănător lui Gandhi): ayatolahul Khomeini. „Sfântul” trăia în exil de câțiva ani, la Najaf în Irak. De acolo își propaga învățăturile extremiste prin intermediul unor casete ce erau trimise în Iran și împrăștiate de suporteri. Read the rest of this entry »
Așa cum arătam într-un post mai vechi, termenul de „schimbare” este vehiculat ad nauseam de către candidații la președinția SUA. Între timp ce promisiunile lor se vor dovedi a fi doar vorbe (de unde știu? Din experiență!), și tinerii creștini americani se gândesc la schimbare. Vor transmite publicului dorința de schimbare într-o întâlnire din Times Square, New York la data de 8 februarie a.c. Read the rest of this entry »
Westminster Chapel va găzdui mâine (vineri) sfârşitul maratonului de rugăciune pentru Marea Britanie, şi începutul activităţii „Global Day of Prayer London 2008″. După site-ul Christian Today, în fiecare zi a anului 2007 mii de creştini din toate denominaţiunile s-au adunat pentru a se ruga pentru Londra. Global Day of Prayer (GDOP) va înălţa şi ea ca şi maratonul de rugăciune din anul trecut cererea ca Dumnzezeu să interevină şi să schimbe oameni şi oraşe ale Angliei.
GDOP va întruni la 11 Mai 2008, după cum se aşteaptă organizatorii, peste 30 de mii de creştini. Întrunirea va avea loc pe Milwall Stadium. Anul trecut, întâlnirea omonimă a avut loc pe West Ham Stadium şi a adunat în duminica Cincizecimii 2007 peste 20 de mii de creştini.
Unul dintre organizatori, Pastorul Jonathan Oloyede de la biserica londoneză Glory House a spus: „Istoria Bisericii este istoria rugăciunii. Când se roagă creştinii într-o rugăciune unită, încep să se întâmple lucrurile: se mişcă continentele, încep mişcări (spirituale) şi se scrie istoria. Eu cred cu adevărat că acum este timpul ca să se producă transformarea Angliei. Speranţa noastră este ca sute de biserici să se unească, ca mii de creştini să se mobilizeze, pentru a putea vedea inima lui Dumnezeu care bate pentru reconciliere, înoire spirituală şi tranformarea comunităţii.”
Se spune că GDOP a fost începută de către Graham Power în Africa de Sud şi că în 2007 a atras participarea a peste 200 de milioane de creştini din lumea întreagă.
Mă întreb dacă România a participat la activitate şi dacă nu, de ce nu? Când vom putea vedea pastorii români interesaţi măcar în egală măsură în rugăciune şi umilinţă înaintea Domnului, cum sunt de interesaţi în desconspirarea colaboratorilor cu securitatea? Interesaţi în Cuvântul lui Dumnezeu (nu doar pentru pregătirea unei predici în ultima clip) pe care să-l studieze constant şi cu râvnă cel puţin la fel cât studiază blogurile? Desigur că cei ce se roagă şi mănâncă Cuvântul, nu vor fi deranjaţi de presupunerile mele!
Citeam o scrisoare. Din ea, vă redau un paragraf. Acesta vorbește despre un alt fel de durere, decât cele la care ne referim noi cel mai des. Este o durere a unuia care ar vrea să creadă dar nu poate. A unui care caută dar se poticnește la întrebări pentru care nu are răspuns. Read the rest of this entry »
Peter LaBarbera (www.americansfortruth.org) a prezentat un raport care arată că o varietate a unui stafilococ (MRSA - Staphylococus Aureus rezistent la Meticilină) este posibil să se transmită prin intermediul sexului anal (practicat de homosexuali). Stafilococul acesta este extrem de rezistent la antibiotice şi este răspândit printre homosexualii din San Francisco şi alte mari oraşe.
Biserica Mars Hill de-aici din Seattle, și Mark Driscoll, pastorul ei nu fac lucrurile cum se obișnuiește prin alte biserici. Pleci spre experiența unui serviciu divin la ei, ca și cum te-ai duce la o întâlnire la care nu ai mai fost niciodată (unii după ce vor citi relatarea mea, se cor întreba de ce am folosit termenul „divin” adineaori). Chiar dacă nu știi la ce să te aștepți, știi precis că nu vei avea o nouă porție din plictiseala noastră cea de toate… duminicile! Read the rest of this entry »
Poza luata de pe site-ul Compassionart
Câțive dintre cei mai prolifici muzicieni creștini din America și Marea Britanie s-au întâlnit în Scoția între 7 și 11 Ianuarie sub egida organizației Compassionart pentru a compune muzică destinată unui disc special destinat ajutorării săracilor.
Printre artiști, amintim pe Darlene Zschech, Michael W. Smith, Steven Curtis Chapman și inițiatorul acțiunii, Martin Smith de la Delirious?, Paul Baloche, Stu Garrard (Delirious?), Israel Houghton, Tim Hughes, Graham Kendrick, Andy Park și Matt Redman. Dorința lor a fost să scrie între 10 - 12 cântece. Participanții au fost extrem de bucuroși când au constatat că au fost mult mai prolifici și au compus 21 de cântece.
Opinii și reacții ale participanților le găsiți urmând linkul pentru Compassionart. Să mai spun că artiștilor s-a alăturat și Joyce Meyer, care a ținut cu grupul întâlniri devoționale în fiecare dimineață. Paul Baloche a afirmat că ei a avut mai mult de câștigat din această întâlnire, deoarece de pe urma ei s-au ales cu prietenii adânci.
Artiștii au renunțat la orice venituri din vânzarea discului produs, banii fiind distribuiți în întregime organizațiilor de caritate. Pe când un asemenea proiect din partea artiștilor din România? Întreb și eu…
În 1984 când celebrul Francis Schaeffer pleca în veșnicie, fiul său Frank ar fi avut ocazia să preia „imperiul” religios creat de tatăl său, după cum se procedează în viață: fii moștenesc „afacerea” părinților”. El însă a preferat să-și trăiască viața în felul în care a început el s-o conceapă încă cu mult timp înainte, când era băiet în Elveția , la L´Abri. Despre ce lăsa în urmă tatăl său Frank a spus „era premiul pe cere nu mi-l doream”. Așa că a părăsit credința evanghelică și s-a convertit la ortodoxism. Apoi, s-a apucat de pictură, a scris scenarii de film, a fost regizor de film și a scris cărți, mai multe chiar, majoritatea despre tatăl său, despre religie și autobiografice. Read the rest of this entry »
Lacrimile-s un lucru mare! Nu știu ce ne-am face fără ele! Nici nu le-am acordat prea mare importanță, până acum zece ani când Dina, soția mea a început să se plângă de dureri de ochi. După muuuuulte vizite pe la tot felul de doctori de ochi, am ajuns la una dintre cele mai prestigioase clinici pentru afecțiunile ochilor din SUA, la Casey Eye Institute din Portland, OR. Acolo am aflat că durerile-s cauzate de lipsa de lacrimi și că aspectul acesta este doar o afecțiune periferică a unei problema mai mari , o boală de ochi fără vindecare, macular degeneration (cred că degenerare maculată pe românește, dar nu-s sigur). Read the rest of this entry »
-
Motto:
„Fiecare om poartă cu el lumea în care trăieşte” TDP -
-
Sunteti vizitatorul
-
Online now:
-
-
-
Designed By :
