Mulţumesc, DF!

Iată aici în situl original sfaturile postate mai jos.  Câteva le-am tradus, cele ce mi s-au părut mie mai interesante.  Cu italice…

writealvaro: Don’t invest in what you don’t understand.  Nu investi în ceva ce nu înţelegi.
mmmeg: I only need one word! ASK!  Nu am nevoie decât de un singur cuvânt: ÎNTREABĂ!
The_Weakonomist: index emergency fund to unemployment. 9% = 9 months.
MichaelBRubin: Spend more time, less money.  Cheltuieşte bani mai puţini şi timp mai mult.
fiscalgeek: The secret to money management is learning to be content.  Secretul unei mai bune administrări a banilor este în a învăţa să fii mulţumit.
pearbudget: Know what really matters. Don’t spend money on other stuff.  Află ceea ce contează cu adevărat.  Nu-ţi cheltui banii pe restul lucrurilor.
creditgoddess: Don’t borrow more than you can repay.  Nu împrumuta mai mult decât poţi rambursa.
dgstinner: A fool and his money are soon parted  Nebunul şi banii săi se vor despărţi în curând
jacobmlee: Be mindful of how you spend money.
JoeTaxpayerBlog: Don’t walk away from 401(k) match, regardless of debt situation.
EdenJaeger: Live below your means and save all you can.
tonyblacknyc: Better to sell a little early than a little late.  Mai bine să vinzi puţin mai devreme, decât un pic prea târziu.
Kplavcan13: Pay yourself first, you can’t give yourself a bill.
dweliver: Be content with what’s yours and you’ll always have plenty.  Fii mulţumit cu ceea ce este al tău, astfel vei avea întotdeauna suficient.
centsiblelife: Spend less than you earn. Earn more.
MoneyEnergy: Don’t save at 2% when you’ve got debt at 10%.
thefinancialqb: If you try to get rich quickly, you will go broke fast.  Dacă încerci să te îmbogăţeşti repede, repede vei falimenta.
ObliviousInvest: Diversify. Minimize costs. Stay the course.
Matt_SF: Borrowing money for a depreciating asset is a fool’s errand.  Împrumutarea de bani pentru bunuri ce se depreciază este muncă de imbecil
benburleson: If you can’t afford it, don’t buy it.  Dacă nu-ţi poţi permite (lucrurl respectiv), nu-l cumpăra!
mapgirlsfc: Save regularly and spend less than you earn.
jj_observations: Learn to love left-overs!
tusharm: Don’t spend money that you don’t have.  Nu cheltui banii care nu-i ai
danielckoontz: Never reach for yield.
randypeterman: “Where will you & your stuff be in 100 years?”
Cat8040: Don’t take on debt.
KasyAllen: Don’t be afraid to ask for the savings!
nhldigest: Best money advice “Don’t Spend More Than You Earn”.  Cel mai bun sfat cu privire la bani: nu cheltui mai mult decât câştigi
Green_Panda: My advice: Change one money habit at a time.
MoneyEnergy: Don’t count all your chickens before they’ve hatched.  Nu-ţi număra puii înainte de-a fi ieşit din găoace
fcn: Save and invest for the long term.
MyLifeROI: If it depreciates, don’t pay interest on it!  Dacă se depreciază, nu plăti dobândă pe (lucrul respectiv).
jessw61: Save/invest as much as you can.
Lisa_S_47: working hard doesn’t mean you deserve anything you can’t afford.  Dacă munceşti din greu, asta nu înseamnă că meriţi tot ce nu-ţi poţi permite
mtswartz: I’ll do it in two: Spend Less!
GlennLucas: Prevent your government from bankrupting your nation.
myfindependence: Be thrifty but don’t forget to enjoy yourself
spendingsmart: You can’t outearn dumb spending.  Nu poţi câştiga mai mult decât cheltuieşti prosteşte
randallkirsch: A penny saved is more than a penny earned.
Grumpicus: Use credit cards, NOT debit cards.
flexo: The only one who cares about your money is you.  Tu eşti singurul căruia îi pasă de banii tăi
ceetastic: Before purchasing, I ask myself, “Can you justify the expense?”  Înainte de a face o cumpărătură, mă întreb: pot justifica cheltuiala?
moneyhighway: Money comes and goes the memories stay  Banii vin şi pleacă, amintirile rămân
robertsm85: If you don’t have the money then don’t spend it.  Dacă nu-i ai (banii), nu-i cheltui!
roryboy: if you need to use plastic, you can’t afford it!  Dacă ai nevoie de cărţi de credit, atunci nu-ţi poţi permite (lucrul respectiv)
msimonkey: Keeping up with the Jones’s is plain stupid.
maverickstruth: Know what comes in, and what goes out.  Fii în controlul intrărilor şi ieşirilor
crazy_eddy: Let your assets buy your toys.
sfordinarygirl: Buy generics/private label because it’s way cheaper
jasonbob7: One word: leftovers!

Le-am primit prin email… poate au sosit şi la tine.  Dacă nu, iată-le aici!  Mulţumesc lui JD pentru ele.

Cele ce urmeaza au fost extrase dintr-o carte numita “Disorder in the American Courts” si sunt lucruri reale spuse in timpul proceselor:

AVOCATUL : Aceasta astenie grava va afecteaza memoria ?
MARTORUL : Da
AVOCATUL : In ce fel va afecteaza memoria ?
MARTORUL : Uit
AVOCATUL : Uitati ? Ne puteti da un exemplu de ceva pe care l-ati uitat ?
……………………………………
AVOCATUL : Doctore, e adevarat ca daca o persoana moare in somn, el nu-si va da seama de treaba asta pana a doua zi dimineata ?
MARTORUL : E adevarat ca dumneata chiar ai trecut examenul de barou ?
………………………………………
AVOCATUL : Fiul cel tanar, cel de douazeci de ani, ce varsta are ?
MARTORUL : Are 20 , cam ca si IQ-ul dumneavoastra
………………………………………
AVOCATUL : Erati de fata cand v-a fotografiat ?
MARTORUL : Glumiti ?
………………………………………
AVOCATUL : Deci data conceperii (bebelusului) a fost 8 August
MARTORUL : Da
AVOCATUL : Si ce faceati dumneavoastra atunci ?
MARTORUL : Cam ce credeti ca faceam ?
………………………………………….
AVOCATUL : Ea avea trei copii, asa e ?
MARTORUL : Da
AVOCATUL : Cati din ei erau baieti ?
MARTORUL : Niciunul
AVOCATUL : Era vreunul din copii fata ?
MARTORUL : Onorata  Curte, cred ca am nevoie de un alt avocat. Pot sa-mi iau un alt avocat ?
……………………………………………
AVOCATUL : Cum s-a incheiat primul dumneavoastra mariaj ?
MARTORUL : Prin moarte
AVOCATUL : Si prin moartea cui s-a incheiat ?
MARTORUL : Incercati sa ghiciti !
………………………………………………
AVOCATUL : Puteti descrie individul ?
MARTORUL : Cam de inaltime medie si purta barba.
AVOCATUL : Era barbat sau femeie ?
MARTORUL : In afara de cazul in care era vreun Circ in oras, as merge pe varianta barbat.
………………………………………………..
AVOCATUL : Are aparitia dumneavoastra aici vreo legatura cu Nota de Dispozitie pe care am trimis-o avocatului dumneavoastra ?
MARTORUL : Nu , asa ma imbrac eu cand merg la serviciu
………………………………………………..
AVOCATUL : Doctore, cate din autopsiile pe care le-ai facut au fost pe oameni morti ?
MARTORUL : Toate. Cei inca vii … se zbat prea mult !
………………………………………………..
AVOCATUL : TOATE raspunsurile dumneavoastra trebuie sa fie ORALE. Bine ? La ce scoala ati fost ?
MARTORUL : ORALE.
…………………………………………………
AVOCATUL : Va amintiti la ce ora ati examinat trupul ?
MARTORUL : Autopsia a inceput la ora 8.30 p.m.
AVOCATUL : Si D-nul Denton era mort in acel moment ?
MARTORUL : Daca nu, in mod sigur a fost pana am terminat autopsia !
………………………………………………
AVOCATUL : Esti calificat sa dai o mostra de urina ?
MARTORUL : Dar dumneata chiar esti calificat sa pui intrebari ??
…………………………………………………
Si … cireasa de pe tort !!!
AVOCATUL : Doctore, inainte sa faci autopsia, ai cautat sa vezi daca mai avea puls ?
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Ai controlat tensiunea ?
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Ai verificat daca mai respira
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Deci e posibil ca pacientul sa fi fost inca viu atunci cand ai inceput autopsia ?
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Cum poti fi sigur Doctore ?
MARTORUL : Pentru ca creierul lui statea pe o tavita pe biroul meu
AVOCATUL : Inteleg, dar nu ar fi putut totusi ca pacientul sa fie viu, in ciuda acestui lucru ?
MARTORUL : Ba da, e posibil sa fi fost viu si sa practice avocatura !

Biologul canadian Mitch Taylor, cel mai mare expert în urşi polari a fost rugat să nu participe la o conferinţă pe tema urşilor polari din Danemarca.  De ce?  Deoarece vederile sale stânjenesc obiectivele conferinţei.  taylor crede că încălzirea globală este o aberaţie, că nu există, iar dacă atmosfera se încălzeşte din când în când, este un rezultat al… naturii şi nu al activităţii umane.

De asemenea, el are dovezi că populaţia urşilor polari a crescut de la 850 pe la mijlocul anilor 1980 la peste 2100 astăzi.  Adică, există mult mai mulţi urşi polari şi ei o duc de minune de bine!  Încă o dată, încălzirea globală este doar o chestie politică pentru unii, şi una de afaceri pentru alţii.  Al Gore a câştigat de pe urma ei peste 150 milioane de dolari în ultimii 2 ani.

Doamna care a făcut fotografia de mai jos, fotografie folosită de Gore ca să demonstreze încălzirea globală, a recunoscut că a fotografiat urşii aflaţi din întâmplare pe un aisberg în derivă.

În tot răul, şi-un bine!  Unul dintre efectele pozitive ale economiei proaste este că multe familii ce erau în pragul divorţului şi-au reconsiderat opţiunile.  Adică, au decis să participe în consiliere şi să salveze căsnicia.  Un divorţ al unei familii cu un copil, ajuns în faţa judecătorului poate costa între $53 mii şi $188 mii în facturi pentru avocaţi, costul documentelor, şi necesitatea de a cumpăra/închiria apartamente sau case diferite pentru soţii divorţaţi.  La polul opus, 10 sesiuni de consiliere costă în jur de o mie de dolari.

Curtea de Justiţie din Cook County din Illinois dă publicităţii o statistică conform căreia de la începutul anului s-au înregistrat cu 600 mai puţine divorţuri decât în aceeaşi perioadă a anilor precedenţi.  Asta este o scădere cu 5%.  În Miami-Dade County scăderea este cu 18%.

Unii sociologi estimează că din punct de vedere statistic, divorţurile au scăzut întotdeauna în vremuri de dificultăţi economice.  E mai bine mai săraci şi mai împreună, cred eu.  E bine şi pentru ambii soţi, dar mai ales pentru copii!  Deşi, de partea cealaltă a ecuaţiei, problemele financiare cauzează şi ele destul probleme în căsnicie, şi sunt rsponsabile nu de puţine divorţuri.  Adică, probleme financiare în contextul unei bunăstări generale.  Când toată lumea este afectată de sărăcie, se pare că familia este încurajată să rămână unită.  E bine şi aşa!

Copyright 2009 Carl De Souza / Getty Images

Copilul fără copilărie, cu un talent ce l-a făcut să-şi petreacă pe scenele Americii anii pe care alţii îi petrec jucându-se cu jucării  a plecat să-şi întâlnească Făcătorul.  Continuu neliniştit, nemulţumit cu sine şi cu ceea ce era, căutând mereu să fie altceva.  Locuind pe o proprietate numită „Neverland” cu o grădină zoologică şi cu jucării gigantice, petrecându-şi vremea cu copii dar trăind majoritatea timpului singur şi singuratic, Regele Pop-ului nu şi-a mai revenit nici cu sănătatea nici cu banii după procesul de pedofilie din 2005, proces care l-a achitat de acuzaţii.  A urmat mutarea în Dubai, aderarea la Islam, probleme majore de sănătate şi acum, moartea!

O mulţime de oameni şi fani aşteptau ca „regele” să se răscumpere cumva după căderea de la 2005 încoace.  Cumva să revină sau să facă ceva demn de… un rege!  Concertele programate în Anglia cu începere de luna viitoare s-au vândut în 5 ore de la punerea în vânzare a biletelor.  Dar n-a fost să fie!  Jacko a plecat dintre noi.  Unii spun că într-un loc mai bun, dar de ştiut, nu ştie nimeni.  Youtube a fost asaltat de doritorii de muzică de-a lui Jackson.  Fanii s-au adunat la spitalul unde a murit, prin Time Square in New York şi prin alte oraşe mari ale SUA. Cu timpul, va deveni şi Jacko ceea ce au devenit Elvis sau Sinatra după moarte: o imagine a unei muzici şi perioade irepetabile în istoria Americii şi a lumii.

Eu încă mai cred că nu ne rugăm suficient de mult pentru astfel de oameni celebri.  Citim despre ei, le ascultăm muzica, le vedem filmele, le citim operele dar nu ne rugăm pentru ei.

Nu de mult, Newt Gingrich, cel ce a stabilit şi pus în practică „Contractul cu America” la a993 când era Speaker-ul Camerei reprezentanţilor din Congresul SUA a afirmat într-unspici ţinut într-o biserică evanghelică americană că SUA este asediată de păgânism şi că adevărata luptă în America este o luptă spirituală, cu forţe care doresc să-L scoată pe Dumnezeu din America.  iată mai jos clipul video:

Mulţumesc lui Ion T. pentru link

http://www.muralmosaic.com/Cochrane.html

Priveam un show care-i destul de popular pe meleagurile astea, „Kitchen Nightmares”.  Gordon Ramsey, un celebru proprietar de restaurante este invitat în restaurante în pragul dezastrului.  După ce Ramsey analizează afacerea, dă sfaturi şi pune mâna la reabilitarea restaurantului.

În episodul cu pricina, Ramsey este la un restaurant italian din Londra.  Pentru a testa piaţa, pregăteşte nişte pizza vegetariană.  Din greşeală, unul dintre bucătari pune ceva carne într-una dintre pizza.  Toţi vegetarienii care gustă feliile de pizza apreciază pizza cu carne ca cea mai gustoasă.  Niciunul dintre ei nu ştia că pizza aceea conţinea carne.  Când li se spunea despre conţinutul pizzei, şi dacă ar abandona vegetarianismul, ei spuneau cu toţii că nu, nici gând.

Vegetarienii sunt fanatici pentru stilul de viaţă însuşit.  Convinşi că vegetarianismul este singurul fel de viaţă acceptabil, numărul vegetarienilor a crescut într-atât încât companiile producătoare de mâncare au variante vegetariene pentru burgeri, pizza, şi alte mâncăruri.  Personal am fost servit cu sarmale vegetariene (umplute cu orez, porumb, morcovi, şi alte elemente neidentificate).  Fără să cochetez cu stilul de viaţă vegetarian, din curiozitate am cumpărat şi hamburgeri vegetarieni.  În locul cărnii, umpluţi cu ceva alge marine, şi alte vegetale…  Brr!  Nu a fost bun deloc!

Cum poate cinneva să renunţe la carne?  Nu ştiu.  Ieri am mers la Walmartul local pentru a cumpăra ceva baterii.  În faţa magazinului erau mai multe mese la care diverşi oameni promovau fie produse de-ale lor, fie credinţe.  Erau doi care vindeau cărţile lui L. Ron Hubbard (Dianetics) şi testau nivelul de stress al subiecţilor.  Desigur, ei promovau religia stabilită de Hubbard – Scientologia.  La o altă masă, alţi doi indivizi promovau vegetarianismul, oferind mostre de mâncăruri vegetariene….

Este vegetarianismul sănătos?  Nu ştiu, nu-s de profesie.  Am citit doar că corpul uman are nevoie de proteine pentru a produce celule.  În timp ce proteinele animale (din lapte, ouă şi carne) sunt asimilate în proporţie de 75-100%, cele de provenienţă vegetală contribuie în proporţie de sub 60%.  E adevărat că vegetalele şi fructele conţin vitamine şi minerale, dar proteinele sunt absolut necesare organismului uman, şi dintre acestea, proteinele animale sunt mai bine asimilate.

Ştiu că aflat cu cancer la ficat, un prieten de-al meu a renunţat temporar la carne de orice fel, asigurându-şi proteinele necesare din soia, fasole şi alte vegetale.  Dar asta, spunea el, doar pentru a uşura sarcina ficatului, carnea solicitând mai mult ficatul decât vegetalele.  După tratament şi după ce i s-a refăcut, prietenul meu a revenit la consumul cărnii.  La peste 15 ani de la boală, el este încă sănătos.

Poate mă lămureşte cineva ce-i cu vegetarianismul?

Îi vezi pretutindeni.  Băieţii de peste 19 ani, care participă regulat la templu, care se roagă, citesc regulile bisericii, care dau zeciuială, care sunt capabili şi sănătoşi, sunt încurajaţi să participe ca voluntari pentru o perioadă de doi ani de misionarism.  Doi câte doi, cum şi-a trimis Isus ucenicii, îmbrăcaţi fără excepţie în costume negre, cu cămăşi albe şi cravate negre, pe jos sau pe biciclete, cu sacoşe în spate sau pe umăr, mergând de la uşă la uşă, îşi duc credinţa înainte.

Mă uimeşte rigoarea lor şi a religiei ce-o reprezintă.  Oamenii au găsit întotdeauna mai uşor de respectat un cod de legi precise şi s-au încadrat mai bine într-o rutină.  De aici probabil şi puterea de ţinere a tradiţiilor în viaţa noastră.  Harul este greu de înţeles, pentru că eliberează şi omul se găseşte dintr-o dată străin într-o lume în care nu înţelege constrângerile iubirii după ce a fost limitat de cele ale legilor, obiceiurilor şi tradiţiilor.  Din acest punct de vedere, în timp ce apreciez la maxim harul, mi-ar place să văd şi-n bisericile evanghelice o mai multă rigurozitate în ceea ce priveşte aspectul acesta al mărturisirii credinţei.

Dar, am divagat!  Cum zilele trecute a fost vreme frumoasă, m-am întâlnit pe stradă cu cel puţin 4 grupuri de câte doi misionari.  M-am întrebat, oare ce au ei în sacoşe?  Le-am văzut ecusoanele pe reverele hainelor, bibliie în mână, dar ce-or fi având în sacoşe?  De unde sunt?  Din localitatea în care misionează, sau din altă parte?  Dacă-s din altă parte, unde dorm?  Cine le plăteşte cheltuielile?  Poate mă lămureşte şi pe mine cineva

Băieţi de 14 şi 15 ani, cântând cu dezinvoltură „O Sole Mio!”

Titlul va produce stupoare în cei ce nu beau, și cred că băutul de vin e păcat.  De asemenea, va produce euforie în cei ce ar dori să bea, dar nu se simt confortabil s-o facă, din cauza felului în care și-au programat conștiința.  Iar alții, care beau pe ascuns, neavând nici o treabă cu conștiința lor, doar cu a altora, au răsuflat ușurat: nu mai trebuie să se ascundă!

Cât e voie să bem?  12 sticle de vin roșu pe zi.  Da!  Nu orice fel de vin, ci din cel roșu!  E prea mult?  De ce?  Așa dintr-una?  Da!  Nu poți?  Ți-e frică că te îmbeți?  A, atunci e o altă soluție: Resveratrol.  O pastilă conținând extrase din vin roșu, care se pare că are efecte ciudate asupra corpului.  Nu e drog, e produs natural.  Te face mai sănătos, adaugă ani la viața ta (tinerețe fără bătrânețe și viață… mă rog), și chipurile nu trebuie neaparat să flămânzești ca să slăbești.  Sau altfel spus, poți să te îngrași (io aici mi-am luat liber de mult) deoarece Resveratrolul te va face oricum mai sănătos (tre  să mă interesez să văd dacă lucrează și post-îngrășare).

Ideea descoperirii acestui produs le-a venit cercetătorilor într-ale sănătății de mulți ani, după ce au observat că-n ciuda regimului alimentar bogat în proteine și grăsimi, italienii și franțuzii trăiesc mai mult și au mai puține probleme cu bolile de inimă.  Singurul lucru ce-l făceau diferit de confrații americani (care au hamburgheri de câte 2500 de calorii!) era consumul de vin după mai toate mesele.  Așa s-a descoperit că-n boabele de struguri roșii este un produs care se ocupă de sănătatea boabei și a… consumatorului acesteia sub formă lichidă.

Mai multe amănunte în clipul de mai jos.  După cum arată reporterul Morley Safer, se pare că el a consumat destul Reveratrol lichid…  Pentru un dinozaur, arată destul de sănătos

„Femeia” s-a născut bărbat, a avut o operaţie de schimbare de sex, a trăit 30 de ani ca femeie, a adoptat o fată care acum are 8 ani, ajunge la o biserică evanghelică, este pătrunsă de cuvânt, doreşte să se pocăiască, dar nu ştie cum şi ce trebuie să facă.  Citeşte textul de mai jos, în engleză.  Tu ce i-ai propune, cum ar trebui să procedeze în pocăinţa ei/lui?

Every year at the conclusion of Christian ethics class here at Southern Seminary, I give my students a final ethical situation to answer for their final examination. They are graded not on their conclusion, but on how they arrived there. The question below is this year’s dilemma. They’ll answer, and then we’ll discuss it communally as a class on Thursday. Here it is:

This question takes place sometime in the future, in your ministry.

Joan is a fifty year-old woman who has been visiting your church for a little over a year. She sits on the third row from the back, and usually exits during the closing hymn, often with tears in her eyes. Joan approaches you after the service on Sunday to tell you that she wants to follow Jesus as her Lord.

You ask Joan a series of diagnostic questions about her faith, and it is clear she understands the gospel. She still seems distressed though. When you ask if she’s repented of her sin, she starts to cry and grit her teeth.

“I don’t know,” she says. “I don’t know how…I don’t know where to start…Can I meet with you privately?”

You, Joan, and a godly Titus 2-type women’s ministry leader in your church meet in your office right away, and Joan tells you her story.

She wasn’t born Joan. She was born John. From early on in John’s life, though, he felt as though he was “a woman trapped in a man’s body.” Joan says, “I don’t mean to repeat that old shopworn cliché, but it really is what I felt like.”

Joan tells you that when she was twenty she began the process of “transitioning” from life as a man to life as a woman. She underwent extensive hormone therapy, followed by extensive plastic surgery—including so-called “gender reassignment surgery.” She has lived for the past thirty years—physically and socially—as a woman.

“I want to do whatever it takes to follow Jesus,” Joan tells you. “I want to repent…I just, I don’t know how to do it.”

“I am surgically now a woman. I’ve taken hormones that give me the appearance and physical makeup of a woman,” she says. “Even if I were to put on a suit and tie right now, I’d just look like a woman with a suit and tie. Not to mention the fact that, well, I am physically…a woman.”

“To complicate matters further,” Joan says through tears, “I adopted my daughter, Clarissa, when she was eight months old and she’s ten years old now. She doesn’t know about my past life as…as a man. She just knows me as her Mom.”

“I know the sex change surgery was wrong. I know that my life is twisted. I’m willing to do whatever Jesus would have me to do to make it right,” she says. “But what would Jesus have me to do?”

Joan asks you, “Am I too messed up to repent and be saved? If not, what does it mean for me to repent and live my life as a follower of Jesus? What is right for me to do?”

Show me, step-by-step, what you would say to Joan. Show me what you would tell her to do, short-term and long-term, and show me why in terms of a Christian ethic. Use Scripture, Christian theology, and wisdom to demonstrate not just your final decisions, but how you arrived at them.

You may use any resource that would be available to you in a real life pastoral situation. This includes Holy Scripture, books, articles, and the seeking of outside counsel from others.

Furthermore, show me how you would lead the rest of your congregation to think through and act in this situation with the mind of Christ.

„Eu am o minte deschisă” a exclamat interlocutorul meu!  „Adevărul este adevăr oriunde îl găseşti!  Chiar dacă este în cantităţi infime, el tot adevăr rămâne!  Uită-te la celelalte biserici, uită-te la celelalte religii!  De ce nu am putea noi, creştinii, să ne unim cu ele în punctele comune de adevăr?”

Nu i-am răspuns decât că, după părerea mea, o minte prea deschisă, este o minte goală.  Dumnezeu nu ne cere o mite deschisă, ci una dedicată total „lucrurilor de sus”.  O minte ca a lui Christos, care nu a avut alt gând decât să placă Tatălui.    O minte ca a lui Pavel, care nu a avut alt scop decât să-L apuce pe Christos.  Astfel de minţi nu-s prea deschise decât pentru un singur ţel, o singură cauză.  Şi ecumenismul nu face parte dintre acestea.  O astfel de minte nu se împrăştie căutând fărâme de adevăr pretutindeni, când ADEVĂRUL suprem şi unic stă la dispoziţie concentrat într-o singură persoană, Isus Christos!

Deunăzi un membru al organizaţiei homosexualilor afirma că unii dintre creştini sunt bigoţi.  Chia aşa?

Dicţionarul Webster din 1978 defineşte ca fiind „bigot” individul care „ţine morţiş şi fără toleranţă la grupul, credinţele şi opiniile sale”.   Conform acestei definiţii, gay-ii sunt cei mai bigoţi oameni din lume!

Mi-ar place să fie şi creştinii atât de devotaţi cauzei lui Christos, precum sunt gay-ii devotaţi cauzei lor!  Desigur, fără obrăznicia, violenţa şi imoralitatea gay-ilor.  Şi fără vorbirea pe la ambele colţuri ale gurii!  Că, atunci când gay-ii urmăresc obţinerea de „drepturi”, atunci ei caută libertăţi civile şi discursul lor este justificat, pe când dacă creştinii vocalizează opiniile lor, atunci actul este calificat drept „vorbire cu ură, intoleranţă şi extremişti de dreapta”.

Geneza 3 ne vorbeşte despre 4 alienări majore:

1. Alienarea spirituală – separarea de Dumnezeu
2. Alienarea psihologică – tensiuni lăuntrice
3. Alienarea socială – neînţelegeri sociale
4. Alienarea naturală – natura ne este nesupusă

Cele patru alienări creează NEVOI.  Scriptura ne oferă soluţiile lui Dumnezeu la NEVOILE reale ale fiinţei umane.

Guvernele, şi chiar indivizii, au „resurse”.  Şi acestea trebuiesc cheltuite.  Dar cheltuirea nu este întotdeauna justificată, mai ales în absenţa unei nevoi reale.  Aşa că ne apucăm să fabricăm nevoi.  Femeia cumpără o poşetă maro, că „trebuie”.  Aprobăm cheltuirea câr-mâr, doar pentru că „trebuie”.  Pacea şi liniştea noastră de acasă, o cere!  Dar această achiziţie creează o nouă „nevoie”: acum ne trebuie pantofi de culoare maro!  Apoi un pardesiu maro.  Şi aşa mai departe, până se schimbă moda.  Moda aduce cu sine noi nevoi.  Trendurile sociale şi culturale, noi nevoi.  Ce vedem la Tanţa şi Costel, noi nevoi.  Reclamele de la TV, noi nevoi!  E o inflaţie de nevoi pretutindeni în jurul nostru!

Câte însă sunt nevoi REALE?  Câte se adresează celor patru nevoi de mai sus?  Iată o sită serioasă, cu care putem discerne tot ceea ce este important de tot ceea ce este un moft.  Am scris despre nevoi, nu despre mofturi.

• am reversa procesul prin care plantarea de biserici a devenit o „industrie” ce angajează evanghelişti de profesie, cu o infrastructură şi logistică ce funcţionează ca acele ale unei „afaceri”?
• am renunţa să mai facem ceea ce facem în biserici?  Adică, am scoate instrumentele şi cântăreţii „de profesie” şi am încuraja participanţii să cânte?  Adică, am renunţa la retroproiectoare, producţii multi-media, piese de teatru, pantomimă, etc?  Dacă am înlocui băncile pluşate cu scaune simple, din lemn?  Dacă am scurta drastic „programele”?  Dacă am citi 1/2 oră din Biblie şi am explica doar 10 minute?  Dacă am avea mai mult timp de părtăşie?
• am renunţa la clădirile ce sunt azi folosite doar un procent infim într-o săptămână?  Sau dacă le-am transforma pentru majoritatea timpului în sală de mese pentru cei flămânzi, în spital pentru cei bolnavi, an loc de consiliere a celui zdrobit şi confuz?  Dacă ne-am aduna numai în case, şi poate o dată pe lună cu toţii, într-o clădire închiriată pentru un astfel de timp?
• am renunţa la serviciile dintr-o întreagă duminică, pentru a ne dedica ajutorării celor în nevoie?  Evanghelizării pe stradă, în cofetării, în restaurante, şi-n orice loc în care se află prietenii noştri, vecinii noştri, colegii noştri?
• am suspenda venirea la adunare a tuturor membrilor, şi permiterea reîntoarcerii lor doar în clipa în care au adus la Christos pe cineva?
• am fi pe stradă aşa cum suntem în adunare, şi-n adunare aşa cum suntem pe stradă?  Dacă am înceta să ne mai prefacem şi să ne dăm drept alţii în afaţa oamenilor când de fapt ştie Domnul şi ştim şi noi cine suntem în realitate?
• ne-am mărturisi mereu păcatele în public şi am fi transparenţi?
• păstorul ar acorda la fel de mult timp şi interes familiei, cât acordă bisericii?
• nu ne-am mai ruga niciodată pentru noi, ci numai pentru alţii?  Am avea încredere că cuiva îi pasă îndeajuns de noi, încât să fim convinşi că dacă nu ne mai rugăm pentru noi, vor fi mult mai multe rugăciuni în folosul nostru decât doar ale noastre?
• am acorda 90% din banii adunaţi la biserică misiunii, şi doar 10% nevoilor noastre?
• am urma pe Isus după mântuire, şi nu fără mântuire?
• am renunţa la a copia mereu modele contemporane „lucrative” şi am copia modelul din Faptele Apostolilor?
• am posti o zi întreagă de la televizor şi computer în casele noastre?

De un timp încoace, Starbucks a început să ofere cafea instant (ness îi ziceam  noi în ţară de la celebra firmă, Ness Caffe).  Sunt prea… purist ca să mă spurc cu aşa ceva!  Dar acum câteva săptămâni, când promovarea noului produs era în toi, mi s-a oferit pacheţele de mostre din noua cafea.  Aşa că, după ce m-am tot codit, pofta şi curiozitatea m-au făcut să cad în păcat.  Am consumat cafea instant de la Starbucks!  Iată, am mărturisit!

Cum e?  Diferită.  Diferită de ceea ce-mi amintesc eu despre cafeaua „ness”.  Nu ştiu cum o produc (fiecare ţigan îşi laudă calul, aşa cum se vede în clipul de mai jos) dar cert este că în amestecul din pliculeţ s-a introdus şi cafea reală, măcinată extrem de fin.  Asta va rămâne la urmă ca un fel de zaţ pe fundul cănii.  Dacă pui doar puţină apă (cât ai pune la o porţie espresso solo) gustul aduce puţin a cafea naturală… dar puţinul acela este de doar 5% în estimarea mea.  Aşa că, veni, vidi, vici, sau pe româneşte, am venit, am văzut şi am rămas la vechiul viciu, acela al cafelei espresso făcut din boabe de arabica proaspete, prăjite pentru espresso şi apii măcinate în propria râşniţă cu pietre-pietre şi apoi făcută în maşina mea, antică, veche şi de demult.

Uite şi clipul promoţional al Starbucks.

Mi-am găsit la doi pași de hotel o cafenea.  Mă încumet să ies până acolo că doar n-o fi moarte de om!  De când mă știu mi-am cam purtat bolile pe picioare.  Oricum, cafeaua e necesară.  Îmi place mie ceaiul, și chiar mi-am cumpărta pentru acasă ceaiuri de …xxx de dolari!  Oolong, Jasmin (iasomie) și Green (verde).  Mi-am luat și un aparat de făcut ceaiul, așa cum se folosește prin ceainăriile de aici.  de fapt, dacă-l vizitezi pe un chinez, fie chiar și la birou, te invită îndată să bei un ceai cu el.  E uluitoare dexteritatea cu care folosește ustensilele: cum spală cu apă fierbinte toate ceșcuțele liliputane, și ibricul, și canița în care face ceaiul.  Apoi desface punga de ceai și-l miroase îndelung.  Pe față i se așterne un zâmbet satisfăcut: calitatea este aceeași de acum o jumătate de pră, de când l-a mirosit din nou cu alți oaspeți!  Prima tranșă de ceai se folosește tot la clătirea ustensilelor.  Apoi din a doua se începe servitul.  Se pune mereu la apă peste frunze și se toarnă mereu în ceșcuțe.  Peste o porție de frunze se poate turna apa de circa 6-7 ori, după care nu mai ai ce scoate din ele. (more…)

Ziceam în postul anterior că am gripă.  Asta nu a apărut peste noapte ci s-a dezvoltat treptat.  Am tot stat prin hoteluri reci.  În ciuda stelelor multiple, cam toate aveau aceeași problemă: nu funcționa instalația de încălzire/răcire.  În afară de Hyatt, nu am putut regla nicăieri temperatura camerei.

Când am sosit în Xiamen ploua și era un vânt rece.  În cameră erau 1-19 grade Celsius.  Am telefonat la recepție să trimită pe cineva să mă ajute să reglez termostatul, pentru că toate iscripțiile erau în chineză.  A venit o femeie de serviciu.  I-am arătat temperatura afișată, și după ce am încercat prin semne să-i explic că vreau 22-23 de garde, m-am lăsat păgubaș.  Am scos o hârtie și-un creion și am scris „22” pe ea.  Apoi am arătat din nou către termostat și către hârtia mea.  Și cu degetele am făcut semnul de „în sus”.  Femeia s-a uitat către tavan, și cum acolo nu era nimic de văzut, s-a dumirit.  A mers către geam și l-a deschis larg.  Afară erau vreo 9 grade, și eu voiam mai cald, nu mai rece.

Frustrat pornesc către recepție să găsesc pe cineva cu care să mă înțeleg.  Acolo găsesc o fată și-i explic ce vreau.  Ea se face că a înțeles, pune mâna pe telefon și zice ceva cuiva.  Mă întorc satisfăcut către cameră.  Acolo în mijlocul acesteia tronează un… ventilator!  Nu mă grăbesc să mă enervez, că poate are vreo rezistență ce se încălzește… dar nu are, așa că mi se ridică mie temperatura!  Merg înapoi la recepție.  Hârtie cu cifra 22 e din nou cu mine.  Îi explic fetei că nu cal îmi este, ci frig!  Și că vreau temperatura în sus!  Ea vorbește din nou cucineva și mă invită să mergem către camera mea.

Ajunși acolo, ne așteaptă în fața ei un tip cu o trusă de scule: mecanicul de serviciu.  După ce intrăm și ne îndreptăm spre termostat, acesta se uită la el apoi începe să-i explice ceva fetei.  Nu am nevoie de translator pentru a înțelege că problema nu e la termostat ci-n altă parte și că nu-i nimic de făcut.  Fata zice „sorry” și cu mecanicul pleacă în drumul lor, lăsându-mă nedumerit.  Pe când să mă dezmeticesc eu, apare din nou mecanicul cu un încălzitor.

Limbajul semnelor.  Cum ziceam, e și o minune când ne înțelegem prin el!