Home > Cultura
Când aveam 18 ani, am întâlnit un prieten în cartier, pe care l-am îndrăgit şi l-am adus la noi acasă. Din cauza stăruinţelor mele, tata şi mama au acceptat în cele din urmă ca prietenul meu să locuiască cu noi. La scurtă vreme, el a reuşit să câştige inima tatălui meu, a mea şi a fraţilor mei! Mama a fost întotdeauna mai retrasă faţă de străini şi deşi mi-a acceptat prietenul, nu a fost niciodată prea prietenoasă cu el.
Cu trecerea anilor, nu s-a întrebat nimeni ce caută la noi în familie, şi a fost acceptat ca un membru al familiei: era prezent la toate sărbătorile, la toate aniversările, la anul nou şi la Crăciun şi Paşte. Curând el a început să ne farmece cu povestirile lui. Tata era predicator şi ne învăţa despre spiritualitate şi Cuvântul lui Dumnezeu, mama ne învăţa despre ascultare şi cum să deosebim răul de bine. Prietenul meu completa perfect tabloul instructorilor familiei. Ore întregi inventa povestiri, aventuri şi bancuri. Ba câteodată ne încânta cu muzica ce-o cânta: era foarte talentat la tot felul de muzică şi la tot felul de instrumente. Câteodată ne povestea despre sport şi competeţii. Îi plăcea mai ales fotbalul! Acolo era la înălţime! Read more »
* 
**
Postam aici un povestea vieţii (reală) unui personaj, căruia nu-i dădeam numele. Postul era întitulat GHICITOARE. Şi promiteam să dau răspunsul. Iată-l:
Este vorba despre… Adolf Hitler! Înspăimântătoare asemănare cu… cine au crezut unii dintre voi!
* **
9 Mai 1945 a fost ziua în care peste 300 de avioane de tip B-29 şi-au luat zborul către Tokio şi au acoperit cu un covor de napalm oraşul. În raidul acesta şi-n următoarele zile, 80 de mii de japonezi civili au fost omorâţi, 100 de mii răniţi şi peste 260 de mii de clădiri distruse. Sute de mii de oameni au rămas fără adăpost. La conducerea atacurilor a fost generalul american Curtis Le May. Le may era un războinic adevărat, setos de sânge, dornic de victorie cu orice preţ şi ucigând fără nici o remuşcare. În cinci luni Japonia va capitula, războiul al doilea Mondial se va termina în curând, şi Le May a devenit un erou. Victoria l-a transformat în erou.
Ce s-ar fi întâmplat dacă America ar fi pierdut războiul? Ar mai fi fost Le May erou? Sau poate, creiminal de război? Greu de ştiut!
* **
-În fiecare duminică sunt mai mulţi creştini ce merg la serviciu la biserică, decât în întreaga „EuropăCreştină”.
- În fiecare duminică sunt mai mulţi anglicani ce merg la biserici în Kenya, Africa de Sud, Tanzania şi Uganda decât în Marea Britanie, Canada şi SUA. Anglicanii din Nigeria sunt mai numeroşi decât cei din ţările africane amintite mai sus.
- În fiecare duminică merg mai mulţi penticostali brazilieni la biserică decât penticostalii tuturor denominaţiilor penticostale din SUA.
- În fiecare duminică catolicii americani au slujbele în mai multe limbi altele decât americana decât oricând în trecut.
- În orice duminică, bisericile cela mai numeroase din Anglia şi Franţa sunt alcătuite din creştini de culoare
- Sunt mai mulţi creştini catolici în Filipine decât în oricare dintre ţările tradiţional catolice din Europa (Italia, Spania sau Polonia)
Sursa: The New Shape of World Christianity, de Mark Noll
* **
Archived in the category:
6 - Stiri crestine,
Comentarii,
Crestinism,
Cultura,
Despre Bani,
Dezbateri,
Diverse,
Ecumenism,
Politica,
Religie,
Stiri Generale
De pe vremea lui Darby dispensaţionaliştii ne portretizează scenarii apocaliptice ale vremurilor de pe urmă. Conform acestor scenarii, graniţele ţărilor vor dispare, un lider carismatic va apare şi va prelua conducerea întregii lumi (numele său va fi Anticrist), iar oamenii lumii vor fi uniţi într-o singură religie (închinarea la diavolul şi la Anticrist). Unul dintre lucrurile care vor uni pe oameni (pe lângă acelaşi conducător şi aceeaşi religie) va fi şi aceeaşi monedă. De ani buni, dolarul american este moneda în care se păstrează rezervele mai multor ţări, precum şi moneda de plăţi în schimburi cum ar fi petrolul de exemplu. Căderea dolarului vizavi de alte monede, sitoaţia economică a SUA precum şi presiuni din partea Chinei şi a altor naţiuni a făcu că unii economişti şi lideri de ţări să discute posibilitatea unei monede internaţionale unice.
Rusia s-a urcat şi ea în acest tren, şi zilele trecute la întâlnirea celor 20 din Italia, preşedintele Rusiei, Medvedeev a „dezvelit” o posibilă monedă internaţională unică: o puteţi vedea mai jos. Doar atâta mai e de spus că, probabil că spusele dispensaţionaliştilor nu au meritat să fie luate în râs… Poate că cine râde la urmă, râde mai bine!
* **
Orice aparat pe care-l cumperi este garantat pentru un timp. Garanţia poate fi de la câteva luni la câţiva ani. Apoi ţi se oferă extinderea garanţiei pentru un preţ. Cu cât mai lungă este perioada de garanţie, cu atât mai liniştit eşti cu privire la calitatea produsului cumpărat.
Pe aici, sunt magazine care-ţi iau înapoi produsul dacă eşti numai nemulţumit cu el. Am cumpăart un laptop ce s-a defectat, apoi l-am dus înapoi la magazin după 6 luni. Am primit banii înapoi pe el 100%, fără întrebări. Dincolo de garanţiile produselor, sunt garanţiile oferite verbal de unii sau alţii, pentru ceea ce promit ei. Poate ai auzit de plecatul cu sacul la pomul lăudat. Eu am păţit-o mereu şi mereu. Poate şi tu ai experineţele tale. Parcă cu cât mai multe promisiui se fac cu privire la ceva, cu atât mai atent şi circumspect trebuie să fii.
Promisiuni despre oameni, locuri de vacanţă, locuri de pescuit, produse, experienţe ce promit să se repete, etc. Ne-am lovit de porţia noastră de dezamăgiri în toate aceste ipostaze. Şi dacă nu te-ai lovit încă, înseamnă că eşti prea tânăr şi crud! Mai ai timp!
Experienţele acestea ne marchează întregul „take” asupra vieţii. Zilele trecute am mers cu maşina la un auto-service despre care se spune la superlativ că este cel mai bun! BMW! Scaune pluşate, sau de piele în holul de aşteptare, computere pentru cei ce vor să lucreze, cărţi, reviste, 3-4 feluri de cafele, ceaiuri, apă şi suc, fructe, fursecuri, zâmbete pretutindeni. Dar la ghişeu, un tip ursuz, neprietenos. Am aşteptat de mi-a venit acru, deşi aveam „appointment” şi am fost prezent cu 15 minute înainte de ora la care am fost programat. Tipul m-a făcut să mă simt ca în faţa unui bărbat jegos, nespălat şi puturos, îmbrăcat la 4 ace! Oribil!
Am plecat fără problema rezolvată. Apoi m-au sunat acasă, şi-au cerut scuze, mi-au oferit chestii gratuite… dar eu deja m-am vaccinat. Cineva mi-a spus că, dacă maşina e în garanţie (cum era a mea) şi nu plăteşti serviciul, atunci eşti împins la urmă, şi-n faţă are prioritate cel ce plăteşte.
La pomul lăudat…
Dar cume oare cu Dumnezeu? Că şi El a făcut promisiuni cu ghiotura! Unele şi le-a respectat, vedem pe propria piele! Altele, aşteaptă! Dar poţi avea încredere, într-o lume dominată de relativism şi neîncredere, că Dumnezeu va ţine toate promisiunile, până la ultima, şi până la cea mai mică, neînsemnată? Credinţa mea este că, da! Certificatul de garanţie oferit de Dumnezeu pentru mântuire, nu-i pe câţiva ani, cum cred unii. Nu-i incert, cum cred alţii! Dacă m-a mântuit, atunci sunt mântuit pentru totdeauna. Dacă „am pierdut” mântuirea, atunci nu am avut-o niciodată. Că ce nu ai avut, nu poţi pierde.
* **
Şeful de la Formula 1, Bernie Ecclestone a afirmat într-un interviu dat publicaţiei Times la 4 Iulie că el preferă dictaturile democraţiilor. De asemenea a afirmat că-l admiră pe Hitler pentru capacitatea acestuia de a obţine rezultate, de a face să se întâmple lucrurile. Eccelstone a reproşat politicienilor de astăzi că sunt prea slabi şi a apreciat liderii puternici. Printre aceştia, şi pe… Sadam Hussein!
Desigur că Ecclestone a îndulcit afirmaţiile sale, spunând că Hitler a fost în cele din urmă a făcut lucruri despre care nu este clar dacă a vrut să le facă, sau a fost luat de val. Despre Sadam a spus de asemenea că el nu trebuia înlăturat, deoarece era singurul în stare să stăpânească pe irakieni.
Cine s-ar fi gândit? Să-i pară rău cuiva după Sadam, în afară de… mamă-sa? Sau cine ştie, poate nici ei nu-i pare rău! Iar Hitler… cred că dacă chiar ar fi vrut, Ecclestone ar fi găsit şi alţi lideri lăudabili, care nu au ucis şase milioane de evrei pe lângă alţii în lagărele de concentrare naziste!
Nu cred că mai era necesar să se dovedească încă o dată că, indiferent de averea cuiva, de poziţia sa, poate avea capul gol şi o piatră în loc de inimă. Iar fascinaţia cu dictaturile şi dictatorii, indiferent cât de diabolici au fost aceştia, mai inspiră idioţi în lumea întreagă.
* **
Mulţumesc, DF!
Iată aici în situl original sfaturile postate mai jos. Câteva le-am tradus, cele ce mi s-au părut mie mai interesante. Cu italice…
writealvaro: Don’t invest in what you don’t understand. Nu investi în ceva ce nu înţelegi.
mmmeg: I only need one word! ASK! Nu am nevoie decât de un singur cuvânt: ÎNTREABĂ!
The_Weakonomist: index emergency fund to unemployment. 9% = 9 months.
MichaelBRubin: Spend more time, less money. Cheltuieşte bani mai puţini şi timp mai mult.
fiscalgeek: The secret to money management is learning to be content. Secretul unei mai bune administrări a banilor este în a învăţa să fii mulţumit.
pearbudget: Know what really matters. Don’t spend money on other stuff. Află ceea ce contează cu adevărat. Nu-ţi cheltui banii pe restul lucrurilor.
creditgoddess: Don’t borrow more than you can repay. Nu împrumuta mai mult decât poţi rambursa.
dgstinner: A fool and his money are soon parted Nebunul şi banii săi se vor despărţi în curând
jacobmlee: Be mindful of how you spend money.
JoeTaxpayerBlog: Don’t walk away from 401(k) match, regardless of debt situation.
EdenJaeger: Live below your means and save all you can.
tonyblacknyc: Better to sell a little early than a little late. Mai bine să vinzi puţin mai devreme, decât un pic prea târziu.
Kplavcan13: Pay yourself first, you can’t give yourself a bill.
dweliver: Be content with what’s yours and you’ll always have plenty. Fii mulţumit cu ceea ce este al tău, astfel vei avea întotdeauna suficient.
centsiblelife: Spend less than you earn. Earn more.
MoneyEnergy: Don’t save at 2% when you’ve got debt at 10%.
thefinancialqb: If you try to get rich quickly, you will go broke fast. Dacă încerci să te îmbogăţeşti repede, repede vei falimenta.
ObliviousInvest: Diversify. Minimize costs. Stay the course.
Matt_SF: Borrowing money for a depreciating asset is a fool’s errand. Împrumutarea de bani pentru bunuri ce se depreciază este muncă de imbecil
benburleson: If you can’t afford it, don’t buy it. Dacă nu-ţi poţi permite (lucrurl respectiv), nu-l cumpăra!
mapgirlsfc: Save regularly and spend less than you earn.
jj_observations: Learn to love left-overs!
tusharm: Don’t spend money that you don’t have. Nu cheltui banii care nu-i ai
danielckoontz: Never reach for yield.
randypeterman: “Where will you & your stuff be in 100 years?”
Cat8040: Don’t take on debt.
KasyAllen: Don’t be afraid to ask for the savings!
nhldigest: Best money advice “Don’t Spend More Than You Earn”. Cel mai bun sfat cu privire la bani: nu cheltui mai mult decât câştigi
Green_Panda: My advice: Change one money habit at a time.
MoneyEnergy: Don’t count all your chickens before they’ve hatched. Nu-ţi număra puii înainte de-a fi ieşit din găoace
fcn: Save and invest for the long term.
MyLifeROI: If it depreciates, don’t pay interest on it! Dacă se depreciază, nu plăti dobândă pe (lucrul respectiv).
jessw61: Save/invest as much as you can.
Lisa_S_47: working hard doesn’t mean you deserve anything you can’t afford. Dacă munceşti din greu, asta nu înseamnă că meriţi tot ce nu-ţi poţi permite
mtswartz: I’ll do it in two: Spend Less!
GlennLucas: Prevent your government from bankrupting your nation.
myfindependence: Be thrifty but don’t forget to enjoy yourself
spendingsmart: You can’t outearn dumb spending. Nu poţi câştiga mai mult decât cheltuieşti prosteşte
randallkirsch: A penny saved is more than a penny earned.
Grumpicus: Use credit cards, NOT debit cards.
flexo: The only one who cares about your money is you. Tu eşti singurul căruia îi pasă de banii tăi
ceetastic: Before purchasing, I ask myself, “Can you justify the expense?” Înainte de a face o cumpărătură, mă întreb: pot justifica cheltuiala?
moneyhighway: Money comes and goes the memories stay Banii vin şi pleacă, amintirile rămân
robertsm85: If you don’t have the money then don’t spend it. Dacă nu-i ai (banii), nu-i cheltui!
roryboy: if you need to use plastic, you can’t afford it! Dacă ai nevoie de cărţi de credit, atunci nu-ţi poţi permite (lucrul respectiv)
msimonkey: Keeping up with the Jones’s is plain stupid.
maverickstruth: Know what comes in, and what goes out. Fii în controlul intrărilor şi ieşirilor
crazy_eddy: Let your assets buy your toys.
sfordinarygirl: Buy generics/private label because it’s way cheaper
jasonbob7: One word: leftovers!
* **
Le-am primit prin email… poate au sosit şi la tine. Dacă nu, iată-le aici! Mulţumesc lui JD pentru ele.
Cele ce urmeaza au fost extrase dintr-o carte numita “Disorder in the American Courts” si sunt lucruri reale spuse in timpul proceselor:
AVOCATUL : Aceasta astenie grava va afecteaza memoria ?
MARTORUL : Da
AVOCATUL : In ce fel va afecteaza memoria ?
MARTORUL : Uit
AVOCATUL : Uitati ? Ne puteti da un exemplu de ceva pe care l-ati uitat ?
……………………………………
AVOCATUL : Doctore, e adevarat ca daca o persoana moare in somn, el nu-si va da seama de treaba asta pana a doua zi dimineata ?
MARTORUL : E adevarat ca dumneata chiar ai trecut examenul de barou ?
………………………………………
AVOCATUL : Fiul cel tanar, cel de douazeci de ani, ce varsta are ?
MARTORUL : Are 20 , cam ca si IQ-ul dumneavoastra
………………………………………
AVOCATUL : Erati de fata cand v-a fotografiat ?
MARTORUL : Glumiti ?
………………………………………
AVOCATUL : Deci data conceperii (bebelusului) a fost 8 August
MARTORUL : Da
AVOCATUL : Si ce faceati dumneavoastra atunci ?
MARTORUL : Cam ce credeti ca faceam ?
………………………………………….
AVOCATUL : Ea avea trei copii, asa e ?
MARTORUL : Da
AVOCATUL : Cati din ei erau baieti ?
MARTORUL : Niciunul
AVOCATUL : Era vreunul din copii fata ?
MARTORUL : Onorata Curte, cred ca am nevoie de un alt avocat. Pot sa-mi iau un alt avocat ?
……………………………………………
AVOCATUL : Cum s-a incheiat primul dumneavoastra mariaj ?
MARTORUL : Prin moarte
AVOCATUL : Si prin moartea cui s-a incheiat ?
MARTORUL : Incercati sa ghiciti !
………………………………………………
AVOCATUL : Puteti descrie individul ?
MARTORUL : Cam de inaltime medie si purta barba.
AVOCATUL : Era barbat sau femeie ?
MARTORUL : In afara de cazul in care era vreun Circ in oras, as merge pe varianta barbat.
………………………………………………..
AVOCATUL : Are aparitia dumneavoastra aici vreo legatura cu Nota de Dispozitie pe care am trimis-o avocatului dumneavoastra ?
MARTORUL : Nu , asa ma imbrac eu cand merg la serviciu
………………………………………………..
AVOCATUL : Doctore, cate din autopsiile pe care le-ai facut au fost pe oameni morti ?
MARTORUL : Toate. Cei inca vii … se zbat prea mult !
………………………………………………..
AVOCATUL : TOATE raspunsurile dumneavoastra trebuie sa fie ORALE. Bine ? La ce scoala ati fost ?
MARTORUL : ORALE.
…………………………………………………
AVOCATUL : Va amintiti la ce ora ati examinat trupul ?
MARTORUL : Autopsia a inceput la ora 8.30 p.m.
AVOCATUL : Si D-nul Denton era mort in acel moment ?
MARTORUL : Daca nu, in mod sigur a fost pana am terminat autopsia !
………………………………………………
AVOCATUL : Esti calificat sa dai o mostra de urina ?
MARTORUL : Dar dumneata chiar esti calificat sa pui intrebari ??
…………………………………………………
Si … cireasa de pe tort !!!
AVOCATUL : Doctore, inainte sa faci autopsia, ai cautat sa vezi daca mai avea puls ?
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Ai controlat tensiunea ?
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Ai verificat daca mai respira
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Deci e posibil ca pacientul sa fi fost inca viu atunci cand ai inceput autopsia ?
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Cum poti fi sigur Doctore ?
MARTORUL : Pentru ca creierul lui statea pe o tavita pe biroul meu
AVOCATUL : Inteleg, dar nu ar fi putut totusi ca pacientul sa fie viu, in ciuda acestui lucru ?
MARTORUL : Ba da, e posibil sa fi fost viu si sa practice avocatura !
* **
Biologul canadian Mitch Taylor, cel mai mare expert în urşi polari a fost rugat să nu participe la o conferinţă pe tema urşilor polari din Danemarca. De ce? Deoarece vederile sale stânjenesc obiectivele conferinţei. taylor crede că încălzirea globală este o aberaţie, că nu există, iar dacă atmosfera se încălzeşte din când în când, este un rezultat al… naturii şi nu al activităţii umane.
De asemenea, el are dovezi că populaţia urşilor polari a crescut de la 850 pe la mijlocul anilor 1980 la peste 2100 astăzi. Adică, există mult mai mulţi urşi polari şi ei o duc de minune de bine! Încă o dată, încălzirea globală este doar o chestie politică pentru unii, şi una de afaceri pentru alţii. Al Gore a câştigat de pe urma ei peste 150 milioane de dolari în ultimii 2 ani.
Doamna care a făcut fotografia de mai jos, fotografie folosită de Gore ca să demonstreze încălzirea globală, a recunoscut că a fotografiat urşii aflaţi din întâmplare pe un aisberg în derivă.
* **
În tot răul, şi-un bine! Unul dintre efectele pozitive ale economiei proaste este că multe familii ce erau în pragul divorţului şi-au reconsiderat opţiunile. Adică, au decis să participe în consiliere şi să salveze căsnicia. Un divorţ al unei familii cu un copil, ajuns în faţa judecătorului poate costa între $53 mii şi $188 mii în facturi pentru avocaţi, costul documentelor, şi necesitatea de a cumpăra/închiria apartamente sau case diferite pentru soţii divorţaţi. La polul opus, 10 sesiuni de consiliere costă în jur de o mie de dolari.
Curtea de Justiţie din Cook County din Illinois dă publicităţii o statistică conform căreia de la începutul anului s-au înregistrat cu 600 mai puţine divorţuri decât în aceeaşi perioadă a anilor precedenţi. Asta este o scădere cu 5%. În Miami-Dade County scăderea este cu 18%.
Unii sociologi estimează că din punct de vedere statistic, divorţurile au scăzut întotdeauna în vremuri de dificultăţi economice. E mai bine mai săraci şi mai împreună, cred eu. E bine şi pentru ambii soţi, dar mai ales pentru copii! Deşi, de partea cealaltă a ecuaţiei, problemele financiare cauzează şi ele destul probleme în căsnicie, şi sunt rsponsabile nu de puţine divorţuri. Adică, probleme financiare în contextul unei bunăstări generale. Când toată lumea este afectată de sărăcie, se pare că familia este încurajată să rămână unită. E bine şi aşa!
* **
Copyright 2009 Carl De Souza / Getty Images
Copilul fără copilărie, cu un talent ce l-a făcut să-şi petreacă pe scenele Americii anii pe care alţii îi petrec jucându-se cu jucării a plecat să-şi întâlnească Făcătorul. Continuu neliniştit, nemulţumit cu sine şi cu ceea ce era, căutând mereu să fie altceva. Locuind pe o proprietate numită „Neverland” cu o grădină zoologică şi cu jucării gigantice, petrecându-şi vremea cu copii dar trăind majoritatea timpului singur şi singuratic, Regele Pop-ului nu şi-a mai revenit nici cu sănătatea nici cu banii după procesul de pedofilie din 2005, proces care l-a achitat de acuzaţii. A urmat mutarea în Dubai, aderarea la Islam, probleme majore de sănătate şi acum, moartea!
O mulţime de oameni şi fani aşteptau ca „regele” să se răscumpere cumva după căderea de la 2005 încoace. Cumva să revină sau să facă ceva demn de… un rege! Concertele programate în Anglia cu începere de luna viitoare s-au vândut în 5 ore de la punerea în vânzare a biletelor. Dar n-a fost să fie! Jacko a plecat dintre noi. Unii spun că într-un loc mai bun, dar de ştiut, nu ştie nimeni. Youtube a fost asaltat de doritorii de muzică de-a lui Jackson. Fanii s-au adunat la spitalul unde a murit, prin Time Square in New York şi prin alte oraşe mari ale SUA. Cu timpul, va deveni şi Jacko ceea ce au devenit Elvis sau Sinatra după moarte: o imagine a unei muzici şi perioade irepetabile în istoria Americii şi a lumii.
Eu încă mai cred că nu ne rugăm suficient de mult pentru astfel de oameni celebri. Citim despre ei, le ascultăm muzica, le vedem filmele, le citim operele dar nu ne rugăm pentru ei.
* **
Priveam un show care-i destul de popular pe meleagurile astea, „Kitchen Nightmares”. Gordon Ramsey, un celebru proprietar de restaurante este invitat în restaurante în pragul dezastrului. După ce Ramsey analizează afacerea, dă sfaturi şi pune mâna la reabilitarea restaurantului.
În episodul cu pricina, Ramsey este la un restaurant italian din Londra. Pentru a testa piaţa, pregăteşte nişte pizza vegetariană. Din greşeală, unul dintre bucătari pune ceva carne într-una dintre pizza. Toţi vegetarienii care gustă feliile de pizza apreciază pizza cu carne ca cea mai gustoasă. Niciunul dintre ei nu ştia că pizza aceea conţinea carne. Când li se spunea despre conţinutul pizzei, şi dacă ar abandona vegetarianismul, ei spuneau cu toţii că nu, nici gând.
Vegetarienii sunt fanatici pentru stilul de viaţă însuşit. Convinşi că vegetarianismul este singurul fel de viaţă acceptabil, numărul vegetarienilor a crescut într-atât încât companiile producătoare de mâncare au variante vegetariene pentru burgeri, pizza, şi alte mâncăruri. Personal am fost servit cu sarmale vegetariene (umplute cu orez, porumb, morcovi, şi alte elemente neidentificate). Fără să cochetez cu stilul de viaţă vegetarian, din curiozitate am cumpărat şi hamburgeri vegetarieni. În locul cărnii, umpluţi cu ceva alge marine, şi alte vegetale… Brr! Nu a fost bun deloc!
Cum poate cinneva să renunţe la carne? Nu ştiu. Ieri am mers la Walmartul local pentru a cumpăra ceva baterii. În faţa magazinului erau mai multe mese la care diverşi oameni promovau fie produse de-ale lor, fie credinţe. Erau doi care vindeau cărţile lui L. Ron Hubbard (Dianetics) şi testau nivelul de stress al subiecţilor. Desigur, ei promovau religia stabilită de Hubbard – Scientologia. La o altă masă, alţi doi indivizi promovau vegetarianismul, oferind mostre de mâncăruri vegetariene….
Este vegetarianismul sănătos? Nu ştiu, nu-s de profesie. Am citit doar că corpul uman are nevoie de proteine pentru a produce celule. În timp ce proteinele animale (din lapte, ouă şi carne) sunt asimilate în proporţie de 75-100%, cele de provenienţă vegetală contribuie în proporţie de sub 60%. E adevărat că vegetalele şi fructele conţin vitamine şi minerale, dar proteinele sunt absolut necesare organismului uman, şi dintre acestea, proteinele animale sunt mai bine asimilate.
Ştiu că aflat cu cancer la ficat, un prieten de-al meu a renunţat temporar la carne de orice fel, asigurându-şi proteinele necesare din soia, fasole şi alte vegetale. Dar asta, spunea el, doar pentru a uşura sarcina ficatului, carnea solicitând mai mult ficatul decât vegetalele. După tratament şi după ce i s-a refăcut, prietenul meu a revenit la consumul cărnii. La peste 15 ani de la boală, el este încă sănătos.
Poate mă lămureşte cineva ce-i cu vegetarianismul?
* **
Îi vezi pretutindeni. Băieţii de peste 19 ani, care participă regulat la templu, care se roagă, citesc regulile bisericii, care dau zeciuială, care sunt capabili şi sănătoşi, sunt încurajaţi să participe ca voluntari pentru o perioadă de doi ani de misionarism. Doi câte doi, cum şi-a trimis Isus ucenicii, îmbrăcaţi fără excepţie în costume negre, cu cămăşi albe şi cravate negre, pe jos sau pe biciclete, cu sacoşe în spate sau pe umăr, mergând de la uşă la uşă, îşi duc credinţa înainte.
Mă uimeşte rigoarea lor şi a religiei ce-o reprezintă. Oamenii au găsit întotdeauna mai uşor de respectat un cod de legi precise şi s-au încadrat mai bine într-o rutină. De aici probabil şi puterea de ţinere a tradiţiilor în viaţa noastră. Harul este greu de înţeles, pentru că eliberează şi omul se găseşte dintr-o dată străin într-o lume în care nu înţelege constrângerile iubirii după ce a fost limitat de cele ale legilor, obiceiurilor şi tradiţiilor. Din acest punct de vedere, în timp ce apreciez la maxim harul, mi-ar place să văd şi-n bisericile evanghelice o mai multă rigurozitate în ceea ce priveşte aspectul acesta al mărturisirii credinţei.
Dar, am divagat! Cum zilele trecute a fost vreme frumoasă, m-am întâlnit pe stradă cu cel puţin 4 grupuri de câte doi misionari. M-am întrebat, oare ce au ei în sacoşe? Le-am văzut ecusoanele pe reverele hainelor, bibliie în mână, dar ce-or fi având în sacoşe? De unde sunt? Din localitatea în care misionează, sau din altă parte? Dacă-s din altă parte, unde dorm? Cine le plăteşte cheltuielile? Poate mă lămureşte şi pe mine cineva
* **
Titlul va produce stupoare în cei ce nu beau, și cred că băutul de vin e păcat. De asemenea, va produce euforie în cei ce ar dori să bea, dar nu se simt confortabil s-o facă, din cauza felului în care și-au programat conștiința. Iar alții, care beau pe ascuns, neavând nici o treabă cu conștiința lor, doar cu a altora, au răsuflat ușurat: nu mai trebuie să se ascundă!
Cât e voie să bem? 12 sticle de vin roșu pe zi. Da! Nu orice fel de vin, ci din cel roșu! E prea mult? De ce? Așa dintr-una? Da! Nu poți? Ți-e frică că te îmbeți? A, atunci e o altă soluție: Resveratrol. O pastilă conținând extrase din vin roșu, care se pare că are efecte ciudate asupra corpului. Nu e drog, e produs natural. Te face mai sănătos, adaugă ani la viața ta (tinerețe fără bătrânețe și viață… mă rog), și chipurile nu trebuie neaparat să flămânzești ca să slăbești. Sau altfel spus, poți să te îngrași (io aici mi-am luat liber de mult) deoarece Resveratrolul te va face oricum mai sănătos (tre să mă interesez să văd dacă lucrează și post-îngrășare).
Ideea descoperirii acestui produs le-a venit cercetătorilor într-ale sănătății de mulți ani, după ce au observat că-n ciuda regimului alimentar bogat în proteine și grăsimi, italienii și franțuzii trăiesc mai mult și au mai puține probleme cu bolile de inimă. Singurul lucru ce-l făceau diferit de confrații americani (care au hamburgheri de câte 2500 de calorii!) era consumul de vin după mai toate mesele. Așa s-a descoperit că-n boabele de struguri roșii este un produs care se ocupă de sănătatea boabei și a… consumatorului acesteia sub formă lichidă.
Mai multe amănunte în clipul de mai jos. După cum arată reporterul Morley Safer, se pare că el a consumat destul Reveratrol lichid… Pentru un dinozaur, arată destul de sănătos
* **
„Femeia” s-a născut bărbat, a avut o operaţie de schimbare de sex, a trăit 30 de ani ca femeie, a adoptat o fată care acum are 8 ani, ajunge la o biserică evanghelică, este pătrunsă de cuvânt, doreşte să se pocăiască, dar nu ştie cum şi ce trebuie să facă. Citeşte textul de mai jos, în engleză. Tu ce i-ai propune, cum ar trebui să procedeze în pocăinţa ei/lui?
Every year at the conclusion of Christian ethics class here at Southern Seminary, I give my students a final ethical situation to answer for their final examination. They are graded not on their conclusion, but on how they arrived there. The question below is this year’s dilemma. They’ll answer, and then we’ll discuss it communally as a class on Thursday. Here it is:
This question takes place sometime in the future, in your ministry.
Joan is a fifty year-old woman who has been visiting your church for a little over a year. She sits on the third row from the back, and usually exits during the closing hymn, often with tears in her eyes. Joan approaches you after the service on Sunday to tell you that she wants to follow Jesus as her Lord.
You ask Joan a series of diagnostic questions about her faith, and it is clear she understands the gospel. She still seems distressed though. When you ask if she’s repented of her sin, she starts to cry and grit her teeth.
“I don’t know,” she says. “I don’t know how…I don’t know where to start…Can I meet with you privately?”
You, Joan, and a godly Titus 2-type women’s ministry leader in your church meet in your office right away, and Joan tells you her story.
She wasn’t born Joan. She was born John. From early on in John’s life, though, he felt as though he was “a woman trapped in a man’s body.” Joan says, “I don’t mean to repeat that old shopworn cliché, but it really is what I felt like.”
Joan tells you that when she was twenty she began the process of “transitioning” from life as a man to life as a woman. She underwent extensive hormone therapy, followed by extensive plastic surgery—including so-called “gender reassignment surgery.” She has lived for the past thirty years—physically and socially—as a woman.
“I want to do whatever it takes to follow Jesus,” Joan tells you. “I want to repent…I just, I don’t know how to do it.”
“I am surgically now a woman. I’ve taken hormones that give me the appearance and physical makeup of a woman,” she says. “Even if I were to put on a suit and tie right now, I’d just look like a woman with a suit and tie. Not to mention the fact that, well, I am physically…a woman.”
“To complicate matters further,” Joan says through tears, “I adopted my daughter, Clarissa, when she was eight months old and she’s ten years old now. She doesn’t know about my past life as…as a man. She just knows me as her Mom.”
“I know the sex change surgery was wrong. I know that my life is twisted. I’m willing to do whatever Jesus would have me to do to make it right,” she says. “But what would Jesus have me to do?”
Joan asks you, “Am I too messed up to repent and be saved? If not, what does it mean for me to repent and live my life as a follower of Jesus? What is right for me to do?”
Show me, step-by-step, what you would say to Joan. Show me what you would tell her to do, short-term and long-term, and show me why in terms of a Christian ethic. Use Scripture, Christian theology, and wisdom to demonstrate not just your final decisions, but how you arrived at them.
You may use any resource that would be available to you in a real life pastoral situation. This includes Holy Scripture, books, articles, and the seeking of outside counsel from others.
Furthermore, show me how you would lead the rest of your congregation to think through and act in this situation with the mind of Christ.
* **
on 
on 
on 
