PERSPECTIVE CRESTINE

Isus ne spune „Ioan 10:10  Hoţul nu vine decât să fure”. Hoţul fură bucuria, pacea cu Domnul, viitorul, viaţa!

Acum, hoţul are acoliţii săi, sau altfel spus, „fură” prin intermediari.  Ai mai jos o listă de parteneri într-ale furtului.  Poate completezi lista!?  Ordinea este aleatorie.

1. Păcatul
2. Vinovăţia (în urma păcatului comis)
3. Mândria
4. Nemulţumirea
5. Amărăciunea
6. Lipsa de recunoştinţă.
7. Neîncrederea în Dumnezeu
8. Frica
9. Starea de descurajare
10. Neiertarea
11. Lenea
12. Gelozia (invidia)
13. Lipsa de disciplină spirituală
14. Trăirea fără scop

Jim Caviezel a jucat rolul lui Isus în „The Passion of the Christ” în regia lui Mel Gibson.  Puţin ştiu însă că rolul din film l-a trasnformat pe Caviezel în ceea ce priveşte credinţa.  EL şi soţia sa Kerri sunt catolici, şi anul acesta s-au gândit să pună credinţa lor în practică.  Au înfiat doi copii din China. Continue Reading »

La anul 1893, la Chicago se întâlneau peste 400 de preoţi şi lideri religioşi din diverse religii, în cadrul celui dintâi „Parlaiment of World Religions” (Parlament Mondial al Religiilor - PMR - a nu se confunda cu Partidul Muncitoresc Român care suferea şi ăsta de abureli asemănătoare).  Printre cei invitaţi, o tânără stea a hinduismului, Swami Vivekananda.  Printre creştinii prezenţi, aşa cum se aştepta la vremea aceea, o mulţime de reprezentanţi ai unui creştinism dogmatic care credea încă în mântuirea prin Christos, în existenţa raiului şi a iadului. Continue Reading »

Rev. Bob Stumbles, Cancelarul Diocezei Anglicane din Harare, Zimbabwe a descris recent naţiunea sa ca „o naţiune într-un necaz îngrozitor şi care se află la marginea unui dezastru uman.”  „Ţara trebuie să scape de violenţă,  de secretul şi ascunderea rezultatelor alegerilor, de oprimare şi corupţie, şi să vinădreptatea, bucuria, pacea, compasiunea, cinstea, justiţia, democraţia şi eliberarea de frică şi nevoi” a mai spus Cancelarul.

Astfel, Duminică 27 Aprilie este desemnată ca o zi specială de rugăciune pentru Zimbabwe.  Creştinii din lumea întreagă sunt încurajaţi să se roage pentru cele de mai sus şi pentru creştinii din Zimbabwe care sunt ameninţaţi cu genocidul.  Site-ul Ekklesia care a postat ştirea mai spune: „Fie ca un continuu şi puternic flux de rugăciuni şi mijlociri să curgă către Domnul pentru toţi oamenii (din Zimbabwe) în această Zi a Rugăciunii, cerând intervenţia Sa divină în întreaga naţiune”.

Să-ţi aminteşti şi tu, cititorule şi să spui şi altora, poate şi bisericii cu care te închini Domnului.  Mai ales că nu cu mult timp în urmă, strigam şi noi către Dumnezeu dintr-o ţară strivită de comunism, şi Dumnezeu ne-a ascultat!

Interviu cu Emil Silvestru
Part 1

Part 2

Part 3

Part 4

Last Part

Emil Silvestru: Rocks and Clocks

A.Dama a întrebat la postul acesta dacă ateismul este o religie.  Încerc în următoarele rânduri să analizez succint subiectul acesta.

Discuţia despre subiectul dacă este ateismul o religie sau nu, este mai vastă, şi aparţine în egală măsură teologilor  şi celor din sistemul legal.  De exemplu, dacă mergi la site-ul acesta http://www.cem.va.gov/cem/hm/hmemb.asp vei vedea că emblema (sigla) ateiştilor este oferită printre celelalte embleme ale unor „credinţe” sau religii.  De asemenea în Anglia, cred că pe la începutul acestui an, s-a decis ca teoria evoluţiei să fie mutată de la clasele de ştiinţe la clasele de religii, unde să fie oferite şi prelegeri cu privire la ID (Intelligent Design), iar elevii să poată purta discuţii pe marginea celor două teorii. Continue Reading »

Venind spre casă astăzi, am văzut la colţul străzii pe care am casa o pancartă pe care scria „For Free” (gratuit).  Ştiu despre ce e vorba de obicei.  Oameni ce se mută sau au adunat prea multe lucruri care între timp, aşteptându-şi rândul să devină folositoare au îmbătrânit şi au devenit o povoară, adesea un gunoi,  acum le orfeă gratuit.

Gunoiul cuiva poate deveni comoara altcuiva!  Dacă un miliardar s-ar plictisi de maşina sa… „gunoiul” său ar fi bun de comoară!  Dar cei ce oferă lucruri gratuit nu oferă niciodată maşini!  Ce se oferă?  O caferieră care nu mai merge (dar care se poate repara cu câţiva dolari, asigură fostul proprietar!  Câţi dolar? întrebi tu.  Vreo $10!? zice el.  Şi te gândeşti că cu $14.99 cumperi o cafetieră nouă, cu garanţie…!)   Un scaun al cărui picior s-a rupt şi a fost reparat de propiretar cu „crazy glue”.  Un pieptene, o sticluţă de parfum ieftin, goală trei sferturi, nişte agrafe de păr, cărţi, reviste şi ziare vechi, un casetofon din alea cu 8 piste (eight track), piese de mobilier vechi, zgârâiat.  O canapea ponosită şi pe care s-a urinat câinele de prea multe ori, nişte saltele cu arcuri rupte, ceva pantofi vechi şi găuriţi…  Blugi vechi peticiţi (aştia pot fi la modă dacă-s Levi´s 501), o cămaşă decolorată, nişte tricouri pătate… Continue Reading »

Sacrificul ne inspiră pe toţi.  Oameni care au murit pentru o idee, pentru o credinţă, pentru patrie, pentru familiile lor, pentru un prieten, pentru un străin.  Oameni care au renunţat la un rinichi ca să le trăiască o rudenie sau un prieten sau, chiar şi un necunoscut.  Oameni care au renunţat la un braţ sau un mădular punându-l în calea unei primejdii care ameninţa viaţa vreunui prieten.

Uneori sacrificul vine cu serviciul pe care-l ai.  Un agent care păzeşte viaţa unui preşedinte trebuie să se arunce în calea glonţului ucigaş pentru a salva viaţa preşedintelui.  Alteori, sacrificul e izvorât din dragoste.  Un părinte va sacrifica aproape orice pentru viaţa copilului său.  Mai rar, un copil va sacrifica pentru un părinte.   Apoi avem sacrificul ca datorie.  Un soldat care s-a înscris la oaste şi care îşi dă viaţa pe câmpul de luptă.  Alteori sacrificiul este cerut de credinţa noastră.  Sau ideea la care am aderat.

Aseară, la biserica pe care o păstoresc am făcut o strângere de ajutor financiar pentru o persoană aflată la ananghie.  S-a strâns o frumoasă sumă de bani, deşi au fost mai puţini la biserică.  După ce s-a sfârşir serviciul, a fugit la mine un băiat de vreo 16-17 ani, şi m-a întrebat dacă se mai acceptă donaţii pentru scopul amintit.  I-am spus că da.  El mi-a spus că a lucrat ceva săptămâna trecută ( e în vacanţa de vară) şi că tocmai a fost plătit.  Apoi, a scos din buzunar 3 bancnote de câte $20 fiecare, le-a cântărit o clipă în mână, a luat două bancnote şi mi le-a dat, păstrându-şi pentru sine cealaltă bancnotă.  I-am spus că dacă doar $60 are, poate e suficient să doneze numai $20.  El mi-a spus că el locuieşte cu părinţii şi că ei se îngrijesc de nevoile lui oricum.  Şi că probabil cei pentru care s-a făcut strângerea de ajutoare au mai multă nevoie decât el…

Mi-au dat lacrimile.  Eram martorul unui sacrificiu.  Nu, nu era un sacrificiu suprem, ca o moarte, de exemplu!  Dar, ţi-a trecut vreodată prin minte că s-ar putea să fie mai uşor să sacrifici o dată pentru totdeauna (ca prin moarte, de exemplu) decât să sacrifici mereu, în timp ce trăieşti?  Adică, e mai uşor să mori decât să trăieşti sacrificiul zilnic?  Să iei de la tine pentru a da altuia?  Şi să faci asta ca un stil de viaţă?

Mâine, tânărul va merge probabil la o cofetărie, şi va scoate bancnota de $20 să-şi cumpere o cafea sau un suc… Şi-şi va aminti că a muncit pentru $60 dar că a donat unui nevoiaş ceilalţi $40!  Şi se va simţi bine!  Căci, atunci când mori sacrificând, s-ar putea ca tu să nu mai ştii despre rezultatul sacrificiului, sau chiar să nu ţi se răsplătească… dar când trăieşti, satisfacţia că ai făcut ceea ce trebuia, că ai fericit pe cineva este răsplata ta, şi eu nu văd nimic rău în a fi satisfăcut că ai făcut ceea ce trebuia!

festivalul lui Graham a atras peste 230 de mii de oameni.   124 de mii au participat pe stadion și restul au privit la evenimentul transmis prin satelit în diferite locuri.  A doua seară a plouat, dar 40 de mii de oameni au stat în ploaie și peste 6600 și-au predat inima Domnului Isus.  Aici aveți mai multe informații: http://www.christianpost.com/article/20070710/28377_Graham_Attracts_200%2C000_for_Ukraine%27s_Largest_Evangelical_Event.htm

Am găsit asta  http://www.evz.ro/article.php?artid=313525 în Evenimentul zilei.  Este destul de interesant că cineva vehiculează ideea de Imperiu vizavi de Uniunea Europeană!  Păi, unii cercetători ai Apocalipsei asta au înțeles din Scripturi, că Imperiul Roman se va reînființa între (aproximative) fostele sale granițe și că va avea un rol important în vremea sfârșitului! 

Astăzi, duminică 8 Iulie 2007, între orele 3 - 8pm, în celebra Times Square din New York, va avea loc o întâlnire pentru rugăciune publică pentru trezire în lumea întreagă.  Acţiunea este organizată de către biserica New Greater Bethel Ministries (NGBM) şi organizaţia Christian Cultural Society (grup de rugăciune care se întâlneşte la ONU pentru a se ruga pentru liderii lumii şi ţările lor).  Este al 7-lea an în care se organizează această întâlnire de rugăciune în Times Square dar prima oară când se organizează în cooperaţie cu grupul de rugăciune de pe lîngă ONU.  Şi-au anunţat participarea creştini din Franţa, Olanda, Spania şi alte ţări.

Prezbiterul John Boyd de la NGBM a spus: „dacă la fiecare an nou putem să zdrobim o bilă de sticlă în Times Square, atunci putem şi îngenunchiem şi să ne rugăm în prezenţa lui Dumnezeu.  Este o mărturie că nu ni-e ruşine de Evanghelie… şi anticipăm că se va întâmpla ceva minunat”.

Toţi creştinii sunt invitaţi să participe iar cei cenu pot, să se roage acolo unde sunt pentru ca Domnul Dumnezeu să aducă o terzire spirituală în lume.

Luni 2 Iulie a.c. la biserica Hillsong din Australia (cunoscută mai ales pentru muzica de laudă şi închinare care a revoluţionat închinarea în multe biserici) a început conferinţa anuală care atrage peste 26 de mii de participanţi din peste 68 de ţări.  Anul acesta tema conferinţei va fi poziţia bisericii vizavi de nedreptatea din lume.  Hillsong a fost acuzată anii trecuţi că predică o evanghelie a proserităţii şi a succesului, neglijând latura socială a evangheliei.  Anul acesta Hillsong a propus să se discute evanghelia socială.

Printre participanţi este şi celebrul misionar Gary Skinner, fondatorul lui Watoto Child Care Ministries (http://www.watoto.com)  şi pastorul Bisericii Penticostale din Kampala, Uganda.  (Corul de copii Watoto este vestit în lumea întreagă!  Am avut privilegiul de a participa la două concerte a lor şi rămâi binecuvântat după fiecare cântare!  Copii orfani preluaţi de Skinner şi plasaţi în grija unor „mame” surogat în căsuţe special amenajate pentru „familii” de câte 6-8 copii plus „mamele”, care-s hrăniţi, îmbrăcaţi şi educaţi, care cred în Christos şi speră să devină avocaţi, medici, aviatori…  Excelent!). Continue Reading »

Într-un material apărut cu exclusivitate în World Net Daily (http://worldnetdaily.com/news/article.asp?ARTICLE_ID=56487) Michael Glatze (fostul fondator şi editor al revistei Young Gay America şi una dintre stelele în ascensiune a mişcării homosexuale din SUA) povesteşte cum a scăpat de viaţa de păcat în care a trăit 16 ani, întorcându-se la Dumnezeu.

Rămas fără tată când avea 13 ani şi fără mamă la 19 ani, confuz şi slab, s-a simţit „atras” către alţi băieţi şi la vârsta de 14 ani se considera homosexual.  La 22 de ani înfiinţează Young Gay America al cărei editor devine.  Revista caută să se adreseze tinerilor homosexuali.  Reacţia acestora la revistă a fost pozitivă, publicaţia primind premii şi recunoaştere, inclusiv un premiu (National Role Model Award) al cărui recipient a fost şi fostul prim minisrtru canadian, Jean Chretien.  Michael Glatze este invitat la diverse posturi de televiziune, la diverse ziare de prestigiu şi influenţă naţională.

După 16 ani de homosexualism, Michael Glatze descoperă că stilul de viaţă ales nu este deloc virtuos.  Prins în vârtejul lui, e nu a avut niciodată timp ca cu adevărat să se gândească serios la sentimentele sale cu privire la homosexualism.  Mai ales că homosexualismul este promovat prin imagini pornografice adresate tinerilor, care în formare fiind, sunt uşor impresionabili. Continue Reading »

Trec adesea cu maşina prin intersecţii în care întâlneşti cerşetori.  Stau la câte un semafor unde aşteaptă şoferii să le vină rândul să treacă şi, cu o pancartă atârnată de gât, pe care de obieci scrie „fără adăpost din cauza (aici sunt amintite fie boala, sau divorţul, sau pierderea locului de muncă sau chiar şi un oarecare război) caută de lucru (asta sună frumos, nu-i aşa!) dar între timp apreciază orice ajutor financiar, cât de mic ar fi el!  Dumnezeu să vă binecuvinteze!”  Alţii-s mai direcţi: am văzut pe pancarta unuia scris „nu vă mint!  am nevoie de bani să-mi cumpăr bere!”

Rar de tot se deschide câte o fereastră de automobil şi o mână se întinde către cel fără adăpost, om al străzii, cu un dolar sau ceva mărunţiş.  Omul străzii acceptă mila cu recunoştinţă şi-şi reîncepe aşteptarea şi cerşitul.  Undeva, lângă el, pe pământ stă o geantă ponosită care conţine toată averea săracului. Continue Reading »

Petersburg, Kentucky găzduieşte Muzeul Creaţiei (Creation Museum).  Deschis cu ocazia sărbătorii Memorial Day (28 Mai 2007) muzeul a avut deja peste 40 de mii de vizitatori.  Scopul organizatorilor este de a atrage peste 250 de mii de vizitatori annual.  Muzeul s-a deschis sub egida organizaţiei Answers in Genesis http://www.answersingenesis.org (Răspunsuri în Genesa) şi reprezintă o interpretare a creţiei în şase zile calendaristice (ca relatarea biblică despre creţie). Continue Reading »

Denominaţia Episcopală din America a servit un decret de evacuare membrilor bisericii Trinity din Bristol, Connecticut.  Asta este prima de acest gen servită unei congregaţii care s-a opus practicii Denominaţiei Episcopale de a accepta sau ordina preoţi/episcopi homosexuali. 

Astfel, proprietatea bisericii Trinity din Bristol va trebui eliberată până la 8 Iulie a.c. de către membrii ei pentru ca Denominaţia Episcoplă (proprietara clădirii şi a terenurilor aferente) să facă cu ea ce va găsi de cuviinţă.  Păstorul bisericii Trinity, Rev. Donald Lee Helmandollar nu va mai fi considerat un preot hirotonisit de către Denominaţia Episcopală.

Cinste lui Helmandollar şi bisericii sale!  Mă rog ca Domnul să aducă o trezire puternică în congregaţia sa şi să vină la adevărul lui Christos!  Apoi Christos le va purta de grijă!  În altă ordine de idei, cred că ar trebui să ne rugăm cu toţii pentru ei, ca Domnul să le păstreze curajul şi să le aducă pacea în inimă cu privire la poziţia biblică adoptată vizavi de păcat.  (Fotografia luată de la site-ul bisericii http://www.trinitychurch1754.com/)

Rev. Daniel McCormack, preot al bisericii Sf. Agatha din arhidioceza oraşului Chicago a declarat că este vinovat şi că  acuzaţiile de a fi abuzat sexual 5 băieţi de vârsta între 8 şi 12 ani în incinta bisericii sunt adevărate.  Pentru vina sa a fost condamnat la 5 ani de închisoare şi va fi scos din rândurile preoţilor catolici.  Încă o dată Biserica Catolică se face de ruşine într-o problemă care ar fi parţial rezolvată dacă ar renunţa la celibatul preoţilor şi le-ar permite să se căsătorească!  Câte astfel de păcate trebuie să păteze faţa Bisericii Catolice până când să renunţe la una dintre cele mai îndrăgite tradiţii omeneşti ale ei, legea celibatului?

Se ştie că cel considerat de către catolici ca fiind primul episcop (primul „papă”) şi anume apostolul Petru a fost căsătorit.  De asemenea istoria bisericii arată că şi următorii „preoţi” au fost bărbaţi căsătoriţi şi cu familii.  Dar au venit secolele 2 şi 3 în care biserica s-a luptat cu gnosticismul.  Materia (deci şi trupul) cu toate aspectele ai era rea, reprezenta întunerecul, în timp ce spiritul reprezenta partea bună, lumina din om.  In lupta aceasta biserica a decis să despartă lumina de întuneric, eliminând fapte ale trpului care sunt în întunerec, cum ar fi… sexul!  Gnosticismul a influenţat astfel poziţia catolică vizavi de căsătoria preoţilor.  Iată un foarte surt istoric: Continue Reading »

Nu ştiu dacă vă interesează să priviţi vreodată canalul de televiziune „food network”.  Este un canal dedicat în exclusivitate mâncărurilor.  De toate felurile.  Chinezeşti, japoneze, franţuzeşti, italiene, americane.  Gurmand fiind şi amator de noutăţi şi mâncăruri exotice, am încercat la viaţa mea cam de toate: carne de şarpe, de melci, de tot felul de animale de apă, de urs, de crocodil (de fapt era aligator – e pregătit foarte bine în Louisiana şi Florida!) etc.  Am încercat chiar şi lăcuste uscate şi afumate, şi o dată am încercat gândaci de bucătărie.  Ştiu că pe unii din voi v-am făcut acum să vă strâmbaţi… dar asta este!  Cred că se poate supravieţui cu orice fel de mâncare! Continue Reading »

Am urmărit un scurt documentar despre dezvoltarea celor două reviste destinate bărbaţilor, „Playboy” şi „Hustler”.  Ce s-a mai schimbat lumea!  Acum 30-40 de ani, revistele sexy erau vândute numai în subteran, în gările de metrou.  Erau vândute în magazinele pentru „adulţi”.  Era ruşine să fie expuse pe tarabele vânzătorilor de ziare de la suprafaţă.  De cumpărat, acolo unde erau expuse, le cumpărau doar bărbaţii, şi nu orice bărbat.  Unul care se respecata, un familist nici măcar nu le privea pe tejghea.  Unii burlaci, divorţaţii, marinarii, şi de obicei bărbaţi care aveau şi alte vicii (beţivi, certaţi cu legea, drogaţii, oameni fără căpătâi) era amatorii de „playboy” şi „hustler”.  Ei şi-au amorţit conştiinţa prin alte mijloace şi acum a cumpăra o revistă sexy, sau a viziona un film porno la un magazin pentru adulţi nu mai era o problemă. Continue Reading »

Ps 23:4  Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângîie.

Ieri m-am întors acasă dintr-o călătorie pe care a trebuit s-o fac în Arizona.  In drumul meu spre casă, cu maşina, am trecut pe lângă un loc care mi-a stârnit amintiri.  O să le povestesc în continuare.

Nu mai ţin minte dacă am scris anul trecut despre întâmplarea pe care o relatez aici.  Prin Noiembrie 2006 am călătorit în Arizona cu avionul şi m-am întors acasă cu o maşină pe care am cumpărat-o acolo.  Stiam de drumul care vine înapoi spre Seattle prin California şi Oregon, pe autostrada 5.  Am fost pe el de nenumărate ori.  Dar mi-a spus cineva despre un drum prin pustia statului Nevada, care este mai scurt cu 160km decât cel prin California.  La cei peste două mii de km pe care urma să-i fac, o economie de 160 km era o alternativă atractivă.  M-am informat despre cum va fi vremea şi aflând că prognoza e bună m-am pornit la drum.  Am făcut prima parte a călătoriei pe o şosea care în curând a părăsit orice aşezare şi s-a înfipt în pustiu.  Pustia Nevadei, diferită de cea a Arizonei şi diferită şi de cea a Californiei.  Inaintea mea se aşternea un drum care câteodată şerpuia lateral printre munţi şi trecea prin pasuri la peste trei mii de metri înălţime, dar care drum mergea şi drept cât vezi cu ochii, şerpuind nu lateral ci vertical pe platourile înalte ale pustiului. Continue Reading »