PERSPECTIVE CRESTINE

Am urmărit un interviu al unui păstor.  TV reporterul i-a pus două întrebări, care mi s-au părut total nepotrivite, mai ales adresate unii păstor (creştin):
- crezi în naşterea din fecioară a lui Isus Christos?
- crezi în învierea din morţi?

Ciudat este că răspunsurile pastorului nu au fost cum te-ai aştepta: adică, un răzunător şi convingător „da” la ambele întrebări.  El dimpotrivă s-a lansat într-o lungă explicaţie cum că aceste două evenimente ce sunt pietrele de căpătâi a doctrinelor creştine sunt de fapt numai simbolice, că nu este important să crezi în ele, că poţi fi „om” şi fără această credinţă.

Apoi, reporterul a întrebat despre ordinarea de preoţi homosexuali în denominaţia lor.  Aici pastorul a început iarăşi o listă de explicaţii, cum că pe vremea lui Isus homosexualismul nu era o problemă între evrei, de aceea Isus nu a spus nici un cuvânt despre asta.  Şi că în cultura de atunci a altor popoare, homosexualismul nu era atât de răspândit ca în cultura noastră.  Că Biblia este o carte ca un fel de jurnal cultural al scriitorilor ei.  Dacă s-ar mai scrie azi o asemenea carte, atunci referirile la homosexualitate ar fi mult mai numeroase, deoarece este un fapt relativ răspândit şi în cultura zilelor noastre, este chiar acceptabil.  Numai retrograzii înregimentaţi prin denominaţii fundamentaliste mai cred că homosexualismul este un păcat.  Dar creştinii care gândesc, ştiu altfel.  Aşa cum acum 25 de ani era nepopular să ai femei ordinate ca preoţi sau pastori, dar lucrul acesta a devenit acceptabil şi chiar răspândit, aşa este şi cu homosexualismul.  Denominaţia lui este astăi pionieră într-un domeniu ce-n 25 de ani va fi la fel de răspândit cum este astăzi femeia-păstor sau preot.

Am ascultat cam atât, apoi gândurile m-au purtat într-un fel de disperare.  Nu am înţeles niciodată ce înseamnă ca oamenii să-şi dea sufletul din cauza lucrurilor ce vor urma, lucruri îngrozitoare (Luca 21:26  oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate).  Acum m-a cuprins un fel de disperare.  Am mai experimentat-o în ultimele luni.  Ascultam „pe viu” cum era întoarsă Biblia cu susul în jos, şi cum ceea ce a fost întotdeauna păcat, şi este şi va fi păcat indiferent de schimbările culturilor lumii, era acum acceptat şi chiar sărbătorit.  Acultam cum unul ce trebuia să fie slujitor al adevărului şi al lui Dumnezeu, să transmită în locul lui Dumnezeu adevărul etern, îşi bătea joc de chemarea sa, de creştinism şi de Dumnezeu.

Mai este mirare de ce se golesc bisericile progresiste?  Nu, nu mai este!  Pentru că atâta timp cât omul merge la biserică pentru a sta incomod în banca sa şi pentru a asculta un mesaj despre toleranţă, pacifism, încălzirea globală şi alte puncte de discurs din discursul politicienilor şi activiştilor de stânga, nu este mai confortabil să stea acasă în fotoliu în faţa televizorului şi să asculte acelaşi mesaj predat de politicienii de profesie, ajutaţi de staţii şi programe de televiziune aservite cauzelor liberale?  Ba da!

În aceeaşi ordine de idei, este la fel de zadarnic să mergi la biserică şi să asculţi discursuri împotriva punctelor de discurs politic al celor de dreapta.  Soluţia?  Biserica să se întoarcă la predicarea mesajului lui Isus Christos, la predicarea pocăinţei, a sfinţirii, a Marii Însărcinări.  Odată acestea făcute, oamenii vor avea lumina pe baza căreia să decidă pentru ei înşişi cum stau lucrurile, vor putea face deosebirea între bine şi rău.

* **

Luca 2:49 El le-a zis: „Dece M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?”
Luke 2:49 And he said unto them, How is it that ye sought me? wist ye not that I must be about my Father’s business?(KJV).

M-am mirat întotdeauna cu privire la traducerea KJV a versetului de mai sus.  Isus era angajat în… afacerea Tatălui Său!  Eu cred că această abordare nu este (total) greşită, deoarece într-un anume sens, „marfa” creştinului este… mântuira oferită de Dumnezeu.  Faptele noastre şi cuvintele noastre vorbesc despre asta.  Ceea ce face creştinul arată mereu către calitatea mărfii.  Creştinul este ca un spot publicitar ambulant.

Kartika Sari Dewi Shukarno - Sursa fotografiei: AP

Lucrul acesta trebuie să se vadă mai bine în biserică.  Gândindu-mă zilele acestea la creşterea influenţei islamului într-o mare parte a lumii (de exemplu, foto-modelul Kartika Sari Dewi Shukarno a fost condamnată la bătaie cu nuiele ca pedeapsă pentru că a băut bere în public.  Musulmanii sunt o minoritate în Malaezia… dar ştiu cum să îşi promoveze religia) şi nu doar la creşterea islamului ci şi a altor religii false (mormonii, martorii, etc), m-am gândit la ce se întâmplă în creştinism.

Uite, oamenii ce vin la bisericile creştine nu-s interesaţi în părerile politice ale pastorului lor.  Aceste păreri, de stânga sau de dreapta sunt propagate zi şi noapte pe zeci de canale de televiziune şi de radio.  Oamenii vin la biserică să fie învăţaţi despre Dumnezeu, despre adevărul transcendent.  Pe ei nu-i interesează să audă despre război sau pace, homosexualism, dreptate socială, încălzirea globală, protejarea bufniţei cu pete, a balenelor şi altele de genul acesta.  Opinia păstorului contează prea puţin pentru ei.  Ei vor să audă Evanghelia, despre iertarea lui Dumnezeu, despre soluţia împotriva păcatului şi pierzării.  Vor să-l cunoască pe Dumnezeu.

Bisericile care au abandonat acest mesaj (episcopaliene, prezbiteriene USA, United Methodist, Church of Christ) au pierdut sute de mii de membri în ultimii zece ani (conform unui studiu din anul 2000 publicat de Glenmary Research Center, studiu care se publică o dată la zece ani).  Presbyterian Church USA a pierdut 11.6% din membri, United Methodist 6.7%, Episcopal Church 5.3%, Church of Christ 14.8%.

Dar sunt oare şi biserici care au crescut?  Da!  Ştii care?  Bisericile conservatoare, cu o învăţătură mai „fundamentalistă”: Southern Baptist au crescut 5%, Traditionalist Presbyterian Church cu 42.4%, Evangelical Free Church cu 57.2%, Pentecostal denominations cu 18.5%, Church of God (tot penticostali) 40.2% şi Christian and Missionary Alliance cu 21.8%.  Bisericile care cer ceva de la membrii lor, cresc!  Ce anume să ceară?  Dedicare, moralitate, nevoia de mântuire personală, seriozitate în ceea ce priveşte slujirea voluntară şi zeciuielile, toate acestea însoţite de o învăţătură conservativă.  Bisericile progresive, liberale şi chiar şi cele moderate au pierdut membri.  Bisericile care s-au definit ca „inclusive” şi „tolerante”, bisericile care au lăsat ca să fie modelate de cultura politică imorală au pierdut membri!

La 1967 Southern Baptists au avut o mare luptă între tradiţionalişti şi progresivi.  Aceştia din urmă au pierdut.  Ceea ce a urma este uimitor:  în anii următori, Southern Baptists se înmulţeau cu o rată de 750 membri şi cu 5 biserici săptămânal.  În aceeaşi perioadă, Assemblies of God (penticostali) au crescut cu 121%, Adventiştii cu 92%, Church of God cu 183%, Nazarene Church cu 63%.

Concluzia?  Bisericile care se aseamănă din ce în ce mai mult cu nişte organizaţii de caritate ce oferă doar servicii sociale, vor pierde membri, cele conservatoare vor câştiga membri.  Aceasta este o prezicere bazată pe istoria mai recentă a bisericilor din America.  Şi chestia aceasta o puteţi pune într-un seif şi s-o scoateţi de acolo peste 10 ani.  Va fi adevărată.

De aceea cresc musulmanii şi alţii ca ei: aceştia cer ceva de la membrii lor.  Ceea ce cer este riguros şi legalistic.  Dar este ancorat în tradiţia lor, cere dedicare, perseverare, seriozitate.  De aşa natură era „afacerea” (cum zice KJV) în care era angajat Isus.  Era afacerea Tatălui, şi era, ca orice afacere, serioasă!  Tatăl nu angajează diletanţi, voluntari, oameni care muncesc după ureche, după curentul la modă în politica zilei sau după cum cred ei că e mai potrivit.  Numai după prescripţii.  Numai după Biblie 100%.

Ştiu că printre bloggeri sunt unii care mă critică ca fiind „fundamentalist” şi că m-aş afla în „cantonament ideologic”.  E în regulă.  Mai bine să stau mai departe de buza prăpastiei decât să mă aventurez prea aproape de ea!  Oricum eu nu mă pregătesc să-mi iau zborul de unul singur sau de capul meu, ci împreună cu Isus.  Şi, mai vreau să duc cu mine cât mai mulţi oameni!  Cred că aceasta este afacerea Tatălui nostru.  Doamne ajută-ne pe toţi!

* **

Un grup de clerici ortodocşi din Grecia sub conducerea a trei arhiepiscopi au publicat un manifest conform căruia ei se opun oricărtei forme de ecumenism cu bisericile protestante sau catolice.

„Singura modalitate în care comuniunea cu ereticii poate fi restabilită este dacă aceştia renunţă la falsitatea lor şi se pocăiesc” au spus autorii manifestului care se întitulează „marturisirea de credinţă împotriva ecumenismului”.

„Biserica Ortodoxă nu este numai biserica adevărată; ea este singura biserică.  Doar ea a rămas fidelă Evangheliei, sinoadelor şi părinţilor (bisericeşti), deci numai ea reprezintă adevărata biserică catolică a lui Christos” mai zice documentul.  Autorii documentului nu vor să aibă legături cu cei ce recurg la inovaţii cu privire la credinţă.

Şase mitropoliţi, 49 de arhimandriţi şi alţi prelaţi sus-puşi au fost printre semnatarii documentului.  Aici puteţi citi mai multe.

Ortodocşii au mai mult bun simţ şi respect faţă de felul în care înţeleg ei  Scripturile decât mulţi baptişti, penticostali şi carismatici, care s-au repezit buluc să semneze tot felul de documente de cooperare cu Islamul, de exemplu, abandonând principiul conform căruia între întuneric şi lumină nu există nici un pact sau comuniune.

* **

Un tailandez povestea despre viaţa de dinainte de a fi mântuit.

„Când am fost un budist, mă simţeam parcă în mijlocul unui lac mare, cu apa adâncă, în care mă înecam fără să ştiu cum se înoată.  Am ieşit la suprafaţă pentru a doua oară pentru a trage o gură de aer, când l-am văzut pe însuşi Buddha, stând pe malul apei.  De departe lam auzit strigând, înoată, dă din mâini şi din picioare, hai, vino la mal!  Ajută-te singur! Disperat, am încercat să-l ascult, dar m-am cufundat pentru a treia oară.  Când am ieşit la suprafaţă, l-am văzut pe Isus fugind către apă.  El nu s-a oprit pe mal, ci a sărit în apă, a venit până la mine şi m-a salvat.  După ce m-a scos la mal, m-a învăţat cum să înot, pentru a putea salva şi eu pe alţii”.

Religia este o încercare omenească de îndreptare a vieţii, de aducere a acesteia în acord cu Dumnezeu.  Metodele folosite sunt faptele bune, sacrificii, ritualuri, tradiţii strămoşeşti, şi bani, pentru mituirea divinităţii.  Metodele acestea nu-s străine nici unei denominaţii, nici denominaţiilor protestante, nici neo-protestanţilor, nici aparţinătorilor bisericilor istorice.  Creştinismul este invadarea omenirii de către Dumnezeu care s-a întrupat, pentru ca, de la nivelul de om să moară pentru omenire şi să o mântuiască.  Mântuirea înseamnă o aducere a omului înapoi în familia lui Dumnezeu.  Dumnezeu devine omului Tată, Stăpân şi Rege.  Ştiu, „tată” e ok pentru mulţi… dar stăpân, rege… nu prea!  Părerea ta, preferinţele tale nu au importanţă în domeniul acesta.  E ca legea gravitaţiei: ai prefera ca vaza de cristal să nu-ţi cadă din mână şi să se zdrobească de podea.  Dar, indiferent de preferinţa ta, pământul atrage spre sine şi zdrobeşte tot ce e fragil.  Aşa că, Dumnezeu este Rege şi Stăpîn oricum.  Dacă nu este peste viaţa ta, aceasta este doar temporar.

Isus vorbea depre Sine ca despre o piatră uriaşă: unii se vor lovi de ea şi se vor zdrobi (prin mântuire), peste alţii va cade piatra aceasta şi-i va zdrobi (la judecata finală).

Religiile învaţă pe oamenii ce se îneacă în mijlocul lacului cum să înoate, cum să se salveze.  Poţi fi practicant sau nu, devotat sau nu, lacul acesta te va mânca până la urmă.  Este marea de păcate, şi este atât de imensă, încât nici o religie nu salvează, şi nici un om nu se poate mântui nici măcar pe sine.  A fost nevoie de însuşi Dumnezeu să salveze oamenii.  De aici provine exclusivismul creştinismului.  De aici intoleranţa de care suntem acuzaţi.  E normal să fie aşa.  Dar despre asta, altă dată.

* **

Abia am lipsit un pic din State și deja niște oameni de știință (vezi aici) au și anunțat că-n următorii 5 la 10 ani se va creea viață artificială!  Și dacă se va ajunge ca să se facă o astfel de viață, atunci cum vor arăta organismele care o vor avea?  Și se va creea o amoebă, lăsând ca aceasta să evolueze, pentru demonstrarea teoriei lui Darwin?  Iar dacă se va da această viață unor… oameni creați și ei în laborator, atunci de ce nu ar fi putut Dumnezeu face … oameni mari, cu capacitățile ce iată, astăzi pretind că pot face… viață!?

De fapt chestia asta vine pe urmele ridicării de către Obama a restricției impuse de Bush cu privire la repartizarea de fonduri de la guvern pentru cercetarea celulară care impune distrugerea embrionilor umani.  Speranța oamenilor de știință este de a se dezvolta din „stem cells” (celule de bază care se găsesc în mai toate organismele multicelulare, și care au o capacitate de înmulțire miotică, precum și de devenire a lor în apropae orice fel de altă celulă sau chiar organ) tot felul de organe necesare transplanturilor.  Cu privire la distrugerea embrionilor umani pentru a se colecta celulele, lumea este destul de împărțită, și nu doar cei religioși.  Majoritatea evanghelicilor sunt împotriva folosirii acestor embrioni, fiind și împotriva avorturilor.  Prin aprobarea fondurilor de la guvern, clinicile de avorturi pot deveni adevărate pepiniere de astfel de embrioni.  Femeile dornice de avor vor putea avea unul chiar gândind că fac un gest nobil, o favoare științei, punând la dispoziția acesteia materia primă pentru cercetare și dezvoltare.

Recent s-au obținut realizări și din celulele de adult, așa că nu ar fi fost cazul să se distrugă embrionii pentru acestea.  dar lumea merge într-o singură direcție: din rău în mai rău.  Esta ca și când omenirea și-ar căuta cu lumânarea pedeapsa lui Dumnezeu.

Dacă se va obține vreodată viață în laborator?  Nu cred.  Mai întâi va trebui să se răspundă corect la întrebarea, Ce este viața?  Din punctul de vedere al ateului, între viața unei celule și viața ta și a mea nu există nici o diferență.  Ba mai mult, după ce John Stuart Mill în cartea sa Utilitarianism a revitalizat ideile filozofice a lui Epicur cu privire la importanța plăcerii/durerii în viață, și a aplicat principiul Celei Mai Mari Fericiri la întreaga existență și deci la toate viețuitoarele, calitatea fericirii și a durerii este judecatăm de toate viețuitoarele.  Dar cum știm noi oamenii, ce înseamnă „durerea” deoarece noi reprezentăm o infimă minoritate în raport cu alte viețuitoare, care experimentează și ele fericire și durere?  Ideile lui JS Mill au fost prelaute de apărătorii moderni ai animalelor, aceia care pretind că este o cruzime să tai găina pentru hrană, deoarece îi provoci durere.

Este viața unei găini identică cu viața unui om?  Deci, ce este viața?  Și ce fel de viață se va realiza în laborator?  O protocelulă?  Un ribozom?  Viața de.. găină?  De om?

Și dacă Se va face viață, cui i se va da această viață?  Oh, dar prea tare ne complicăm.  Și fiecare monedă are două fețe.  Pe de o parte, m-aș bucura dacă unul ce așteaptă de ani de zile să apară un organ de care are nevoie în vederea unui transplant l-ar putea obține fără să aștepte, să existe o bancă de organe pentru transplant.  Unul care suferă de Parkinson, sau de alte maladii incurabile să găsească soluție la boala lor.  Dar de cealaltă parte, nu aș vrea ca să se instaureze o cultură a morții, ca acelea ce au mai apărut dealungul istoriei omenirii, cum a fost pe vremea lui Hitler.  Că dacă azi distrugi un embrion prin avort, mâine, în condiții economice precare vei elimina un bătrân ce a devenit o povoară, apoi o rasă ce te stânjenește…  Și toate acestea nu sunt decât ramificații ale ateismului și darwinismului.

Conform acestora, nu există nici Dumnezeu, nici păcat originar.  Și dacă nu există Dumnezeu, atunci devenim noi dumnezei, iar dacă nu există  păcat, nu avema de-a face nici cu pedeapsa pentru păcat (boala face parte din această pedeapsă) și atunci trebuie să facem tot ce putem pentru a elimina efectele (boala) în absența cauzei (păcatul).  Boala e doar o chestie socială, o alterare a organismului datorită stilului de viață, a alimentației, a nefuncționării legii evoluției care pretinde că nu supraviețuiește decât cel mai tare…

* **

Da, Marley & Me e un film despre o familie, cu trei copii şi un câine care nu poate fi educat cu privire la nimic, care ronţăie tot ce-i nimereşte în cale, adică mobilă, sueniruri, fotografii, îmbrăcăminte şi mâncare.  Mai mult nu vă spun, eventual o să-i scriu o critică pe site-ul meu de filme.  Atât doar că, cine va vedea filmul, va vărsa cel puţin o lacrimă sau două, şi asta fără să-i fie ruşine, pentru că în jur vor plânge o mulţime de tipi „macho. Read more »

* **

Încep să înţeleg că credinţa nu este calea de ocolire a durerii ci drumul prin durere.  Credinţa nu te scapă de opoziţie ci o invită la cină.  Credinţa nu te ajută să marchezi golul victoriei în ultima secundă, ci egalează meciul şi te trimite în prelungiri.  Credinţa nu-ţi oferă soluţia ci te obligă să o găseşti. – Mike Yaconelli

* **

Acum 35 de ani Chuck Colson pleca de la Casa Albă pentru a fi confruntat cu un proces ce-i va aduce pedeapsa cu închisoarea pentru rolul său în scandalul politic Watergate.  Nixon va părăsi şi el Casa Albă în urma demisiei.  Colson va fi condamnat la un an de închisoare din care a făcut şapte.  Prietenul său Tom Phillips i-a dat înainte de proces o carte: Mere Christianity a lui C.S. Lewis.  Citirea acestei cărţi i-a schimbat viaţa lui Colson.  El s-a întâlnit cu Mântuitorul Său! Read more »

* **

Deunăzi, trecând pe la bibliotecă să las nişte cărţi şi să iau altele, am trecut pe la standul unde se vând cărţi ce nu au mai fost împrumutate în ultimii 3 ani.  Se vând cu 50 de cenţi cărţi uneori interesante, şi merită să te opreşti măcar o dată pe săptămână.  De data aceasta mi-au căzut ochii peste o carte al cărei autor nu-mi era necunoscut: David Wilkerson.  Tipul din New York care a lucrat printre bandele oraşului şi care a fost instrumental la mântuirea unora dintre ei, cum ar fi de exemplu Nicky Cruz. Read more »

* **

Organizaţia Wycliffe USA a fost fondată la anul 1942 de către misionarul american Cameron Townsend, care a văzut la prima-mână nevoie de Biblii traduse în limbile şi dialectele tuturor popoarelor lumii.  Organizaţia poartă numele celui ce a tradus de prima dată Biblia în limba engleză, în secolul al 14-lea. Read more »

* **

Ne apropiem de sfârşitul experimentului cu citirea zilnică a Cuvântului.  De-acum într-o lună, cei care aţi citit împreună cu mine, aţi parcurs Biblia într-un an.  A meritat?  Desigur!  Read more »

* **

Meditaţie în stil de… mini-predică! Read more »

* **

Stuart Bricoe povesteşte într-un din cărţile sale despre o întâlnire a unei grupe de studiu, la care veni o doamnă ce nu mai fusese la aceste întâlniri.  Liderul grupului o întrebă ep doamnă „vrei să ne spui cum te cheamă?”  „Desigur!” răspunse ea, „Nancy”.  Şi cu ce te ocupi tu, Nancy?”  „Eu sunt un ucenic al Domnului Isus degizată perfect ca operator de maşini” răspunse ea.  Read more »

* **

Isus ne spune „Ioan 10:10  Hoţul nu vine decât să fure”. Hoţul fură bucuria, pacea cu Domnul, viitorul, viaţa!

Acum, hoţul are acoliţii săi, sau altfel spus, „fură” prin intermediari.  Ai mai jos o listă de parteneri într-ale furtului.  Poate completezi lista!?  Ordinea este aleatorie.

1. Păcatul
2. Vinovăţia (în urma păcatului comis)
3. Mândria
4. Nemulţumirea
5. Amărăciunea
6. Lipsa de recunoştinţă.
7. Neîncrederea în Dumnezeu
8. Frica
9. Starea de descurajare
10. Neiertarea
11. Lenea
12. Gelozia (invidia)
13. Lipsa de disciplină spirituală
14. Trăirea fără scop

* **

Jim Caviezel a jucat rolul lui Isus în „The Passion of the Christ” în regia lui Mel Gibson.  Puţin ştiu însă că rolul din film l-a trasnformat pe Caviezel în ceea ce priveşte credinţa.  EL şi soţia sa Kerri sunt catolici, şi anul acesta s-au gândit să pună credinţa lor în practică.  Au înfiat doi copii din China. Read more »

* **

La anul 1893, la Chicago se întâlneau peste 400 de preoţi şi lideri religioşi din diverse religii, în cadrul celui dintâi „Parlaiment of World Religions” (Parlament Mondial al Religiilor – PMR – a nu se confunda cu Partidul Muncitoresc Român care suferea şi ăsta de abureli asemănătoare).  Printre cei invitaţi, o tânără stea a hinduismului, Swami Vivekananda.  Printre creştinii prezenţi, aşa cum se aştepta la vremea aceea, o mulţime de reprezentanţi ai unui creştinism dogmatic care credea încă în mântuirea prin Christos, în existenţa raiului şi a iadului. Read more »

* **

Rev. Bob Stumbles, Cancelarul Diocezei Anglicane din Harare, Zimbabwe a descris recent naţiunea sa ca „o naţiune într-un necaz îngrozitor şi care se află la marginea unui dezastru uman.”  „Ţara trebuie să scape de violenţă,  de secretul şi ascunderea rezultatelor alegerilor, de oprimare şi corupţie, şi să vinădreptatea, bucuria, pacea, compasiunea, cinstea, justiţia, democraţia şi eliberarea de frică şi nevoi” a mai spus Cancelarul.

Astfel, Duminică 27 Aprilie este desemnată ca o zi specială de rugăciune pentru Zimbabwe.  Creştinii din lumea întreagă sunt încurajaţi să se roage pentru cele de mai sus şi pentru creştinii din Zimbabwe care sunt ameninţaţi cu genocidul.  Site-ul Ekklesia care a postat ştirea mai spune: „Fie ca un continuu şi puternic flux de rugăciuni şi mijlociri să curgă către Domnul pentru toţi oamenii (din Zimbabwe) în această Zi a Rugăciunii, cerând intervenţia Sa divină în întreaga naţiune”.

Să-ţi aminteşti şi tu, cititorule şi să spui şi altora, poate şi bisericii cu care te închini Domnului.  Mai ales că nu cu mult timp în urmă, strigam şi noi către Dumnezeu dintr-o ţară strivită de comunism, şi Dumnezeu ne-a ascultat!

* **

Interviu cu Emil Silvestru
Part 1

Part 2

Part 3

Part 4

Last Part

Emil Silvestru: Rocks and Clocks

* **

A.Dama a întrebat la postul acesta dacă ateismul este o religie.  Încerc în următoarele rânduri să analizez succint subiectul acesta.

Discuţia despre subiectul dacă este ateismul o religie sau nu, este mai vastă, şi aparţine în egală măsură teologilor  şi celor din sistemul legal.  De exemplu, dacă mergi la site-ul acesta http://www.cem.va.gov/cem/hm/hmemb.asp vei vedea că emblema (sigla) ateiştilor este oferită printre celelalte embleme ale unor „credinţe” sau religii.  De asemenea în Anglia, cred că pe la începutul acestui an, s-a decis ca teoria evoluţiei să fie mutată de la clasele de ştiinţe la clasele de religii, unde să fie oferite şi prelegeri cu privire la ID (Intelligent Design), iar elevii să poată purta discuţii pe marginea celor două teorii. Read more »

* **

Venind spre casă astăzi, am văzut la colţul străzii pe care am casa o pancartă pe care scria „For Free” (gratuit).  Ştiu despre ce e vorba de obicei.  Oameni ce se mută sau au adunat prea multe lucruri care între timp, aşteptându-şi rândul să devină folositoare au îmbătrânit şi au devenit o povoară, adesea un gunoi,  acum le orfeă gratuit.

Gunoiul cuiva poate deveni comoara altcuiva!  Dacă un miliardar s-ar plictisi de maşina sa… „gunoiul” său ar fi bun de comoară!  Dar cei ce oferă lucruri gratuit nu oferă niciodată maşini!  Ce se oferă?  O caferieră care nu mai merge (dar care se poate repara cu câţiva dolari, asigură fostul proprietar!  Câţi dolar? întrebi tu.  Vreo $10!? zice el.  Şi te gândeşti că cu $14.99 cumperi o cafetieră nouă, cu garanţie…!)   Un scaun al cărui picior s-a rupt şi a fost reparat de propiretar cu „crazy glue”.  Un pieptene, o sticluţă de parfum ieftin, goală trei sferturi, nişte agrafe de păr, cărţi, reviste şi ziare vechi, un casetofon din alea cu 8 piste (eight track), piese de mobilier vechi, zgârâiat.  O canapea ponosită şi pe care s-a urinat câinele de prea multe ori, nişte saltele cu arcuri rupte, ceva pantofi vechi şi găuriţi…  Blugi vechi peticiţi (aştia pot fi la modă dacă-s Levi´s 501), o cămaşă decolorată, nişte tricouri pătate… Read more »

* **