Trec adesea cu maşina prin intersecţii în care întâlneşti cerşetori.  Stau la câte un semafor unde aşteaptă şoferii să le vină rândul să treacă şi, cu o pancartă atârnată de gât, pe care de obieci scrie „fără adăpost din cauza (aici sunt amintite fie boala, sau divorţul, sau pierderea locului de muncă sau chiar şi un oarecare război) caută de lucru (asta sună frumos, nu-i aşa!) dar între timp apreciază orice ajutor financiar, cât de mic ar fi el!  Dumnezeu să vă binecuvinteze!”  Alţii-s mai direcţi: am văzut pe pancarta unuia scris „nu vă mint!  am nevoie de bani să-mi cumpăr bere!”

Rar de tot se deschide câte o fereastră de automobil şi o mână se întinde către cel fără adăpost, om al străzii, cu un dolar sau ceva mărunţiş.  Omul străzii acceptă mila cu recunoştinţă şi-şi reîncepe aşteptarea şi cerşitul.  Undeva, lângă el, pe pământ stă o geantă ponosită care conţine toată averea săracului. Read the rest of this entry »

Viewed 23 times by 13 viewers

Petersburg, Kentucky găzduieşte Muzeul Creaţiei (Creation Museum).  Deschis cu ocazia sărbătorii Memorial Day (28 Mai 2007) muzeul a avut deja peste 40 de mii de vizitatori.  Scopul organizatorilor este de a atrage peste 250 de mii de vizitatori annual.  Muzeul s-a deschis sub egida organizaţiei Answers in Genesis http://www.answersingenesis.org (Răspunsuri în Genesa) şi reprezintă o interpretare a creţiei în şase zile calendaristice (ca relatarea biblică despre creţie). Read the rest of this entry »

Viewed 39 times by 16 viewers

Denominaţia Episcopală din America a servit un decret de evacuare membrilor bisericii Trinity din Bristol, Connecticut.  Asta este prima de acest gen servită unei congregaţii care s-a opus practicii Denominaţiei Episcopale de a accepta sau ordina preoţi/episcopi homosexuali. 

Astfel, proprietatea bisericii Trinity din Bristol va trebui eliberată până la 8 Iulie a.c. de către membrii ei pentru ca Denominaţia Episcoplă (proprietara clădirii şi a terenurilor aferente) să facă cu ea ce va găsi de cuviinţă.  Păstorul bisericii Trinity, Rev. Donald Lee Helmandollar nu va mai fi considerat un preot hirotonisit de către Denominaţia Episcopală.

Cinste lui Helmandollar şi bisericii sale!  Mă rog ca Domnul să aducă o trezire puternică în congregaţia sa şi să vină la adevărul lui Christos!  Apoi Christos le va purta de grijă!  În altă ordine de idei, cred că ar trebui să ne rugăm cu toţii pentru ei, ca Domnul să le păstreze curajul şi să le aducă pacea în inimă cu privire la poziţia biblică adoptată vizavi de păcat.  (Fotografia luată de la site-ul bisericii http://www.trinitychurch1754.com/)

Viewed 25 times by 13 viewers

Nu ştiu dacă vă interesează să priviţi vreodată canalul de televiziune „food network”.  Este un canal dedicat în exclusivitate mâncărurilor.  De toate felurile.  Chinezeşti, japoneze, franţuzeşti, italiene, americane.  Gurmand fiind şi amator de noutăţi şi mâncăruri exotice, am încercat la viaţa mea cam de toate: carne de şarpe, de melci, de tot felul de animale de apă, de urs, de crocodil (de fapt era aligator – e pregătit foarte bine în Louisiana şi Florida!) etc.  Am încercat chiar şi lăcuste uscate şi afumate, şi o dată am încercat gândaci de bucătărie.  Ştiu că pe unii din voi v-am făcut acum să vă strâmbaţi… dar asta este!  Cred că se poate supravieţui cu orice fel de mâncare! Read the rest of this entry »

Viewed 21 times by 11 viewers

Vreau să continui aici câteva gânduri începute ieri.

După părerea mea, căsătoria şi familia heterosexuală (mie îmi place să-i spun tradiţională, sau biblică) este singurul garant al egalităţii omeneşti.  De asemenea ea şi numai ea ţese în mod normal pânza societăţii umane.  Căsătoria asigură creşterea normală a copiilor şi-i ajută să-şi găsească la rândul lor, identitatea sexuală, socială şi familială.

Uniunile civile, găselniţa mişcării de emancipare a femeii sunt modalitatea creierii unei societăţi bazate pe clase sexuale, în care femeile vor deţine controlul asupra familiei, copiilor şi în cele din urmă asupra societăţii.  Bărbaţii homosexuali au căzut în plasa mişcării feministe când au solicitat şi ei recunoaşterea uniunii civile a doi bărbaţi.  Uniunea civilă a homosexualilor, şi din acest punct de vedere, chiar şi a lesbienelor, nu este decât un mijloc necesar atingerii unor alte scopuri.  Mişcarea de eliberare a femeii a solicitat la începuturile ei uşurarea divorţurilor ca apoi să dorească să se valideze căsătoria între aceleaşi sexe.  A alungat bărbaţii din această cursă a căsătoriei, ca acum să dorescă să intre în căsătorie câte două femei!  A solicitat libertatea de a avorta ca apoi să solicite posibilitatea de a a dopta sau de a fi înseminate artificial. Read the rest of this entry »

Viewed 13 times by 8 viewers

Lumea a pierdut o mulţime de oameni ce puteau excela în tot felul de ocupaţii (zidari, şoferi, strungari, afacerişti, economişti, ingineri, medici, etc.) când aceştia s-au făcut… păstori! De partea cealaltă, Biserica era mai câştigată dacă ei rămâneau în ocupaţiile lor anterioare.

Viewed 67 times by 28 viewers

Un articol din WorldNetdaily.com (http://wnd.com/news/article.asp?ARTICLE_ID=51454) vorbeşte despre sutele de mii de creştini dislocaţi în urma conflictelor din Orientul Mijlociu. Recent 100 de mii de creştini au fost alungaţi din casele şi oraşele lor de dorinţa de a-şi scăpa viaţa din faţa luptelor din Liban, spune Carl Moeller, preşedintele Societăţii Misionare Open Doors USA. Cu suportul Siriei, militanţii islamişti (Hizbollah) din Liban încearcă destabilizarea situaţiei politice interne pentru a readuce Siria în controlul Libanului. Pe lângă creştini, până la o pătrime din întreaga populaţie s-a mutat, unii între graniţele Libanului, alţii plecând în Siria sau Iordania.

In afara libanezilor creştini, alţii până la 80 de mii de muncitori creştini din „lumea a treia” (Sri Lanka, Filipne ş.a.) au plecat acasă în urma războiului. Read the rest of this entry »

Viewed 17 times by 9 viewers

Rev. Ann Holmes Redding este preot la biserica Episcopală St. Mark din Seattle. A absolvit Brown University, are două masterate si un Ph.D. în Teologia Noului Testament de la Union Theological Seminary din New York. În 1984 s-a simtit atrasă către preotie si a fost ordinată de Biserica Episcopală.

În 2005 în cadrul unor întâlniri între diferiti reprezentanti ai unor religii din zona orasului Seattle, la St. Mark a participat un musulman. Când el a fost solicitat să se roage lui Allah, plecarea lui pe genunchi si apoi căderea cu fata la pământ a impresionat-o pe preoteasă. I se părea că omul acela se închină lui Allah cu toată fiinta sa. În primăvara lui 2006 a avut loc o nouă întâlnire cu reprezentanti ai islamului. De data aceasta, o nouă rugăciune si o meditatie despre deschiderea inimii fată de Allah a impresionat-o din nou. Read the rest of this entry »

Viewed 30 times by 14 viewers

Am auzit-o pe una plângându-se cu privire la maică-sa!  Că ce femeie rea este, ce „scorpie”!  M-am gândit, dacaă mama ta este atât de rea, cum se face că tu crezi despre tine că eşti atât de bună?  Nu ştiu dacă trebuia să mă gândesc cu voce tare sau nu!?  Poate că aflam ce fel de femeie este cu adevărat!

Viewed 38 times by 23 viewers

Un videoclip fain.

Viewed 17 times by 9 viewers

Exod 2:1-10  Un om din casa lui Levi luase de nevastă pe o fată a lui Levi.  Femeia aceasta a rămas însărcinată şi a născut un fiu. A văzut că este frumos şi l-a ascuns trei luni.  Nemaiputând să-l ascundă, a luat un sicriaş de papură pe care l-a uns cu lut şi cu smoală; a pus copilul în el şi l-a aşezat între trestii, pe malul râului.  Sora copilului pândea la o depărtare oarecare ca să vadă ce are să i se întâmple.  Fata lui Faraon s-a pogorât la râu, să se scalde; şi fetele care o însoţeau se plimbau pe marginea râului. Ea a zărit sicriaşul în mijlocul trestiilor şi a trimis pe roaba ei să-l ia.  L-a deschis şi a văzut copilul: era un băieţaş care plângea. I-a fost milă de el şi a zis: „Este un copil de al Evreilor!”  Atunci sora copilului a zis fetei lui Faraon: „Să mă duc să-ţi chem o doică dintre femeile Evreilor, ca să-ţi alăpteze copilul?”  „Du-te” i-a răspuns fata lui Faraon. Şi fata s-a dus şi a chemat pe mama copilului.  Fata lui Faraon i-a zis: „Ia copilul acesta, alăptează-mi-l şi îţi voi plăti.” Femeia a luat copilul şi l-a alăptat.  Copilul a crescut şi ea l-a adus fetei lui Faraon; şi el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise (Scos) „căci” a zis ea „l-am scos din ape.”
Evrei 11:23  Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii lui, când s-a născut: pentru că vedeau că era frumos copilul, şi nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca împăratului.

Planul de eliberarea a lui Dumnezeu pare din nou că atârnă de câte un fir de aţă ici şi colo.  Doi robi evrei, un bărbat şi o femeie al căror nume nici nu-l aflăm din povestire.  Apoi un copilaş firav şi plăpând, ameninţat de puterea unui stat, cel mai mare din vremea sa.  Dar aşa lucrează Dumnezeu!  El a ales lucrurile nebune ale lumii pentru a face de ruşine pe cele înţelepte; a ales pe cele slabe, pentru a face de ruşine pe cele tari.  A ales lucrurile care nu sunt ca să facă de ruşine pe cele ce sunt! (1 Cor 1:27-28).

Din nou soarta lucrării lui Dumnezeu depinde de un om!  Un om din casa lui Levi…  Apoi, un alt om, (de fapt o femeie), tot din casa lui Levi.  Măiestria lui Dumnezeu stă în faptul că El poate decanta Universul, Pământul, naţiunile, poporul unei ţări, ca să ajungă la un singur individ cu care are de gând să lucreze pentru a influenţa poporul, naţiunile, Pământul şi de ce nu, în cele din urmă chiar Universul.  In Ezechiel 22:30 Dumnezeu caută un singur om, care să împlinească pentru popor ceea ce este de fapt nevoia lui Dumnezeu: o mijlocire.  Omul acesta trebuie să stea pentru popor între dezastru şi răscumpărare.

Intâmplarea cu naşterea lui Moise este atât de plină de frumos!  Un alt om folosit de Dumnezeu este fiica lui Faraon; în timp ce tatăl ei persecută poporul, fiica sa este folosită de Dumnezeu pentru a salva viaţa celui ce va fi eliberatorul poporului!  Apoi, sora copilului apare în imagine, la timpul potrivit.

Cert este că doi oameni, un bărbat şi o femeie din seminţia lui Levi se căsătoresc, şi lucru normal la aproape toţi căsătoriţii, soţia rămâne gravidă şi naşte un copil.  Traducerea Cornilescu ne spune că părinţii au văzut frumuseţea copilului.  La fel face şi Stefan în Fapte 7:20 şi Pavel în Evrei 11:23.  Alte traduceri englezeşti ne spun că părinţii au văzut cât de proporţionat era copilul, sau au perceput cumva supranatural, că acest copil este deosebit de toţi copiii născuţi în vremea aceea, şi că Dumnezeu are un plan cu el…

Nici una dintre traduceri nu mi se pare că ne lasă să înţelegem exact ce s-a petrecut.  Adică ce!  era copilul prea frumos ca să fie aruncat la crocodili?  Evrei 11:23 ne spune mult mai multe despre actul ascunderii lui Moise: spune că părinţii lui Moise au avut credinţă!  Ce fel de credinţă au avut părinţii aceştia?

1.) Vezi, din perspectiva biblică, copiii sunt o moştenire şi o răsplată  de la Domnul (Psalmul 127:3).  Fiecare copil este o creaţie specială a lui Dumnezeu.  Si ceea cred eu este că Amram şi Iochebed (Exod 6:20 ne spune numele părinţilor lui Moise) au respectat creaţiunea lui Dumnezeu, darul Lui şi răsplătirea Lui!  Părinţii lui Moise au văzut mâna lui Dumnezeu şi voinţa Lui în naşterea copilului lor. De aceea părinţii au decis că vor fi protectorii darului lui Dumnezeu.  Nu la toţi părinţii li se va cere să facă sacrificiul acestor doi părinţi, dar protectori ai copiilor lor vor trebui să fie toţi părinţii!  Fizic, moral şi spiritulal, copiii noştri sunt în grija şi protecţia noastră primii ani ai vieţii lor.

Cât de departe s-a ajuns de la această credinţă acum la începutul secolului al 21-lea!  Acum copiii sunt priviţi ca un accident; ca rezultatul unei neatenţii.  Embrionul format în uterul unei femei este privit ca ceva ce poate fi avortat, ca ceva ce nu are viaţă, personalitate, valoare.  Duhul lui Faraon de odinioară, lucrează de zor în secolul nostru.  In zilele noastre se scanează pântecele mamei şi dacă se descoperă malformaţii la făt, i se spune mamei că ar trebui să considere avortul; societatea noastră se pare că nu mai vrea să accepte ´rebuturile´ sau bătrânii, sau bolnavii.  De aceea, ni se spune că putem să ne debarasăm de aceste balasturi, ca să fim liberi, fericiţi şi fără poveri!
Părinţii zilelor noastre trebuie să fie astfel de oameni ai credinţei, care privesc Legea şi Cuvântul lui Dumnezeu mai presus decât moda zilelor noastre, obiceiurile timpurilor, practica altora.

2.) Părinţii lui Moise s-au temut mai mult de Dumnezeu decât de porunca lui Faraon.  Credinţa nu înseamnă nimic fără ascultare şi fără frică de Dumnezeu.  Si credinţa găseşte întotdeauna mijloace de împlinire a ascultării; părinţii lui Moise au ştiut cum să ascundă copilul timp de trei luni!  Credinţa caută răspunsuri, explorează posibilităţi, cercetează imposibilul şi-l transformă în mod inventiv în posibil.  De aceea au reuşit oamenii credinţei dintotdeauna să uimească omenirea prin rezultatele lor, pentru că ei nu s-au lăsat dobotâţi de obstacole, ci le-au luat cu asalt şi le-au biruit.

Cei mai mulţi oameni nu experimentează niciodată puterea lui Dumnezeu deoarece rămân toată viaţa lor într-o zonă a comfortului personal.  Frica de ceea ce s-ar putea întâmpla rău îi ţine departe de realizarea a ceea ce s-ar putea prin credinţă!
Părinţii zilelor noastre trebuie să fie astfel de oameni ai credinţei, care vor explora imposibilul pentru a-l transforma în posibil, prin credinţă.  Lumea cere copiii noştri, după cum odinioară moarte acerea copiii iudeilor.  Dar noi îi vom ascunde lângă noi şi lângă Domnul!

3.) Părinţii lui Moise au ştiut când nu mai este posibil să ţină copilul ascuns.  Credinţă nu înseamnă numai să te ţii de anumite lucruri, ci înseamnă şi să ştii când să abandonezi anumite lucruri pentru a merge mai departe spre alte posibilităţi.  Prin credinţă, nu ai sosit niciodată la un asemenea vârf, încât să nu existe de acolo încolo mai departe, sau mai sus!.. Credinţa care se plafonează, nu este credinţă ci necredinţă.  Credinţa este ca un grăunte de muştar: ea se transformă mereu în ceva mai mare, se concretizează mereu în ceva mai frumos.

De aceea, părinţii lui Moise, constatând imposibilitatea de a mai ascunde pe Moise, au găsit (tot prin credinţă) o altă cale de salvare a sa.  Nilul, în apa căruia au pus copilul  într-un sicriaş de papură.  Actul acestea al credinţei, înseamnă abandonarea copilului în păstrarea şi grija lui Dumnezeu.
Părinţii zilelor noastre trebuie să ştie că şi a ţine prea strâns un copil, poate fi un semn al necredinţei; credinţa va şti când, ce şi cum să pună copilul în grija lui Dumnezeu.  Adică, după ceea ce ai făcut ceea ce ţi s-a cerut şi s-a aşteptat de la tine, îl laşi pe Dumnezeu să continue.

4.) Credinţa lor s-a manifestat prin punerea sorei copilului să-i supravegheze de departe sicriaşul dintre trestii (v 4).  Credinţa nu scapă niciodată din vedere subiectul ei.  Credinţa explorează în continuare posibilităţile, dar căutând un singur scop: salvarea, mântuirea.  In creşterea copiilor, fraţii şi surorile mai mari sunt deosebit de importanţi în devenirea copiilor mai mici.

5.) Propunerea sorei lui Moise este încă un act al credinţei părinţilor copilului.  Adică, posibilitatea aceasta fiind prevăzută, s-au pregătit şi propunerile în cazul ei.

Răsplata credinţei şi credincioşiei acestor părinţi?  Moise a ajuns un mare om al lui Dumnezeu!  Este vreo răsplată mai de dorit pentru un părinte credincos?  Nu cred!

HAPPY FATHERS DAY!  Adica, O ZI FERICITĂ TUTUROR TAŢILOR!

Viewed 9 times by 7 viewers

Soţia lui Billy Graham, Ruth (1920-2007) a plecat la Domnul acum câteva ore…  A fost în vârstă de 87 de ani.  Tânăra care visa cândva să devină misionară, şi care a cedat la visul ei pentru a se căsători cu Billy Graham, omul ce avea să devină unul dintree cei mai mari evanghelişti ai tuturor timpurilor şi cu siguranţă cel mai mare al timpurilor noastre, a murit astăzi, Joi 14 Iunie 2007, la casa familiei Graham din Montreat, Carolina de Nord.  „Ruth a fost partenerul meu de o viaţă, şi noi am fost chemaţi de Dumnezeu ca echipă” a comentat scurt Billy Graham.  El a continuat: „Nimeni nu ar fi putut duce povoara pe care a dus-o ea.  A fost o parte integrală şi vitală a misiunii noastre, iar lucrarea mea dealungul anilor, ar fi fost imposibilă fără suportul şi încurajarea ei”.

 Ruth s-a ocupat cu treburile gospodăreşti şi cu creşterea celor cinci copiii ai familiei Graham.  „Îmi asum responsabilităţile casei” i-a spus Ruth lui Billy la începutul căsniciei lor, „pentru ca tu să fii liber pentru ceea ce este important pentru tine”.  Tot ea a scris următoarele în jurnalul ei: „Dacă mă căsătoresc cu Bill, o fac cu ochii deschişi.  El va purta o povoară din ce în ce mai grea pentru sufletele pierdute şi va fi din ce în ce mai activ în lucrarea Domnului…  Eu voi aluneca încet pem planul doi… Pe scurt, voi fi o viaţă pierdută.  Pierdută în viaţa lui Bill”

Aveţi aici link-ul în limba engleză: http://www.latimes.com/news/obituaries/la-me-graham15jun15,0,56499.story?coll=la-home-center.  De asemenea, aici: http://www.whas11.com/topstories/stories/061407whasmjdTopGrahamObit.2e513cb.html

Viewed 12 times by 7 viewers

Duminica va fi ziua tatilor aici in America. Nu stiu daca se mai sarbatoreste undeva (stiu ca si in Canada) dar aici este. O sarbatoare care pe noi, veneticii de prin Rominia ne-a luat prin surprindere, nefiind obisnuiti cu o astfel de sarbatoare prin partile noastre. Acolo aduceam femeilor din viata noastra ghiocei de 1 Martie, si flori de 8 martie. Imi amintesc din copilarie ca in biserica baptista maghiara din Tg Mures, unde am crescut eu se sarbatoarea ziua mamei, dar e o amintire ca prin ceata. Nu stiu cind se sarbatorea.

Oricum, cred ca meritau si barbatii o zi a lor, in special tatii, deoarece asta este o specie din ce in ce mai rara (nu biologic vorbind, ci social). O sa incerc sa public citeva ginduri pe tema aceasta mai larga a barbatilor si specific a tatilor, acum in intimpinarea sarbatorii lor.

Mai intii, ceea ce este usor de observat de cum intri intr-o biserica americana, este ca sunt putini barbati si multe femei. Cineva zicea ca din punctul de vedere al impartirii pe sexe, bisericile americane arata ca departamentul de lenjerie feminina de la un magazin universal. Barbatii evita mersul la adunare in numar din ce in ce mai mare si fenomenul este ingrijorator.
Vezi tot mai putini barbati maturi, care sa fie responsabili, care sa iubeasca rolul de conducator, care sa confrunte raul si care sa fie fara inhibitii cind este vorba de a-si arata atasamentul fata de Christos. Asta cu atit mai mult cu cit prin comparatie, in alte religii, cum ar fi islamul de exemplu, majoritari in activitatile religioase sunt barbatii, nu femeile! Sa nu ofere destula provocare “masculina” biserica? Poate fi una dintre cauze. Conform unor statistici, in media vei gasi intr-un serviciu al unei adunari 39% barbati si 61% femei. Femeile au inceput sa ocupe un rol din ce in ce mai mare in biserici, participind in conducerea comitetelor, a studiilor biblice, a activitatilor de copii, adolescenti dar si de adulti, oferindu-se voluntar pentru diverse nevoi ale bisericii. Astfel atmosfera bisericii americane a devenit prea feminizata pentru un barbat. Femeile fiind preponderente numeric, serviciile au inceput sa fie tot mai mult “croite” tinind cont de preferintele lor.

Absenta spiritului “masculin” a marcat amvoanele si activitatile bisericii, si asta i-a alungat pe barbati. Isus i-a atras pe barbati, pentru ca i-a provocat in continuu! Barbatii iubesc provocarea! Barbatii iubesc aventura, doresc sa se ia de piept cu “imposibilul”, le place sa cucereasca, sa descopere, sa experimenteze emotii puternice. Asta le spunea mereu Isus. Sa fie atit de puternci incit sa se poata abtine de la a da o palma cind au primit una si sa intoarca celalalt obraz; sa tina sabia in teaca cind s-ar putea apara cu ea. Sa caute adinc cind zidesc o casa, sa gaseasca temelia de piatra. Sa merga si sa infrunte orice inhibitie, ducind mesajul pocaintei de la om la om. Sa fie prigonit si sa nu se teama. Sa fie umilit si sa-si gaseasca “mindria” in faptul ca este umilit pentru Christos. Sa descopere adevarul si sa stea in fata unui demnitar religios sau politic, vorbind despre adevar. Sa umble pe apa. Sa nu se teama de furtuna. Sa nu-i fie frica de nimeni si de nimic, nici macar de moarte!

Citeste Evangheliile… pline de provocari barbatesti! Mesajele de la amvoanele de astazi? Inmultite cu apa chioara! Predici mieroase care vorbesc numai despre trecutul eroilor lui Dumnezeu fara sa faca vreo aplicatie pentru eroii de astazi. Mesaje menite sa tina bisericile intr-o stare de vesnica copilarie. Muzica? Unde sunt cintarile de odinioara despre “onward Christian soldiers”? (inainte soldati crestini!). Cintarile de astazi parca ar fi piesele de linistire pe cale ti le pune psihiatrul cind esti in cabinetul lui, ca sa te linisteasca si sa te afca sa te relaxezi.

Barbatilor le trebuie competitie, initiere, lupta, provocare. Biserica are neboie de barbati, care sa fie lideri, sa inceapa afaceri, care sa fie implicati in politica, in comitete, care sa fie lasati sa conduca. Care sa traiasca intr-o zona de pericol, de aventura. Care sa simta ca pot proteja, salva de la moarte, duce o veste buna, fi de folos. Care sa fie agresivi si curajosi.

Dar daca astepti de la barbati sa fie foarte ingrijiti, foarte manierati, foarte politicosi, respectuosi, daca vrei ca ei sa fie linistiti, tacuti, i-ai pierdut! Nu cunosc nici un barbat care sa se potriveasca intr-un astfel de tipar! Problemele pe care le aud mereu de la sotiile lor, cind fac consiliere, este ca “barbatul meu lasa hainele peste tot, nu aduna dupa el, rigaie dupa ce maninca, nu-l intereseaza curatenia, nu-i tandru cu mine, nu vrea sa ne tinem de mina cind stam pe canapea si ne uitam la filmul acela lacrimogen, nu-l intereseaza decit sexul, si asta cit mai repede, ca apoi sa-si poata vedea de treaba sau de somn…, ride zgomotos, este aventurier, nu-i casnic, ii place sa mearga la pescuit si vinatoare, nu cere directii cind mergem undeva cu masina, e tacut si nu “impartaseste cu mine ce s-a intimplat ziua la lucru, comunicatia este scurta, sacadata si sumara… etc etc.

PAI!? E barbat! E conceput diferit de catre Dumnezeu! E facut asa nu din greseala ci cu un anume scop! Sa conduca familia (si ca preot in casa lui!), sa cistige piinea, sa fie dur ca sa nu se fringa usor in fata poverilor si impotrivirilor zilnice. Este concentrat asupra a ceea ce e de facut! Este stimulat prin vedere nu prin atingere. Are imaginatie bogata, ii place spatiul, provocarea, aventura!

Biserica trebuie sa se schimbe daca vrea sa atraga barbatii. Cam asta e.

Viewed 10 times by 7 viewers