Domnilor şi Doamnelor, este aşa un frig pe-aici pe la noi în Seattle!  Şi suntem în luna Iunie!  Incredibil!  Ziua sunt doar în jur de 10-12 grade Celsius.  Încălzirea globală este de vină!  Aşa că, Al Gore, ajutooooooooor!  Spune-i „naturii” despre premiul Nobel, spune-i despre carbon, despre ce vrei tu, dar să vină un pic de căldură!

21 Decembrie 1943 - 29 Mai 2008

Dragi cititori,

Cei dintre voi care mai citiţi ROMANIAN TIMES probabil aţi văzut că am semnat ultimul editorial al ziarului. Asta pentru că editorul Cristian Ioanide era bolnav şi m-a rugat să scriu editorialul numărului trecut. Dar chiar înainte de apariţia ziarului tipărit, Cristian îşi revenise şi am povestit cu el la telefon. De unde era să ştiu eu că va fi ultima noastră conversaţie? Luni l-am sunat din nou sa-l întreb de sănătate şi am aflat că lui Cristian i s-a făcut rău şi a plecat înapoi la spital. Era vorba să stea acolo 3-4 zile, şi urma să-l sun din nou astăzi. Chiar ştiind că voi fi în Portland weekendul acesta, mă gândeam să trec pe la el! Apoi astăzi, vestea pe care nu o aşteptăm nici unul dintre noi şi nuvrem s-o auzim în familiile noastre, în cercul nostru de prieteni, dar nici peste mări şi ţări, despre necunoscuţi din vreun trib african… Cristian a murit!

Regret enorm plecarea lui dintre cei vii. Îl cunosc de cel puţin 10 ani. Vreo şapte ani am colaborat din când în când la ziarul Romanian Times. Recent, după apariţia blogului meu, m-a încurajat să scriu şi a început să preia articole de pe blog pe care le posta zilnic pe site-ul RT şi câte unul în ediţia tipărită. Mă suna mereu să-mi spună că i-a plăcut un articol sau altul. Eu îi spuneam că nu scriu ca profesionist, blogul e doar un fel de jurnal de amator. Dar Cristian nu privea nimica din punct de vedere amator!

Cristian a fost un om rar. Nu-i cunosc defecte, dar îi ştiu o mulţime de calităţi. Şi-a iubit nespus neamul românesc, din cauza neajunsurilor căruia suferea profund. Era un fin observator al scenelor politice şi culturale atât din România, din SUA şi din lumea întreagă. Era un ahtiat student al profeţiilor, în special biblice, şi în domeniul acesta avea o fineţe şi profunzime de care puţini teologi dau dovadă. Un mare maestru al peniţei, era un păstrător de limbă curată şi elegantă românească. Abunda de inspiraţie şi idei şi întotdeauna m-a fascinat uşurinţa şi dezinvoltura cu care se avânta în tot felul de subiecte, care mai de care mai variate şi inedite. Fiul celebrului poet şi autor creştin Costache Ioanid, Cristian a moştenit din plin talentul tatălui său, şi încă ceva în plus!

Lui Cristian i-a plăcut să promoveze scriitori. Era mereu în căutare de talent, de colaboratori. În afara eforturilor financiare ale lui Mircea Liubanovici şi Beniamin Lucescu, dacă Romanian Times a existat şi a prosperat este numai din cauza eforturilor lui Cristian. Poate că adesea şi-o fi neglijat familia şi alte îndatoriri casnice, dar eforturile şi sacrificiul său pentru publicaţie a atins benefic mii de cititori de pretutindeni.

Nu l-am auzit pe Cristian vorbind niciodată de rău pe nimeni. Avea frustrările sale cum le au toţi oamenii, mai ales acei ce colaboreză cu alţi oameni, şi mai ales cei ce, dintre toţi oamenii, colaborează cu neamul nostru românesc. Dar nu-mi amintesc vreodată să fi nominalizat pe cineva cu care ar fi avut ceva necazuri. Mai degrabă îşi manifesta nemulţumirea cu un oftat prelung şi apoi îşi vedea mai departe de treabă ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic. Mereu pozitiv, optimist, şi fiind în stare să se bucure de cele mai mici reuşite!

O să-i lipsească Cristian nu doar soţiei şi familiei, ci comunităţii româneşti din Portland, Oregon, precum şi românilor de pretutindeni. A plecat nu doar un om deosebit, ci un scriitor care, deşi în aparenţă trăia în anonimat, era de o rară sensibilitate, erudiţie şi capacitate. Ca şi creştin, sper din inimă ca omul Cristian şă-şi fi cunoscut şi întâlnit Creatorul, şi astfel să ne putem revedea vreodată!

La editura Humanitas a apărut cartea „Surprins de Bucurie” a lui C. S. Lewis, în traducerea lui Emanuel Conţac.   Bucuria traducerii în limba română a acestei cărţi m-a surprins şi pe mine şi o recomand cu căldură tuturor cititorilor mei.  Aveţi mai jos câteva informaţii despre carte, autorul ei şi traducătorul acesteia.

CLIVE STAPLES LEWIS (1898–1963) s-a născut la Belfast, într-ofamilie anglo-irlandeză a cărei pasiune pentru lectură i s-a transmis şi lui de la o vârstă fragedă. De îndată ce a învăţat să scrie, a trecut la primele exerciţii literare – povestiri despre „şoricei îmbrăcaţi în zale“ şi isprăvile lor cavalereşti. La patru ani le punea deja în
vedere apropiaţilor că doreşte să i se spună „Jacksie“, devenit mai târziu „Jack“. Tot în copilărie trăieşte întâia oară Bucuria, o experienţă fundamentală, a cărei semnificaţie avea s-o expună pe larg în autobiografia sa spirituală, Surprins de Bucurie (1955).

A renunţat la creştinism, după propriile spuse, la 13–14 ani, când era elev la Cherbourg House, o şcoală elementară particulară din Malvern, mai ales ca urmare a învăţăturilor heterodoxe ale intendentei şcolii, Miss G.E. Cowie. După o şedere de un an la Colegiul Malvern, a luat lecţii cu un profesor particular, W.T. Kirkpatrick, sub a cărui îndrumare a câştigat o bursă de studii la Oxford. În 1925 a fost ales fellow al Colegiului Magdalen, unde va preda aproape trei decenii, până la ocuparea catedrei de literatură engleză
medievală şi renascentistă de la Cambridge (1954).

În 1929 revine la creştinism sau, mai exact, la teism, ca „cel mai şovăielnic şi mai abătut convertit din toată Anglia“. Până a ajunge însă la credinţa că „Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu“ aveau să mai treacă doi ani. În 1933 publică The Pilgrim’s Regress. În următorii treizeci de ani scrie numeroase alte lucrări de apologetică sau spiritualitate creştină: Miracles, The Four Loves, The Problem of Pain (trad. rom. în volumul Despre minuni. Cele patru iubiri. Problema durerii, Humanitas, Bucureşti, 1997), The Screwtape Letters (Sfaturile
unui diavol bătrân către unul mai tânăr, Humanitas, Bucureşti, 2003), Mere Christianity (Creştinism, pur şi simplu, Humanitas, Bucureşti, 2004), The Great Divorce, A Grief Observed. În paralel, publică science-
fiction (Space Trilogy) şi literatură pentru copii (Cronicile din Narnia, Rao, Bucureşti, 2006), abordând subiecte de inspiraţie creştină.  Între numeroasele sale lucrările ştiinţifice, se detaşează The Allegory of Love: A Study in Medieval Tradition, Rehabilitations and Other Essays şi English Literature in the Sixteenth Century Excluding Drama.

EMANUEL CONŢAC este asistent universitar la Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti şi doctorand în filologie al Universităţii din Bucureşti. Amai tradus pentru editura Logos din Cluj: John Stott, Puterea predicării (2004); Stanley Grenz et al., Dicţionar de termeni teologici (2005); Moisés Silva şi Walter Kaiser,
Introducere în hermeneutica biblică (2006); Gordon Fee, Exegeza Noului Testament (2006); Douglas Stuart, Exegeza Vechiului Testament ( 2006).

Foto de Jeremiah Sullivan

Unul dintre cei mai proeminenţi promotori ai New Age-ului, Deepak Chopra a lăudat conţinutul şi pe semnatarii „Manifestului Evanghelic.”  El afirmă că a remarcat nota conciliantă a manifestului, şi faptul că semnatarii acestuia nu vor să atace alte credinţe nici să le excludă.  A remarcat de asemenea recunoaşterea că trăim într-o „global era” (o epocă globală) care arată că evanghelicii de astăzi au înţeles că pământul (creaţia lui dumnezeu, în cuvintele lui Chopra) trebuie respectat şi îngrijit.  „Dacă vrei să salvezi pământul, atunci nu are rost să ataci restul omenirii, care se închină unui alt dumnezeu” a spus Chopra. Read the rest of this entry »

Semnatarii Charterului Manifestului sunt creştini din întreg spectrul teologic evanghelic, de la liberali (Jim Wallis) la conservatori (Os Guinness).  În versiunea originală a Manifestului, unul dintre semnatari era Dr. Ergun Caner de la Liberty University.  Dr. Caner este turc şi s-a întors la Christos dintre musulmani.  Numele său a fost în cele din urmă retras de pe lisat originală, deoarece, deşi Dr. Caner a fost consultat cu privire la Maniefst, nu şi-a dat niciodată consimţământul pentru acesta.

De ce?  Iată explicaţia dânsului aici:

Pe scurt,  ceea ce reproşează Dr. Caner Manifestului, sunt următoarele:

- Nu există nici o confuzie cu privire la ceea ce înseamnă a fi „evanghelic”.  Evanghelicii ştiu că numai Isus Christos este Domnul şi-n afară de El nu există mântuire.  Biblia ESTE Cuvântul lui Dumnezeu şi cu privire la aceasta nu există nici o confuzie.

- Ca baptist, Dr. Caner nu se consideră a fi în tradiţia protestantă pe care o asumă Manifestul.  Din punct de vedere istoric, baptiştii au fost dezidenţi şi ca atare au fost vânaţi şi prigoniţi de către reformatori.  De aceea dânsul nu crede cum se scrie pe pagina 10 a Manifestului că „evanghelic” este sinonim cu „protestant.”

- Apoi, Dr. Caner nu evde de ce ar trebui evanghelicii să se scuze pentru poziţia pe care au adoptat-o în public cu privire la avorturi, căsătorie şi rugăciune.  Evanghelicii sunt pentru rugăciune, pentru căsătoria tradiţională şi contra avorturilor.  Logica simplă spune că dacă eşti pentru ceva, eşti contra opusului acelui lucru.

- Evanghelicii nu sunt „proprietatea” unui anume partid politic, dar vor susţine acei candidaţi care susţin valorile evanghelicilor şi care sunt împotriva acelor valori care sunt ne-biblice, precum avortul şi homosexualismul.

- Scopul evanghelicilor nu este să fie populari ci acela de a mântui suflete pentru ceruri.  O cultură nu se schimbă prin renunţare.  Dr. Caner va sta în agora publică şi se va lupta pentru idelaurile înaintaşilor (el aminteşte numele lui Jerry Falwell, Adrian Rogers, D. James Kennedy, James Dobson şi alţii), fără să-şi ceară scuze.

Iată aici textul complet în engleză al Dr. Caner:

In recent days, I became aware that my name is on the list of “Charter Signatories” for the Evangelical Manifesto (EM). There is only one problem: I never signed it. A few months ago, I was consulted by a member of the steering committee, and invited to read through a rough draft. At that time, I stated in an email that I felt the language concerning the forefathers of evangelicalism was too dismissive and too harsh. Men such as the founder of our University, Dr. Jerry Falwell, acted with courage in putting evangelical Christianity on the frontlines of the American dialogue. I was saddened to read that this language was not changed. Then I became angered by the tone of the presentation at the National Press Club (NPC). I must state for the record, the EM does NOT reflect my position, and the speakers at the NPC do NOT reflect my position concerning the current state of Evangelicalism. Even in the preface, I disagree fundamentally with a number of assumptions, namely, (1) that there is any confusion at what being evangelical means, and (2) that we stand in the tradition of the Protestant Reformation. First, I do not see any “confusion” concerning the term- we have always been clear what it means. We are conservatives who believe that Jesus alone is Lord, and the Bible is the only Word of God. The only confusion occurs when a non-evangelical wants to muddy the waters in order to become one of us, since we are such a large constituency. Secondly, as a Baptist, I do not stand in the “Protestant” tradition. Historically Baptists are dissenters, and were hunted by many of the Reformers. I do not believe, as the longer version of the Manifesto reads, that “evangelical is synonymous with Protestant” (p. 10). Further, reading the document sounds like an extended apology, and I do not apologize for the stance we have taken for decades: evangelicals are unapologetically and unabashedly pro-life, pro-marriage and pro-prayer. We believe that Christianity has been pushed out of the public square, and I do not believe such a “manifesto” will accomplish the aim of bringing prayer back in schools or rescuing the unborn. Simple logic states that standing for something requires standing against something else. This was the genius of men such as Dr. Jerry Falwell, D. James Kennedy, Tim LaHaye, James Dobson, Pat Robertson, Adrian Rogers and others. They accepted the challenge of an unabashedly secular society without hesitation and without reservation. We are not “owned” by any political party, but we will stand with and for candidates that are for our values, and against those values that we see as unbiblical, such as homosexuality and abortion. I absolutely stand against the tenor of the NPC meeting that seemed to distance itself from our forefathers in evangelicalism. Men such as James Dobson and Jerry Falwell stood for truth and righteousness. I not only thank God for these men, I believe we must carry on this fight. It is our duty to continue their stance, not run from it when criticism makes us unpopular. Popularity is not the goal of an evangelical; Converted souls in heaven are the ultimate goal. You do not change a culture by surrender. This is precisely what the document seems to do. Thankfully, the aforementioned forefathers raised up a generation of men and women who continue to speak in the public square, and build great institutions that do the same. I shall continue to stand in the public square, without apology. I ask that my name be STRICKEN from the charter list of the Evangelical Manifesto. This is NOT a movement with which I am comfortable. I am more than happy to discuss these differences with any member of the EM body, either publicly or privately. My email is ecaner@liberty.edu. Dr. Ergun Mehmet Caner President and Dean?Liberty Baptist Theological Seminary and Graduate School?Liberty University

Soulforce este o organizaţie activistă care promovează stilul de viaţă homosexual.  Fondată de un pastor (Dr. Mel White) şi cu ajutorul altor pastori şi prelaţi (printre care şi Arhiepiscopul Anglican Desmond Tutu), sau familii tradiţionale care închid ochii la stilul de viaţă al homosexualilor, Soulfoce intră în dialog cu alte organizaţii, şcoli creştine de învăţământ superior, şi acum cu biserici, pentru a obţine de la acestea recunoaşterea că stilul de viaţă homosexual este condamnat pe baza unei explicaţii greşite a Bibliei.  Dacă şcolile sau organizaţiile creştine refuză dialogul, atunci Soulforce apelează la ajutorul unor avocaţi pentru a găsi nod în papură organizaţiilor respective şi a le atrage în procese judiciare lungi şi costisitoare. Read the rest of this entry »

Elina Das are 13 ani şi este fetiţa pastorului Motilal Das de la United Bethany Church din satul Laksmipur, districtul Fulbaria, la 120 km la nord de capital Bangladeshului. Sătenii erau nemulţumiţi de prezenţa sa şi lucrarea sa de predicare a Evangheliei aşa că cinci dintre ei, mai tineri, au pândit-o vinerea trecută pe Elina când ieşea de la şcoală şi au dus-o într-un grajd în care au violat-o pe rând timp de mai multe ore. Apoi au depus-o pe jumătate moartă în faţa casei familiei.

Unul dintre bărbaţi a fost arestat, altul este dat în urmărire, trei sunt încă necunoscuţi poliţiei. Într-o ţară predominant musulmană, justiţia se va face cu greu, de aceea pastorului şi familiei sale îi e frică să mai rămână în sat.

Să ne rugăm pentru familia lui, pentru Elina, şi pentru lucrarea Domnului din Bangladesh. Să ne rugăm şi ca justiţia să triumfe în cazul acesta şi-n altele asemănătoare. Ţara este pusă de ONU pe lista ţărilor care-s sub observaţie din cauza încălcării libertăţilor religioase.

La anul 1893, la Chicago se întâlneau peste 400 de preoţi şi lideri religioşi din diverse religii, în cadrul celui dintâi „Parlaiment of World Religions” (Parlament Mondial al Religiilor - PMR - a nu se confunda cu Partidul Muncitoresc Român care suferea şi ăsta de abureli asemănătoare).  Printre cei invitaţi, o tânără stea a hinduismului, Swami Vivekananda.  Printre creştinii prezenţi, aşa cum se aştepta la vremea aceea, o mulţime de reprezentanţi ai unui creştinism dogmatic care credea încă în mântuirea prin Christos, în existenţa raiului şi a iadului. Read the rest of this entry »

Evenimentele din Seattle nu au fost, cum zic unii, doar nişte manifestări sociale! De exemplu, la evenimente au participat printre alţii formaţia muzicală „Dave Matthews Band”. Blogul „Live Daily” spune că manifestările au fost „centered on His Holiness the Dalai Lama” (în jurul Sfinţeniei sale, Dalai Lama). Read the rest of this entry »

Acum două săptămâni, fiind prin centrul Seattle-lui cu maşina m-am trezit blocat pe o stradă pânăa la trecerea unui convoi de maşini oficiale. Alegerile pentru preşedinţie sunt în toi, candidaţii cutreieră ţara în lung şi-n lat, aşa că m-am gândit că-i vreun candidat sau surogat de-al lui. Dar, am aflat că de fapt nu era nici un candidat, ci Dalai Lama, liderul spiritual al Tibetului. Read the rest of this entry »

Christian Horizons (CH) este o organizaţie de caritate canadiană din Ontario.  Deşi CH a îngrijit în ultimii ani peste 1400 de oameni cu diferite handicapuri în peste 180 de case de tip cămin de îngrijire, organizaţia a fost obligată să plătească o amendă de $23 mii şi salariul pe doi ani unei angajate lesbience care a fost dată afară pentru că a întreţinut relaţii nepotrivite cu o femeie cu handicap pe care o îngrijea. Read the rest of this entry »

Rev. Bob Stumbles, Cancelarul Diocezei Anglicane din Harare, Zimbabwe a descris recent naţiunea sa ca „o naţiune într-un necaz îngrozitor şi care se află la marginea unui dezastru uman.”  „Ţara trebuie să scape de violenţă,  de secretul şi ascunderea rezultatelor alegerilor, de oprimare şi corupţie, şi să vinădreptatea, bucuria, pacea, compasiunea, cinstea, justiţia, democraţia şi eliberarea de frică şi nevoi” a mai spus Cancelarul.

Astfel, Duminică 27 Aprilie este desemnată ca o zi specială de rugăciune pentru Zimbabwe.  Creştinii din lumea întreagă sunt încurajaţi să se roage pentru cele de mai sus şi pentru creştinii din Zimbabwe care sunt ameninţaţi cu genocidul.  Site-ul Ekklesia care a postat ştirea mai spune: „Fie ca un continuu şi puternic flux de rugăciuni şi mijlociri să curgă către Domnul pentru toţi oamenii (din Zimbabwe) în această Zi a Rugăciunii, cerând intervenţia Sa divină în întreaga naţiune”.

Să-ţi aminteşti şi tu, cititorule şi să spui şi altora, poate şi bisericii cu care te închini Domnului.  Mai ales că nu cu mult timp în urmă, strigam şi noi către Dumnezeu dintr-o ţară strivită de comunism, şi Dumnezeu ne-a ascultat!

Aşa mi-a retezt-o scurt un interlocutor deunăzi.  Aş fi vrut să-i explic ceva, dar nu a vrut să mă mai asculte.  Dacă aveam ceva bun de zis despre preşedintele American, nu era vrednic de urechile lui.  Dar, ce aş fi vrut să-i spun? Read the rest of this entry »

Recent, într-un discurs ţinut în San Francisco în faţa unor oameni selectaţi pe sprânceană, Obama a rostit cuvinte care nu ar fi trebuit să iasă din sală, dar totuşi au ieşit!  A spus în principiu că oamenii din oraşele mici se agaţă din frustrare şi amărăciune fie de religia lor, fie de armele lor.  Acum, ce fel de religie are Obama?  Pentru că după comentariile sale recente el se pare că crede că religia este doar o cârjă pentru frustrările şi amărăciunile unora.  Adică, ei ar avea nişte probleme psihologice!  Adică, el nu concepe că unii, ca mine de exemplu, cred în Dumnezeu pentru că Dumnezeu este real şi adevărat!

Desigur că Obama a vorbit împotriva creştinilor.  Dar ce fel de creştin este Obama?  Că tot recent se tot bătea cu cărămida în piept că el este… creştin!?  Este clar că „creştinismul” lui Obama este doar de circumstanţă… Are nevoie de câţiva amărâţi şi frustraţi care se sprijină pe religie, să voteze pentru el!  Că la numărul voturilor, creştinii-s buni, nu-i aşa?

IDOL e un termen care produce scârbă oricărui creştin de oriunde, chiar şi din America!  Iar primul termen, AMERICAN e iarăşi un termen care produce scârbă într-o mare parte a lumii, chiar şi liberalilor din America!  Deci, ce poate ieşi bun din alăturarea acestor doi termeni?  De-acum showul aflat la a şaptea ediţie în SUA, este extrem de popular şi răspândit în variante naţionale printr-o mulţime de alte ţări. Read the rest of this entry »

Am găsit câteva similitudini între italieni şi români.  And it’s very funny!

 50 de mii de oameni au particiapt la un meci de fotbal.  Au fost vândute bilete de $10, $25, $50, $75 şi loje de lux la $150 bucata.  Din nefericire, o ploaie torenţială a făcut ca meciul să nu mai poată fi jucat în localitate şi astfel s-a decis ca să se înapoieze banii tuturor spectatorilor.  Pe când erau gata contabilii echipei să trimită banii înapoi, au intervenit reprezentanţii Partidului Democrat (Hillary şi Obama) şi au cerut voie să înapoieze ei banii, după principiul democratic al rambursării de taxe.

Democraţii au decis conform politicii lor că nu-i cinstit şi nici egal ca să se dea înapoi fiecăruia cât a plătit pentru bilete.  Iată cum au dat înapoi banii:

- Cei ce au plătit $10, vor primi înapoi $15.  Oricum, ei şi aşa nu au destui bani ca să meargă la meci.  Diferenţa se va numi „credit câştigat al biletului de meci”.  Câştigarea acestui credit se obţine prin lene, obiceiuri proaste vizavi de muncă, ambiţie scăzută, darea vinei pe alţii.  Restul de bani vor fi rambursaţi astfel:

- cei ce au plătit $25 vor primi înapoi $25; aşa e cinstit.

- Cei ce au plătit $50 vor primi înapoi $1, deoarece deja ei câştigă destui bani pentru a merge la meci cu bilete scumpe.  Dacă au $50 pentru un bilet, cu siguranţă nu plătesc destule taxe.

- Cei ce au plătit $75, vor fi penalizaţi şi mai trebuie să trimită încă $25 de căciulă.  Aşa este corect şi numai aşa se vor putea da cei extra $5 celor ce nu au avut bani decât pentru bilete de $10.

- Cei ce au putut plăti lojele de lux la $150 bucata vor fi daţi în urmărire penală.  Departamentul de taxe se va ţine scai de ei, până ce vor fi obligaţi să-şi mute investiţiile, conturile bancare şi fabricile în Mexic, China şi Malayesia.  Odată ajunşi acolo, vor fi bârfiţi în fiecare zi că angajează oameni cu $2/oră în condiţii de muncă fără aer condiţionat şi că nu-s patrioţi, deoarece la mutarea fabricilor, au lăsat fără muncă atâţia americani.

- Se prevede un cadou de $10 celor ce au trecut doar pe lângă stadion, chiar dacă nu au plătit nimic sau nu au avut intenţia de a participa la meci.  Asta pentru că există un program special numit „Affirmative Action” - program destinat celor împotriva cărora s-au produs discriminări.  Stadionul având numai 50 de mii de locuri, a discriminat împotriva tuturor celorlalţi americani, chiar dacă aceştia nu au voit să vadă meciul; deci discriminaţii merită o recompensă de la guvern.

- Cine nu înţelege nici acum cum va funcţiona codul de taxe al democraţilor, să scrie lui Hillary Clinton şi lui Barak Obama.