Denominaţia Episcopală din America a servit un decret de evacuare membrilor bisericii Trinity din Bristol, Connecticut.  Asta este prima de acest gen servită unei congregaţii care s-a opus practicii Denominaţiei Episcopale de a accepta sau ordina preoţi/episcopi homosexuali. 

Astfel, proprietatea bisericii Trinity din Bristol va trebui eliberată până la 8 Iulie a.c. de către membrii ei pentru ca Denominaţia Episcoplă (proprietara clădirii şi a terenurilor aferente) să facă cu ea ce va găsi de cuviinţă.  Păstorul bisericii Trinity, Rev. Donald Lee Helmandollar nu va mai fi considerat un preot hirotonisit de către Denominaţia Episcopală.

Cinste lui Helmandollar şi bisericii sale!  Mă rog ca Domnul să aducă o trezire puternică în congregaţia sa şi să vină la adevărul lui Christos!  Apoi Christos le va purta de grijă!  În altă ordine de idei, cred că ar trebui să ne rugăm cu toţii pentru ei, ca Domnul să le păstreze curajul şi să le aducă pacea în inimă cu privire la poziţia biblică adoptată vizavi de păcat.  (Fotografia luată de la site-ul bisericii http://www.trinitychurch1754.com/)

Viewed 26 times by 13 viewers

Rev. Daniel McCormack, preot al bisericii Sf. Agatha din arhidioceza oraşului Chicago a declarat că este vinovat şi că  acuzaţiile de a fi abuzat sexual 5 băieţi de vârsta între 8 şi 12 ani în incinta bisericii sunt adevărate.  Pentru vina sa a fost condamnat la 5 ani de închisoare şi va fi scos din rândurile preoţilor catolici.  Încă o dată Biserica Catolică se face de ruşine într-o problemă care ar fi parţial rezolvată dacă ar renunţa la celibatul preoţilor şi le-ar permite să se căsătorească!  Câte astfel de păcate trebuie să păteze faţa Bisericii Catolice până când să renunţe la una dintre cele mai îndrăgite tradiţii omeneşti ale ei, legea celibatului?

Se ştie că cel considerat de către catolici ca fiind primul episcop (primul „papă”) şi anume apostolul Petru a fost căsătorit.  De asemenea istoria bisericii arată că şi următorii „preoţi” au fost bărbaţi căsătoriţi şi cu familii.  Dar au venit secolele 2 şi 3 în care biserica s-a luptat cu gnosticismul.  Materia (deci şi trupul) cu toate aspectele ai era rea, reprezenta întunerecul, în timp ce spiritul reprezenta partea bună, lumina din om.  In lupta aceasta biserica a decis să despartă lumina de întuneric, eliminând fapte ale trpului care sunt în întunerec, cum ar fi… sexul!  Gnosticismul a influenţat astfel poziţia catolică vizavi de căsătoria preoţilor.  Iată un foarte surt istoric: Read the rest of this entry »

Viewed 35 times by 15 viewers

Nu ştiu dacă vă interesează să priviţi vreodată canalul de televiziune „food network”.  Este un canal dedicat în exclusivitate mâncărurilor.  De toate felurile.  Chinezeşti, japoneze, franţuzeşti, italiene, americane.  Gurmand fiind şi amator de noutăţi şi mâncăruri exotice, am încercat la viaţa mea cam de toate: carne de şarpe, de melci, de tot felul de animale de apă, de urs, de crocodil (de fapt era aligator – e pregătit foarte bine în Louisiana şi Florida!) etc.  Am încercat chiar şi lăcuste uscate şi afumate, şi o dată am încercat gândaci de bucătărie.  Ştiu că pe unii din voi v-am făcut acum să vă strâmbaţi… dar asta este!  Cred că se poate supravieţui cu orice fel de mâncare! Read the rest of this entry »

Viewed 23 times by 11 viewers

Am urmărit un scurt documentar despre dezvoltarea celor două reviste destinate bărbaţilor, „Playboy” şi „Hustler”.  Ce s-a mai schimbat lumea!  Acum 30-40 de ani, revistele sexy erau vândute numai în subteran, în gările de metrou.  Erau vândute în magazinele pentru „adulţi”.  Era ruşine să fie expuse pe tarabele vânzătorilor de ziare de la suprafaţă.  De cumpărat, acolo unde erau expuse, le cumpărau doar bărbaţii, şi nu orice bărbat.  Unul care se respecata, un familist nici măcar nu le privea pe tejghea.  Unii burlaci, divorţaţii, marinarii, şi de obicei bărbaţi care aveau şi alte vicii (beţivi, certaţi cu legea, drogaţii, oameni fără căpătâi) era amatorii de „playboy” şi „hustler”.  Ei şi-au amorţit conştiinţa prin alte mijloace şi acum a cumpăra o revistă sexy, sau a viziona un film porno la un magazin pentru adulţi nu mai era o problemă. Read the rest of this entry »

Viewed 39 times by 20 viewers

Ps 23:4  Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângîie.

Ieri m-am întors acasă dintr-o călătorie pe care a trebuit s-o fac în Arizona.  In drumul meu spre casă, cu maşina, am trecut pe lângă un loc care mi-a stârnit amintiri.  O să le povestesc în continuare.

Nu mai ţin minte dacă am scris anul trecut despre întâmplarea pe care o relatez aici.  Prin Noiembrie 2006 am călătorit în Arizona cu avionul şi m-am întors acasă cu o maşină pe care am cumpărat-o acolo.  Stiam de drumul care vine înapoi spre Seattle prin California şi Oregon, pe autostrada 5.  Am fost pe el de nenumărate ori.  Dar mi-a spus cineva despre un drum prin pustia statului Nevada, care este mai scurt cu 160km decât cel prin California.  La cei peste două mii de km pe care urma să-i fac, o economie de 160 km era o alternativă atractivă.  M-am informat despre cum va fi vremea şi aflând că prognoza e bună m-am pornit la drum.  Am făcut prima parte a călătoriei pe o şosea care în curând a părăsit orice aşezare şi s-a înfipt în pustiu.  Pustia Nevadei, diferită de cea a Arizonei şi diferită şi de cea a Californiei.  Inaintea mea se aşternea un drum care câteodată şerpuia lateral printre munţi şi trecea prin pasuri la peste trei mii de metri înălţime, dar care drum mergea şi drept cât vezi cu ochii, şerpuind nu lateral ci vertical pe platourile înalte ale pustiului. Read the rest of this entry »

Viewed 31 times by 16 viewers

Rev. Ann Holmes Redding este preot la biserica Episcopală St. Mark din Seattle. A absolvit Brown University, are două masterate si un Ph.D. în Teologia Noului Testament de la Union Theological Seminary din New York. În 1984 s-a simtit atrasă către preotie si a fost ordinată de Biserica Episcopală.

În 2005 în cadrul unor întâlniri între diferiti reprezentanti ai unor religii din zona orasului Seattle, la St. Mark a participat un musulman. Când el a fost solicitat să se roage lui Allah, plecarea lui pe genunchi si apoi căderea cu fata la pământ a impresionat-o pe preoteasă. I se părea că omul acela se închină lui Allah cu toată fiinta sa. În primăvara lui 2006 a avut loc o nouă întâlnire cu reprezentanti ai islamului. De data aceasta, o nouă rugăciune si o meditatie despre deschiderea inimii fată de Allah a impresionat-o din nou. Read the rest of this entry »

Viewed 32 times by 14 viewers

Le-am descoperit in Chritianity Today si cine citeste engleza va fi zidit!

http://www.christianitytoday.com/ct/2007/juneweb-only/124-43.0.html

http://www.christianitytoday.com/ct/2007/juneweb-only/124-47.0.html

http://www.christianitytoday.com/ct/2007/juneweb-only/124-44.0.html

http://www.christianitytoday.com/ct/2007/juneweb-only/124-45.0.html

http://www.christianitytoday.com/ct/2007/juneweb-only/124-46.0.html

http://www.ctlibrary.com/15655

Viewed 10 times by 6 viewers

Anii tinereţii lui Franklin Graham (fiul lui Billy şi Ruth Graham) au fost caracterizaţi pe de o parte de beţii, bătăi, confruntări cu poliţia din partea lui Franklin şi răbdare, dragoste şi rugăciuni din partea părinţilor lui.  El era la petreceri noapte de noapte, dar maică-sa îl aştepta întotdeauna trează, până se întocea în siguranţă acasă.

„Era trează până mă întorceam eu” îşi aminteşte Franklin.  „Asta chiar că mă necăjea.  Nu ştiu de câte ori am încercat să mă strecor în casă pe neauzite la orele mici ale dimineţii.  Dar ea stătea acolo, în balansoarul ei, având fie Biblia fie o altă carte deschisă în poalele ei şi eu ştiam că ea se roagă pentru mine.  Slavă Domnului că eşti bine zicea ea, şi atât.  Nu mi-a ţinut ´predici´niciodată, nici nu m-a ameninţat.  În toţi anii rebeliunii mele ea a păstrat deschise toate liniile comunicaţiei între noi”

„Ea m-a încurajat – continuă Franklin – şi mi-a spus ca oriunde voi fi, dacă trebuie sau vreau să sun acasă, să sun cu taxă inversă.  Mi-a spus că acasă voi întotdeauna iubit şi binevenit.”

Rugăciunile lui Ruth Graham au primit răspuns de la Domnul în 1974.  În anul acela, aflat într-o cameră a unui hotel din Ierusalim, Franklin a îngenunchiat înaintea lui Dumnezeu.  Se simţea obosit şi sătul de păcate.  Şi-a stins ţigara aprinsă şi pe genunchi i-a cerut Domnului să-l ierte şi să-l curăţească.  Anii alergării şi îndepărtării de Dumnezeu se sfârşiseră.  Răvrătitul primea o viaţă nouă şi o nouă însărcinare de la Domnul.

Cum îşi aduc aminte copiii tăi despre tine?  Vorbeam cu un prieten astăzi şi-l întrebam despre un coleg de-al lui, dacă merge la biserică.  Mi-a spus că nu, şi de asemenea mi-a spus că colegul lui a încetat să mai meargă la biserică după ce a plecat de acasă.  Încă din copilărie destul de fragedă, îşi amintea de părinţii săi cum tratau cu multă indiferenţă biserica.  Pe el îl duceau la şcoala duminicală, iar ei mergeau să servească micul dejun undeva la un restaurant.  Veneau să-l ia din nou să-l ducă acasă.  Rugăciune la ei în familie nu a fost, citirea Bibliei nu a existat, doar indiferenţă faţă de Domnul şi biserica Sa.  Asta l-a făcut şi pe el să desconsidere toate aceste lucruri, şi se luptă şi astăzi cu problemele moştenite de la părinţii săi.

Noi ne marcăm fără să ne dăm seama copiii pentru viaţa aceasta şi pentru veşnicie.  Cum îşi amintesc de noi copiii noştri?  Ce frumoasă amintirea lui Franklin Graham despre mama sa, astăzi când ea era dusă pe ultimul drum.

Viewed 9 times by 6 viewers

Exod 2:1-10  Un om din casa lui Levi luase de nevastă pe o fată a lui Levi.  Femeia aceasta a rămas însărcinată şi a născut un fiu. A văzut că este frumos şi l-a ascuns trei luni.  Nemaiputând să-l ascundă, a luat un sicriaş de papură pe care l-a uns cu lut şi cu smoală; a pus copilul în el şi l-a aşezat între trestii, pe malul râului.  Sora copilului pândea la o depărtare oarecare ca să vadă ce are să i se întâmple.  Fata lui Faraon s-a pogorât la râu, să se scalde; şi fetele care o însoţeau se plimbau pe marginea râului. Ea a zărit sicriaşul în mijlocul trestiilor şi a trimis pe roaba ei să-l ia.  L-a deschis şi a văzut copilul: era un băieţaş care plângea. I-a fost milă de el şi a zis: „Este un copil de al Evreilor!”  Atunci sora copilului a zis fetei lui Faraon: „Să mă duc să-ţi chem o doică dintre femeile Evreilor, ca să-ţi alăpteze copilul?”  „Du-te” i-a răspuns fata lui Faraon. Şi fata s-a dus şi a chemat pe mama copilului.  Fata lui Faraon i-a zis: „Ia copilul acesta, alăptează-mi-l şi îţi voi plăti.” Femeia a luat copilul şi l-a alăptat.  Copilul a crescut şi ea l-a adus fetei lui Faraon; şi el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise (Scos) „căci” a zis ea „l-am scos din ape.”
Evrei 11:23  Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii lui, când s-a născut: pentru că vedeau că era frumos copilul, şi nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca împăratului.

Planul de eliberarea a lui Dumnezeu pare din nou că atârnă de câte un fir de aţă ici şi colo.  Doi robi evrei, un bărbat şi o femeie al căror nume nici nu-l aflăm din povestire.  Apoi un copilaş firav şi plăpând, ameninţat de puterea unui stat, cel mai mare din vremea sa.  Dar aşa lucrează Dumnezeu!  El a ales lucrurile nebune ale lumii pentru a face de ruşine pe cele înţelepte; a ales pe cele slabe, pentru a face de ruşine pe cele tari.  A ales lucrurile care nu sunt ca să facă de ruşine pe cele ce sunt! (1 Cor 1:27-28).

Din nou soarta lucrării lui Dumnezeu depinde de un om!  Un om din casa lui Levi…  Apoi, un alt om, (de fapt o femeie), tot din casa lui Levi.  Măiestria lui Dumnezeu stă în faptul că El poate decanta Universul, Pământul, naţiunile, poporul unei ţări, ca să ajungă la un singur individ cu care are de gând să lucreze pentru a influenţa poporul, naţiunile, Pământul şi de ce nu, în cele din urmă chiar Universul.  In Ezechiel 22:30 Dumnezeu caută un singur om, care să împlinească pentru popor ceea ce este de fapt nevoia lui Dumnezeu: o mijlocire.  Omul acesta trebuie să stea pentru popor între dezastru şi răscumpărare.

Intâmplarea cu naşterea lui Moise este atât de plină de frumos!  Un alt om folosit de Dumnezeu este fiica lui Faraon; în timp ce tatăl ei persecută poporul, fiica sa este folosită de Dumnezeu pentru a salva viaţa celui ce va fi eliberatorul poporului!  Apoi, sora copilului apare în imagine, la timpul potrivit.

Cert este că doi oameni, un bărbat şi o femeie din seminţia lui Levi se căsătoresc, şi lucru normal la aproape toţi căsătoriţii, soţia rămâne gravidă şi naşte un copil.  Traducerea Cornilescu ne spune că părinţii au văzut frumuseţea copilului.  La fel face şi Stefan în Fapte 7:20 şi Pavel în Evrei 11:23.  Alte traduceri englezeşti ne spun că părinţii au văzut cât de proporţionat era copilul, sau au perceput cumva supranatural, că acest copil este deosebit de toţi copiii născuţi în vremea aceea, şi că Dumnezeu are un plan cu el…

Nici una dintre traduceri nu mi se pare că ne lasă să înţelegem exact ce s-a petrecut.  Adică ce!  era copilul prea frumos ca să fie aruncat la crocodili?  Evrei 11:23 ne spune mult mai multe despre actul ascunderii lui Moise: spune că părinţii lui Moise au avut credinţă!  Ce fel de credinţă au avut părinţii aceştia?

1.) Vezi, din perspectiva biblică, copiii sunt o moştenire şi o răsplată  de la Domnul (Psalmul 127:3).  Fiecare copil este o creaţie specială a lui Dumnezeu.  Si ceea cred eu este că Amram şi Iochebed (Exod 6:20 ne spune numele părinţilor lui Moise) au respectat creaţiunea lui Dumnezeu, darul Lui şi răsplătirea Lui!  Părinţii lui Moise au văzut mâna lui Dumnezeu şi voinţa Lui în naşterea copilului lor. De aceea părinţii au decis că vor fi protectorii darului lui Dumnezeu.  Nu la toţi părinţii li se va cere să facă sacrificiul acestor doi părinţi, dar protectori ai copiilor lor vor trebui să fie toţi părinţii!  Fizic, moral şi spiritulal, copiii noştri sunt în grija şi protecţia noastră primii ani ai vieţii lor.

Cât de departe s-a ajuns de la această credinţă acum la începutul secolului al 21-lea!  Acum copiii sunt priviţi ca un accident; ca rezultatul unei neatenţii.  Embrionul format în uterul unei femei este privit ca ceva ce poate fi avortat, ca ceva ce nu are viaţă, personalitate, valoare.  Duhul lui Faraon de odinioară, lucrează de zor în secolul nostru.  In zilele noastre se scanează pântecele mamei şi dacă se descoperă malformaţii la făt, i se spune mamei că ar trebui să considere avortul; societatea noastră se pare că nu mai vrea să accepte ´rebuturile´ sau bătrânii, sau bolnavii.  De aceea, ni se spune că putem să ne debarasăm de aceste balasturi, ca să fim liberi, fericiţi şi fără poveri!
Părinţii zilelor noastre trebuie să fie astfel de oameni ai credinţei, care privesc Legea şi Cuvântul lui Dumnezeu mai presus decât moda zilelor noastre, obiceiurile timpurilor, practica altora.

2.) Părinţii lui Moise s-au temut mai mult de Dumnezeu decât de porunca lui Faraon.  Credinţa nu înseamnă nimic fără ascultare şi fără frică de Dumnezeu.  Si credinţa găseşte întotdeauna mijloace de împlinire a ascultării; părinţii lui Moise au ştiut cum să ascundă copilul timp de trei luni!  Credinţa caută răspunsuri, explorează posibilităţi, cercetează imposibilul şi-l transformă în mod inventiv în posibil.  De aceea au reuşit oamenii credinţei dintotdeauna să uimească omenirea prin rezultatele lor, pentru că ei nu s-au lăsat dobotâţi de obstacole, ci le-au luat cu asalt şi le-au biruit.

Cei mai mulţi oameni nu experimentează niciodată puterea lui Dumnezeu deoarece rămân toată viaţa lor într-o zonă a comfortului personal.  Frica de ceea ce s-ar putea întâmpla rău îi ţine departe de realizarea a ceea ce s-ar putea prin credinţă!
Părinţii zilelor noastre trebuie să fie astfel de oameni ai credinţei, care vor explora imposibilul pentru a-l transforma în posibil, prin credinţă.  Lumea cere copiii noştri, după cum odinioară moarte acerea copiii iudeilor.  Dar noi îi vom ascunde lângă noi şi lângă Domnul!

3.) Părinţii lui Moise au ştiut când nu mai este posibil să ţină copilul ascuns.  Credinţă nu înseamnă numai să te ţii de anumite lucruri, ci înseamnă şi să ştii când să abandonezi anumite lucruri pentru a merge mai departe spre alte posibilităţi.  Prin credinţă, nu ai sosit niciodată la un asemenea vârf, încât să nu existe de acolo încolo mai departe, sau mai sus!.. Credinţa care se plafonează, nu este credinţă ci necredinţă.  Credinţa este ca un grăunte de muştar: ea se transformă mereu în ceva mai mare, se concretizează mereu în ceva mai frumos.

De aceea, părinţii lui Moise, constatând imposibilitatea de a mai ascunde pe Moise, au găsit (tot prin credinţă) o altă cale de salvare a sa.  Nilul, în apa căruia au pus copilul  într-un sicriaş de papură.  Actul acestea al credinţei, înseamnă abandonarea copilului în păstrarea şi grija lui Dumnezeu.
Părinţii zilelor noastre trebuie să ştie că şi a ţine prea strâns un copil, poate fi un semn al necredinţei; credinţa va şti când, ce şi cum să pună copilul în grija lui Dumnezeu.  Adică, după ceea ce ai făcut ceea ce ţi s-a cerut şi s-a aşteptat de la tine, îl laşi pe Dumnezeu să continue.

4.) Credinţa lor s-a manifestat prin punerea sorei copilului să-i supravegheze de departe sicriaşul dintre trestii (v 4).  Credinţa nu scapă niciodată din vedere subiectul ei.  Credinţa explorează în continuare posibilităţile, dar căutând un singur scop: salvarea, mântuirea.  In creşterea copiilor, fraţii şi surorile mai mari sunt deosebit de importanţi în devenirea copiilor mai mici.

5.) Propunerea sorei lui Moise este încă un act al credinţei părinţilor copilului.  Adică, posibilitatea aceasta fiind prevăzută, s-au pregătit şi propunerile în cazul ei.

Răsplata credinţei şi credincioşiei acestor părinţi?  Moise a ajuns un mare om al lui Dumnezeu!  Este vreo răsplată mai de dorit pentru un părinte credincos?  Nu cred!

HAPPY FATHERS DAY!  Adica, O ZI FERICITĂ TUTUROR TAŢILOR!

Viewed 12 times by 7 viewers